Confirmare minunată: romano-catolicii trebuie (re)botezaţi

[Florin-Ionut]

Cum era cererea aia? Și ne iartă precum și noi iertăm. Adică nu ne ierta, că nici noi nu iertăm.

”S-au dus oarecari frati la avva Antonie si i-au zis lui : spune-ne noua cuvant, cum sa
ne mantuim ? Zis-a lor batranul : ati auzit Scriptura ? Bine va este voua. Iar ei au zis :
voim sa auzim si de la tine, parinte. Si a zis lor batranul : zice Evanghelia : de te va lovi
cineva peste fata cea dreapta a obrazului, intoarce-i lui si pe cealalta. Zis-au lui : nu
putem face aceasta. Zis-a lor batranul : de nu puteti intoarce si pe cealalta, macar pe aceea
una s-o suferiti. Zis-au lui : nici aceasta nu putem. Zis-a batranul : daca nici aceasta nu
puteti, nu dati in locul aceluia ce ati luat. Si au zis ei : nici aceasta nu putem. Deci, zis-a
batranul, ucenicului sau : fa-le putina fiertura caci sunt neputinciosi. Daca aceasta nu
puteti si aceea nu voiti, ce sa va fac voua ? De rugaciuni este trebuinta.”

Cu adevărat, de rugăciuni este trebuință.

Fraților, de câteva zile, și încă începând din postul ce s-a încheiat zilele trecute, tulburările curg una după alta pe forum, sporindu-și intensitatea, în loc să scadă.

Pentru o ceartă, se știe, este nevoie de doi. Cine îi va pune capăt?
Harul ni se dă, este adevărat, și prin sfintele taine, și nu numai; ne dă Dumnezeu din belșug. Dar se și pierde, pentru că nu-i rămânem fideli. Ce poate fi mai rău decât a vorbi despre har fără har, într-o stare a inimii cu totul nepotrivită primirii lui, pătimașă și răspândind tulburare?
Cred că etichetările și aprecierile prea personale nu-și au rostul și locul. Ca să nu mai spun de urâtul obicei de a face publice discuțiile private. Este echivalentul loviturii sub centură.

De ce lupta asta pentru imagine? În fond, ce este o imagine pe un forum, în spatele unui pseudonim? Și de ce ne este atâta teamă de știrbirea ei. Suntem noi înșine imaginea? Suntem iritați la maxim atunci când cineva reflectă față de noi o altă imagine, pe care o găsim distorsionată, poate chiar hâdă. Nu corespunde cu imaginea pe care ne-am construit-o noi față de noi înșine?

Atacurile lui Cezar, percepute ca agresive, tocmai în această imagine închipuită de noi înșine lovesc. Ce-ar fi dacă am accepta criticile, în fond? Nu ne este de folos să ne vedem și prin ochii altuia? Da, este dureros, însă de folos.

Față de caricaturi aveam inițial repulsie, gândind că schimonosesc, cu ură, fața omului. Și poate fi adevărat. Însă scopul ei este de a accentua anumite trăsături de personalitate, de multe ori neplăcute. Asta îl poate face pe cel caricaturizat să se smerească, să nu se mai ia așa mult în serios, să ia aminte la defectele lui. Îi este, în cele din urmă, de folos.

Nu vreau să fiu judecătorul nimănui; să mă ferească Dumnezeu.
Nu țin să-i dau dreptate lui Cezar, nu știu dacă afirmațiile lui cu privire la unii dintre cei de pe forum sunt sau nu adevărate, prin urmare nu pot nici să-l contrazic. Nu m-aș grăbi să-l contrazic nici dacă m-ar face pe mine ipocrit sau limitat ș.a.m.d. Probabil chiar ar avea dreptate.

Atacurile lui eu le văd îndreptate împotriva a ceea ce el identifică drept minciună, cu toate formele ei atât de viclene, ascunzându-se atât de bine de noi înșine, care adesea o creștem la sân ca pe un șarpe, hrănind-o cu păcatele și închipuirile noastre. Este un om prea lucid, pătrunde adânc în suflete (și ale altora, dar și în al său), însă cu dragoste de oameni, inclusiv față de cei cu care intră în conflict. Atacurile lui nu sunt niciodată la persoană, nu sunt josnice, nu vor să distrugă omul. Sunt convins că dacă s-ar întâlni cu Cătălin l-ar îmbrățișa. Repet, boala este dușmanul lui. Sper ca și el să fie mereu conștient de asta și să aibă mai multă grijă, să nu rănească dragostea cuiva, vorba lui să vindece chiar și atunci când este aspră.

Însă pe mine nu mă interesează ce defecte aveți voi, ci, din contră, care vă sunt părțile bune. Pentru că astea sunt de la Dumnezeu și pot covârși răul, care este doar un accident, atât în Creație cât și în personalitatea omului. Caut, de aceea, o întâlnire tocmai în ceea ce știu că toți avem fundamental bun. De altfel, nu cred că există om cu adevărat rău. Important este să-mi curățesc ochiul, să-i văd pe toți în lumina harului (despre care atâta vorbim), singura care poate pătrunde în adânc, singura care poate vedea adevărul în profunzime. Și tot cu ajutorul lui, dar și al celor care mă văd din afară (cum sunteți voi, cum este Cezar), să-mi văd mai bine defectele, minciunile, vicleniile pe care eu însumi le hrănesc, ca să le mărturisesc și să mă lepăd de ele.

Fără har suntem în greșeală, neputând să-l cunoaștem pe celălalt în adevăr.
P.S. Apreciez atitudinea lui Cătălin, care n-a răspuns pe măsura rănilor pe care probabil le-a simțit. Nu cred, însă, că era o situație de raportat la admin.

mesaj șters

[Yasmina]

În prealabil postat de N.Priceputu

Cu adevărat, de rugăciuni este trebuință.

Fraților, de câteva zile, și încă începând din postul ce s-a încheiat zilele trecute, tulburările curg una după alta pe forum, sporindu-și intensitatea, în loc să scadă.

Pentru o ceartă, se știe, este nevoie de doi. Cine îi va pune capăt?
Harul ni se dă, este adevărat, și prin sfintele taine, și nu numai; ne dă Dumnezeu din belșug. Dar se și pierde, pentru că nu-i rămânem fideli. Ce poate fi mai rău decât a vorbi despre har fără har, într-o stare a inimii cu totul nepotrivită primirii lui, pătimașă și răspândind tulburare?
Cred că etichetările și aprecierile prea personale nu-și au rostul și locul. Ca să nu mai spun de urâtul obicei de a face publice discuțiile private. Este echivalentul loviturii sub centură.

De ce lupta asta pentru imagine? În fond, ce este o imagine pe un forum, în spatele unui pseudonim? Și de ce ne este atâta teamă de știrbirea ei. Suntem noi înșine imaginea? Suntem iritați la maxim atunci când cineva reflectă față de noi o altă imagine, pe care o găsim distorsionată, poate chiar hâdă. Nu corespunde cu imaginea pe care ne-am construit-o noi față de noi înșine?

Atacurile lui Cezar, percepute ca agresive, tocmai în această imagine închipuită de noi înșine lovesc. Ce-ar fi dacă am accepta criticile, în fond? Nu ne este de folos să ne vedem și prin ochii altuia? Da, este dureros, însă de folos.

Față de caricaturi aveam inițial repulsie, gândind că schimonosesc, cu ură, fața omului. Și poate fi adevărat. Însă scopul ei este de a accentua anumite trăsături de personalitate, de multe ori neplăcute. Asta îl poate face pe cel caricaturizat să se smerească, să nu se mai ia așa mult în serios, să ia aminte la defectele lui. Îi este, în cele din urmă, de folos.

Nu vreau să fiu judecătorul nimănui; să mă ferească Dumnezeu.
Nu țin să-i dau dreptate lui Cezar, nu știu dacă afirmațiile lui cu privire la unii dintre cei de pe forum sunt sau nu adevărate, prin urmare nu pot nici să-l contrazic. Nu m-aș grăbi să-l contrazic nici dacă m-ar face pe mine ipocrit sau limitat ș.a.m.d. Probabil chiar ar avea dreptate.

Atacurile lui eu le văd îndreptate împotriva a ceea ce el identifică drept minciună, cu toate formele ei atât de viclene, ascunzându-se atât de bine de noi înșine, care adesea o creștem la sân ca pe un șarpe, hrănind-o cu păcatele și închipuirile noastre. Este un om prea lucid, pătrunde adânc în suflete (și ale altora, dar și în al său), însă cu dragoste de oameni, inclusiv față de cei cu care intră în conflict. Atacurile lui nu sunt niciodată la persoană, nu sunt josnice, nu vor să distrugă omul. Sunt convins că dacă s-ar întâlni cu Cătălin l-ar îmbrățișa. Repet, boala este dușmanul lui. Sper ca și el să fie mereu conștient de asta și să aibă mai multă grijă, să nu rănească dragostea cuiva, vorba lui să vindece chiar și atunci când este aspră.

Însă pe mine nu mă interesează ce defecte aveți voi, ci, din contră, care vă sunt părțile bune. Pentru că astea sunt de la Dumnezeu și pot covârși răul, care este doar un accident, atât în Creație cât și în personalitatea omului. Caut, de aceea, o întâlnire tocmai în ceea ce știu că toți avem fundamental bun. De altfel, nu cred că există om cu adevărat rău. Important este să-mi curățesc ochiul, să-i văd pe toți în lumina harului (despre care atâta vorbim), singura care poate pătrunde în adânc, singura care poate vedea adevărul în profunzime. Și tot cu ajutorul lui, dar și al celor care mă văd din afară (cum sunteți voi, cum este Cezar), să-mi văd mai bine defectele, minciunile, vicleniile pe care eu însumi le hrănesc, ca să le mărturisesc și să mă lepăd de ele.

Fără har suntem în greșeală, neputând să-l cunoaștem pe celălalt în adevăr.
P.S. Apreciez atitudinea lui Cătălin, care n-a răspuns pe măsura rănilor pe care probabil le-a simțit. Nu cred, însă, că era o situație de raportat la admin.

Salutari :)
Nu doresc sa ma amestec in paruiala de pe forum insa o anume idee din ce ai scris mi-a nascut o intrebare...
Cum de identifica atat de clar si de bine Cezar problemele legate de boala,minciuni si prefacatorie in oameni pe care nu I-a cunoscut?
Este posibil sa psihanalizezi persoane in spatiul virtual cu care nu ai discutat in particular fata in fata?
Multumesc.

Eu am spus doar că identifică. Cum o face, asta o poate spune el mai bine. De-aia am și spus mai departe că eu nu mă ocup cu asta. Pentru că nu mă pricep.
Nici eu n-aș fi vrut să mă amestec, dar aș vrea să înceteze. Dar se prea poate să fiu părtinitor. E un lucru pe care îl constat tot mai mult în ultima vreme.
Numai bine!

[dobrin7m]

Va multumesc

[Yasmina]

În prealabil postat de N.Priceputu

Eu am spus doar că identifică. Cum o face, asta o poate spune el mai bine. De-aia am și spus mai departe că eu nu mă ocup cu asta. Pentru că nu mă pricep.
Nici eu n-aș fi vrut să mă amestec, dar aș vrea să înceteze. Dar se prea poate să fiu părtinitor. E un lucru pe care îl constat tot mai mult în ultima vreme.
Numai bine!

Cred ca a face caracterizari asupra personalitatii,a abilitatilor,defectelor sau bolile psihice a unor persoane prin intermediul unui forum virtual este destul de fortat.

Persoanele trebuiesc evaluate in direct,intr-o discutie libera.
In rest nu contest capacitatile profesionale ale lui Cezar in viata reala sau calitatile(care exista in fiecare dintre noi).

Este cale lunga in a ajuta si sprijini pe cineva bolnav sa-si invinga boala sau pe cineva rau sa-si invinga defectele;ironiile si terfelirea pe jos a oamenilor fac parte integranta din terapie?
Poate,ce stiu eu? Nu vedeti ca in ultima vreme stau mai mult pe la"bucataria" forumului dand sfaturi la retete? Ma feresc de celelalte topicuri,mai ales cele de sfada dar astazi"parerile" nu-mi dau pace...

[dobrin7m]

Va multumesc

[Yasmina]

În prealabil postat de dobrin7m

tocmai asta atrag atentia , ca acest domn cezar nu e prima data cand face asa ceva. Toti cei care nu il aplauda, nu il slavesc, si nu il aproba sunt catalogati drept bolnavi ca stie el ca e mare psiholog si vine cu postari lungi din tratatele de psihologie ca sa isi sustina teoriile. si daca ii tii piept devine violent verbal. Imaginati-va ce s-ar intampla daca ar fi la propriu fata in fata.
multi il ignora tacid ca sa nu ajunga improscati si ei la randul lor de acest om care se declara iubitor de oameni.

Stiti cum faceti o persoana sa vorbeasca in soapta?
Incepeti sa vorbiti cu ea in soapta si ea va va imita.

Sfatul meu este ca si dvs sa va calmati si sa nu intretineti discutia in termenii de pana acum; nu face bine nimanui.Raspunzand in aceiasi tonalitate va asociati si dvs cu toata aceasta violenta verbala vehiculata pe aici.
Doar o idee,nu va suparati!

[Decebal]

Nu pot să nu remarc cât de părtinitori şi de nedrepţi sunt Pelerinul, N. Priceputu (care se dovedeşte acum cam nepriceput) şi chiar şi Nastya (însă în cazul doamnei poate mai sunt scuze pentru că nu cred că a urmărit foarte atentă postările în general ale utilizatorului cezar_ioan). Păcat, oameni buni, păcat. Nu am nici un fel de părtinire nici eu faţă de doamna Mihaela, încerc să privesc lucrurile cât mai echilibrat, dar nu pot să nu văd cât sunteţi de nepărtinitori şi de nedrepţi, cum vă faceţi că nu vedeţi ceea ce se întâmplă, cu câtă lejeritate treceţi, ca şi alţii de altfel, peste ceea ce se întâmplă.