Depresia-abordare religioasa

[cezar_ioan]

În prealabil postat de AlinB

Ar fi primul spital de psihiatrie de care am auzit, unde oamenii ajung din proprie initiativa, eventual dintr-o necesitate pe care o admit personal.
Ce diagnostic au mai exact?

Spre deosebire de psihotici şi de mulţi dintre caracteropaţi, nevroticii, în general (precum poate ştii bine) au conştiinţa bolii lor,
îşi dau seama că sunt tulburaţi şi că au nevoie de ajutor specializat.
Problema lor e că nu pot face faţă acţiunii covârşitoare/coercitive (cel puţin în unele momente, în unele situaţii de viaţă) ale nucleului lor morbid, intrapsihic. Nu pot reprima tendinţa morbidă (spre insomnie, dezordine, varii conduite compulsive, tristeţe, furie etc.).

Situaţie similară cu a credinciosului obişnuit: îmi dau seama că păcătuiesc, nu pot opri păcatul, fac răul deşi voiesc binele (Apostolul Pavel), aşadar cer ajutor: "Doamne....", respectiv merg la slujbe, mă spovedesc etc.

Ce este oare un creştin care se spovedeşte şi care se roagă, dacă nu unul care conştientizează limitele condiţiei sale umane căzute şi care zice "Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!..."?
Ce era vameşul, spre deosebire de fariseu?

La fel şi cu nevroticii, Aline...

Vino cu mine, ca să terminăm cu tărăşenia asta penibilă! Pune mâna pe telefon şi contactează-mă, ne vedem la spital şi te introduc eu să cunoşti singur: cel puţin jumătate din pacienţii de pe secţie (şi e una dintre cele mai mari din Obregia) sunt pacienţi internaţi la cerere. Au nevoie de asta, pentru sănătatea lor şi a familiilor lor şi a oamenilor din jur - serviciu etc. Vei afla din ce motive, dacă ai dispoziţia să vorbeşti cu ei.