Dovedirea existenţei lui Dumnezeu

În prealabil postat de FlaviusM

In regula. Si atunci pe ce anume va bazati dvs. respingerea credintei oamenilor de alta religie? De ce revelatiile dvs. sunt corecte, dar cele ale unui musulman nu sunt?

Răspunsul este destul de simplu și, din nou, nu este obiectiv: Noi Îl credem pe Hristos.

[FlaviusM]

În prealabil postat de N.Priceputu

Răspunsul este destul de simplu și, din nou, nu este obiectiv: Noi Îl credem pe Hristos.

Am inteles asta. Stiu ca pentru dvs. problema nu se pune in acelasi fel ca pentru mine. Eu pun intrebarea din exterior, ca sa spun asa. Dvs. imi spuneti ca "il credeti pe Hristos", dar musulmanul imi va vorbi despre Mahomed. Si dvs. si el credeti ca aveti dreptate. De ce v-as crede pe dvs. si nu pe el?

Eu n-am argumente să vă conving că Adevărul este Hristos. După cum am spus, nu pot dovedi. Cred. Când veți crede și dumneavoastră veți ști, veți cunoaște adevărul.
Dar pentru a crede este nevoie de o mișcare a inimii pe care harul o face, nu omul. Iar pentru a primi harul trebuie să te așezi în starea potrivită, adică să fii pe recepție. Să vrei să asculți și să primești, dându-ți seama că singur nu poți afla adevărul, nu poți cunoaște ceea ce te transcende.

Felul în care convinge Hristos nu ține de o filosofie impecabilă, de o logică fără cusur și imposibil de combătut. El convinge prin dragostea Sa arătată pe Cruce.

[FlaviusM]

Daca-mi permiteti sa va intreb, de ce credeti? Ce anume v-a convins? De exemplu, inainte de a crede, ce ati facut pentru a ajunge la actuala credinta?

[dobrin7m]

În prealabil postat de FlaviusM

Daca-mi permiteti sa va intreb, de ce credeti? Ce anume v-a convins? De exemplu, inainte de a crede, ce ati facut pentru a ajunge la actuala credinta?

Flavius sunt oameni care cred de mici, au crescut in credinta alaturi de parinti credinciosi, buni crestini care au stiut sa isi creasca copiii. Pentru acesti oameni nu exista "inainte de a crede". Au fost de mici crescuti cu Hristos langa ei. Binecuvantati acesti parinti.

Ceilalti care au acest "inainte de a crede", s-a intamplat la un moment dat un clic, o revelatie personala , o legatura directa cu Dumnezeu, fie prin intermediul unui om plin de har fie de la Dumnezeu Insusi ca asa a voit.

În prealabil postat de FlaviusM

Daca-mi permiteti sa va intreb, de ce credeti? Ce anume v-a convins? De exemplu, inainte de a crede, ce ati facut pentru a ajunge la actuala credinta?

O căutare permanentă. A sensului a toate. Viața așa cum o vedeam, mărginită, trecătoare, nu avea sens. Valorile ei, culminând cu iubirea, se cereau după veșnicie. Ca tot omul, cred, căutam absolutul, simțeam că sufletul sau ceea ce poate el trăi are valoare veșnică și că moartea e absurdă. Nu puteam să cred că totul, eu însumi, a fost creat degeaba, că totul e hazard, că totul este atât de bine organizat, structurat, ca în clipa următoare să piară definitiv.

Am căutat să înțeleg, am căutat răspunsuri și ele nu m-au mulțumit, nu mi-au dat senzația de deplin decât atunci când am dat, la început prin intermediul cărților, de oameni luminați de har (ca părintele Stăniloae și Galeriu).

Am înțeles apoi că ajunsesem la Dumnezeul iubirii, la Dumnezeul al Cărui nume este însăși Iubirea (cf. evanghelistul Ioan), că lumea este întemeiată pe iubire, ea fiind motivul pentru care Dumnezeu a creat-o. Cu această perspectivă am citit apoi Evanghelia, înțelegând că, dacă ești de bună credință trebuie să o crezi, fiind scrisă cu sângele celor care au mărturisit-o înfruntând moartea și chinurile.

Am ajuns apoi la momentul la care am înțeles că Dumnezeu răspunde chiar și unui necredincios, și că, paradoxal, trebuie să te rogi chiar înainte de a crede, sau atunci când ai multe îndoieli.
Poate prima rugăciune a celui necredincios începe cu: „Doamne, dacă exiști...”.

[dobrin7m]

În prealabil postat de FlaviusM

Am inteles asta. Stiu ca pentru dvs. problema nu se pune in acelasi fel ca pentru mine. Eu pun intrebarea din exterior, ca sa spun asa. Dvs. imi spuneti ca "il credeti pe Hristos", dar musulmanul imi va vorbi despre Mahomed. Si dvs. si el credeti ca aveti dreptate. De ce v-as crede pe dvs. si nu pe el?

Adevarul , care este Dumnezeu nu are nici o fisura. Este Adevar absolut.

Cautati acest Adevar.
Credeti ca musulmanii il au?

[FlaviusM]

În prealabil postat de dobrin7m

Adevarul , care este Dumnezeu nu are nici o fisura. Este Adevar absolut.

Cautati acest Adevar.
Credeti ca musulmanii il au?

Exact aceleasi fraze mi le poate spune si un musulman, numai ca el ar incheia cu "Credeti ca crestinii il au?" Cum dovediti ca el greseste si numai dvs. aveti dreptate?

Aveti dreptate, exista multi oameni care cred fiindca asa au fost invatati de mici copii in familie. Totusi, dupa parerea mea faptul ca parintii te-au initiat intr-o anumita religie nu dovedeste adevarul ei. Dvs. va puteati naste in India sau Egipt si ati fi fost crescut in religiile majoritare acolo. Este o pura chestiune de geografie.
Spuneti ca parintii care isi cresc copiii in religia dvs. sunt de admirat. Exact acelasi lucru il fac milioane de alti parinti care isi cresc copiii sa creada in religii diferite. Ei gresesc?

@AlinB
Experientele stiintifice nu sunt subiective. E adevarat ca eu nu am pregatirea necesara pentru a putea intelege sau repeta ceea ce fac cercetatorii la un accelerator de particule, dar exista destui alti oameni care pot. In teorie, oricare dintre noi isi poate dedica cativa ani studiului pentru ca apoi sa inteleaga, macar vag, ce se intampla acolo.
In acest caz, sensul verbului "a crede" este diferit de credinta in sens religios.

[iuliu46]

În prealabil postat de FlaviusM

Experientele stiintifice nu sunt subiective. E adevarat ca eu nu am pregatirea necesara pentru a putea intelege sau repeta ceea ce fac cercetatorii la un accelerator de particule, dar exista destui alti oameni care pot. In teorie, oricare dintre noi isi poate dedica cativa ani studiului pentru ca apoi sa inteleaga, macar vag, ce se intampla acolo.
In acest caz, sensul verbului "a crede" este diferit de credinta in sens religios.

In teorie ai putea deveni calugar, ai putea petrece macar 20 de ani in salbaticie si ne-ai putea spune pe urma daca ai inteles ceva din asta. Daca Dumnezeu nu exista oricum nu conteaza cum iti irosesti viata. Mortii n-au regrete iar cei ramasi in viata de cele mai multe ori regreta ca n-au scapat mai repede de cel care a murit. :)

[AlinB]

În prealabil postat de FlaviusM

Exact aceleasi fraze mi le poate spune si un musulman, numai ca el ar incheia cu "Credeti ca crestinii il au?" Cum dovediti ca el greseste si numai dvs. aveti dreptate?

Aveti dreptate, exista multi oameni care cred fiindca asa au fost invatati de mici copii in familie. Totusi, dupa parerea mea faptul ca parintii te-au initiat intr-o anumita religie nu dovedeste adevarul ei. Dvs. va puteati naste in India sau Egipt si ati fi fost crescut in religiile majoritare acolo. Este o pura chestiune de geografie.
Spuneti ca parintii care isi cresc copiii in religia dvs. sunt de admirat. Exact acelasi lucru il fac milioane de alti parinti care isi cresc copiii sa creada in religii diferite. Ei gresesc?

La o analiza superficiala nu poti obtine un raspuns convingator.

E ca si cand ai fi bata la matematica dar ii ceri profesorului sa-ti demonstreze de ce teorema cutare e corecta si oricare alta care o contrazice nu e.

@AlinB
Experientele stiintifice nu sunt subiective. E adevarat ca eu nu am pregatirea necesara pentru a putea intelege sau repeta ceea ce fac cercetatorii la un accelerator de particule, dar exista destui alti oameni care pot.

Exact asa functioneaza credinta si in materie de religie :)
Tu nu esti un sfant dar iti poti pune increderea in ceea ce afirma unul care a experimentat sfintenia sau in orice caz vezi ca are o deschidere spirituala mai deosebita.

In teorie, oricare dintre noi isi poate dedica cativa ani studiului pentru ca apoi sa inteleaga, macar vag, ce se intampla acolo.
In acest caz, sensul verbului "a crede" este diferit de credinta in sens religios.

Exact la fel si in materie de credinta.
In teorie - si nu doar, poti dedica ceva din timpul tau pentru a intelege experienta religioasa pe care o cunosti doar din auzite.
In felul asta la un moment dat poti intelege de ce aia e cu "ba" si cealalta cu "DA" desi din exterior fac apel la aproximativ acelasi set generic de norme morale, educatie, etc.