![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]()
Aveti aici o analiza a celor cinci cai tomiste pentru demonstrarea existentei Lui Dumnezeu, semnata de profesorul Gheorghe Petraru, http://www.aquinas.ro/studiitomiste/2004/05-Petraru.pdf , dar nu-mi dau seama exact ce fel de demonstratie cautati. De la Aristotel pana la Kurt Godel, e plin de asemenea demonstratii. Strict cu titlu de exemplu, aveti aici una dintre ultimele succese in domeniu:
Definiția 1: Un Dumnezeu este oricare ființă care are fiecare proprietate pozitivă [Godel se referă la o entitate "asemenea lui Dumnezeu", dar demonstrația rezultă că există o singură entitate care îndeplinește toate condițiile necesare ale divinității]. Definiția 2: O proprietate D este esența unui obiectiv d ddacă (= dacă și numai dacă) sunt îndeplinite următoarele condiții: 1. d are proprietatea D; 2. D implică pe fiecare proprietate a lui D. [Ex: din faptul de a fi rațional, proprietate esențială a unui om, trebuie să decurgă toate celelalte proprietăți ale sale - de exemplu, "a avea două mâini"; "Poate părea ciudat, dar acesta este conceptul de esență, cu care lucrează Leibniz" - observă Mircea Dumitru] Definiția 3: Un obiect d oarecare are proprietatea de a exista în mod necesar d, dacă esența lui d (suma de proprietăți care îl individualizează un Dumnezeu) este cu necesitate exemplificată. Axioma 1: Exact una dintre proprietăți SAU complementarea [negația] ei este pozitivă. [=> Dacă o proprietate este pozitivă, atunci complementara ei este negativă] Axioma 2: Orice proprietate implicată de către o proprietate pozitivă este pozitivă [Ex: "a fi roșu" implică "a fi colorat"]. Axioma 3: Conjuncția oricărei colecții de proprietăți pozitive este pozitivă [Deci a fi dumnezeiesc, adică a avea toate proprietățile pozitive, este o proprietate pozitivă] Axioma 4: Oricare proprietate pozitivă este cu necesitate astfel și oricare proprietate negativă este cu necesitate așa. Axioma 5: Existența necesară însăși (ca atare) este o proprietate pozitivă. Propoziția 1: Orice proprietate pozitivă este instanțiată (exemplificată) în mod posibil. Adică, dacă P este pozitivă, este posibil (să existe) ceva care să aibă acea proprietate [Dar nu înseamnă că există neapărat în realitate, ci doar conceptual] Propoziția 2: Este posibil ca un Dumnezeu să existe. Propoziția 3: Dacă d este un Dumnezeu, esența lui d este aceea de a fi un Dumnezeu. Propoziția 4: Dacă un Dumnezeu există, atunci el există în mod necesar. Propoziția 5: Dacă este posibil ca un Dumnezeu să existe, atunci este necesar ca un Dumnezeu să existe (asumând logica modală S5). Teorema 1. Presupunând toate axiomele și logica modală subadiacentă S5, Dumnezeu există cu necesitate. Problema este daca va convinge o asemenea demonstratie, n-ati rezolvat mare lucru, acceptarea existentei Lui Dumnezeu la nivel intelectual, nu are relevanta. Tipul acesta de abordare, strict rationalista e o forma de fariseism modernizat, nimic mai mult. Departe de mine gandul ca acest tip de cercetare nu-si are locul, dar nu este un inlocuitor. Noi avem deja informatia, in Sfanta Scriptura, avem demersul, prin Biserica, daca acestea nu sunt suficiente... |
#2
|
||||
|
||||
![]() Citat:
daca proprietatea de "a exista" este "pozitiva" (A5), iar Dumnezeu are fiecare proprietate pozitiva (D1) atunci "Dumnezeu exista". Un exemplu clasic de "delir logic" sau "prestidigitatie logica" in jurul tautologiei "Dumnezeu exista deoarece exista."
__________________
|
|