preot divortat

[cezar_ioan]

În prealabil postat de antoniap

Unde sa mearga omul cand are o problema mai deosebita? La psiholog?

Când problema ţine de domeniul psihologiei, merge la psiholog.
Poate trece şi pe la biserică, e chiar indicat. Pentru rugăciune, pentru binecuvântare. Pentru o lumânare...
Poate trece şi pe la cizmar, dacă are nevoie şi de o reparaţie la încălţări.
Şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, în final va ajunge şi acolo unde se poate rezolva problema psi: la psiholog.

Are sens pentru tine ce spun?

[AlinB]

E greu de trasat o linie clara.

In unele cazuri e evident, omul trebuie sa fie sub medicamentatie, internare, sa mearga la AA, dar in unele cazuri unii ajung la psiholog si nu mai ajung la preot cand poate ar trebui sa fie taman invers.

În prealabil postat de cezar_ioan

Când problema ţine de domeniul psihologiei, merge la psiholog.
Poate trece şi pe la biserică, e chiar indicat. Pentru rugăciune, pentru binecuvântare. Pentru o lumânare...
Poate trece şi pe la cizmar, dacă are nevoie şi de o reparaţie la încălţări.
Şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, în final va ajunge şi acolo unde se poate rezolva problema psi: la psiholog.

Are sens pentru tine ce spun?

Uf! Persoanele de fata se exclud.
Sfantul Serafim de Sarov nu s-a dus la psiholog dupa ce a fost batut, ci la piatra lui de langa chilie. S-a smerit cu rugaciunea vamesului si Dumnezeu i-a dat atata caldura si atata bucurie in suflet ca uimeste si astazi.

Un duhovnic bun te invata sa pescuiesti, nu-ti da pestele gata prajit. Nu am nimic cu psihologii, dar oricat s-ar stradui, ei nu pot inlocui preotii. Pai, dupa ce ai primit sfatul cel bun, te-ai rugat si ai rezolvat problema, ce sa mai cauti la psiholog? Psihologul e bun pentru atei. Crestinii trebuie sa caute leac in farmacia lui Dumnezeu.

Iarta-ma, dar ai vrut sa afli parerea mea si ti-am spus-o.

[b.mihaela]

Ai perfecta dreptate Antonia .Bine spui , iubirea de Dumnezeu inseamna lumina si lumina e hrana sufletului .Nici un psiholog nu poate vindeca sufletul mai presus de Dumnezeu si mai grav ca unii psihologi sunt atei .

[Yasmina]

Am citit tot ce s-a scris si nu inteleg acest topic.
Nici importanta lui nici ce anume se cauta?!?

De ce anume cautam sfaturi pentru cei care nu le cer?(initiatoarea are o prietena...care...a facut ...si a dres...=adica cea in cauza nici nu stie ca se discuta despre ea, despre relatia ei mai putin sau mai mult pacatoasa cu un fost preot,acum divortat si reorientat spre alta ocupatie,pe un forum public).

Degeaba urmariti s-o sfatuiti dvs deschizand topicuri pe acest forum si lasand vreo duzina sa-si dea cu parerea de aia si de ailalta,daca persoana pe care o puneti in discutie nu cauta ea raspunsuri la problemele ei.
Poate ca nu sunt stringente pt ea ci doar pt dvs.
Nu ma indoiesc ca dvs nu urmariti Binele si oranduiala lui Dumnezeu sau ca ati fi de rea credinta,insa prea mult exes de zel cred ca strica in vietile altora.

Mai mult decat se poate ajuta ea singura,eu nu pot s-o ajut sau altii,caci ea singura are puterea de a evalua situatia din viata ei intima si de a lua decizii ferme.

[Yasmina]

În prealabil postat de antoniap

Uf! Persoanele de fata se exclud.
Sfantul Serafim de Sarov nu s-a dus la psiholog dupa ce a fost batut, ci la piatra lui de langa chilie. S-a smerit cu rugaciunea vamesului si Dumnezeu i-a dat atata caldura si atata bucurie in suflet ca uimeste si astazi.

Un duhovnic bun te invata sa pescuiesti, nu-ti da pestele gata prajit. Nu am nimic cu psihologii, dar oricat s-ar stradui, ei nu pot inlocui preotii. Pai, dupa ce ai primit sfatul cel bun, te-ai rugat si ai rezolvat problema, ce sa mai cauti la psiholog? Psihologul e bun pentru atei. Crestinii trebuie sa caute leac in farmacia lui Dumnezeu.

Iarta-ma, dar ai vrut sa afli parerea mea si ti-am spus-o.

De multe ori intelectul/ratiunea se opune sfaturilor unui preot,mai ales daca esti "credincios doar de duminica" si atunci un psiholog te-ar putea ajuta pe latura asta rationala a problemei.
Desi acum mai nou mai gasesti si duvohnici care mai stiu cate ceva despre psihicul uman cum de altfel mai gasesti si psihologi credinciosi(apropos pt cine a spus ca sunt multi atei printre psihologi).

Dar de ce sa se vrea sa inlocuiasca preotii?Nu s-a ajuns pana acolo,sa fim linistiti,Slava Domnului!

De exemplu cum putem linisti pe cineva care a suferit un viol sau are o boala incurabila?Aceste incercari sunt mult prea dificile pt a putea fi calmate doar la o vizita la preot,inevitabil dupa astfel de intamplari credinta slabeste si chiar persoana in cauza uraste la modul cel mai sincer pe Dumnezeu pt aceste"cadouri"din senin.
Sfintii apreciaza aceste incercari dar noi...???!!!
Ne trebuie mult sa intelegem cine suntem,cum sa-i iertam pe altii etc.

În prealabil postat de Yasmina

De multe ori intelectul/ratiunea se opune sfaturilor unui preot,mai ales daca esti "credincios doar de duminica" si atunci un psiholog te-ar putea ajuta pe latura asta rationala a problemei.
Desi acum mai nou mai gasesti si duvohnici care mai stiu cate ceva despre psihicul uman cum de altfel mai gasesti si psihologi credinciosi(apropos pt cine a spus ca sunt multi atei printre psihologi).

Dar de ce sa se vrea sa inlocuiasca preotii?Nu s-a ajuns pana acolo,sa fim linistiti,Slava Domnului!

De exemplu cum putem linisti pe cineva care a suferit un viol sau are o boala incurabila?Aceste incercari sunt mult prea dificile pt a putea fi calmate doar la o vizita la preot,inevitabil dupa astfel de intamplari credinta slabeste si chiar persoana in cauza uraste la modul cel mai sincer pe Dumnezeu pt aceste"cadouri"din senin.
Sfintii apreciaza aceste incercari dar noi...???!!!
Ne trebuie mult sa intelegem cine suntem,cum sa-i iertam pe altii etc.

In aceste situatii daca-l invata cineva pe bolnav cum sa lupte cu deznadejdea, cum sa ierte si cum sa se roage, e salvat. Daca nu, nu. Un duhovnic care are cuvant cu putere multa daca iti spune o vorba, o bagi la cap. Vorba lui devine lucratoare chiar daca o gasesti scrisa intr-o carte. Citind scrierile parintilor Paisie Aghioritul, Arsenie Boca, Porfirie etc, putine intrebari raman fara raspuns.

Am luptat cu cancerul fara psiholog, dar am apelat la rugaciune, la preoti, la icoane facatoare de minuni, la carti si la sfaturi din reviste. Am cunoscut in acea perioada doua persoane care aveau acelasi diagnostic ca si mine. Ele aveau convingeri moderne, nu ca mine. Nu stiu daca au apelat sau nu la psiholog. Mancau de toate, inclusiv carne si mezeluri, aveau relatii, asa ca nu prea voiau sa auda de preot. Ambele sunt in pamant de cel putin 11 ani.

Imi place sa mai citesc cate-o revista de psihologie, sa-mi fac cate-un test din cand in cand, asa pentru divertisment. Imi place sa ma cunosc, totusi, dar intr-un mod placut, in ritm propriu, nu contra cronometru.

http://luminaortodoxiei.com/ro/artic...ta-dint%C3%A2i

[cezar_ioan]

În prealabil postat de antoniap

Imi place sa mai citesc cate-o revista de psihologie, sa-mi fac cate-un test din cand in cand, asa pentru divertisment. Imi place sa ma cunosc, totusi, dar intr-un mod placut, in ritm propriu, nu contra cronometru.

Păi vezi, cam ăsta e nivelul tău de lucru cu sine: divertisment. La fel îţi e şi viaţa, implicit.
Chestii faine, nu? Mişto. Drăguţ, nu?

Să te cunoşti în mod plăcut?... Aşa te-au învăţat sfinţii? În ce revistuţe? (în "Vieţile" în nici un caz şi nici în alte cărţi ziditoare de suflet. Pesemne însă că nu le citeşti deloc sau o faci, nu-i aşa, tot "pentru divertisment").
Cred că nu te-au învăţat cuvioşii, în nici o scriere duhovnicească, despre divertismentul şi plăcerea de a te cunoaşte, de a te smeri aşadar, de a te ţine la pocăinţă.
Dimpotrivă, din câte cunosc, cuvioşii ne îndeamnă la nevoinţă întru spulberarea părerii de sine şi descoperirea smerită a faptului că suntem ţărână, aşa cum ne-a făcut Dumnezeu.

Şi nici psihologii adevăraţi nu-ţi vor vinde gogoaşa că a se cunoaşte omul pe sine e ceva plăcut. Dimpotrivă, de obicei te vor avertiza că e greu şi neplăcut. Şi te vor susţine, chiar de tu îţi baţi joc de ei în insolenţa ta ignorantă, te vor susţine ca să faci faţă cu folos grelelor experienţe de autocunoaştere autentică, de data asta, în sfârşit.
Iar când îţi pică măştile şi iluziile îţi cam piere râsul de pe buze, o vreme... Dar fii liniştită, oamenii aceia cumsecade şi pricepuţi vor şti şi vor putea să îţi ofere sprijin părintesc, chiar dacă nu-l meriţi. Doar că nu-i cauţi, că ai găsit cuibuşor de nebunii în chiar Sfânta Biserică, oh, sărmano...

Cât despre "contracronometru", Antonia...
Unul din minunatele daruri pe care Dumnezeu le face oamenilor prin psihologi, este acesta: în sfârşit, în cadrul relaţiei terapeutice, omul se poate explora fără grabă pe sine. Terapeutul temporizează mereu ritmul, spunînd deseori explicit: "ai timp, ai destul timp, cugetă pe-ndelete dacă voieşti, e important să nu laşi mintea să fugă, observă cu răbdare, lent, lent, rar etc." Din acest motiv şi durează, uneori, luni sau ani întregi terapia/consilierea.
Dacă o casă se ridică în câteva luni (asta în varianta unei case, nu a unei încropituri oarecare din bca-uri şi vopsele), dacă un corp omenesc are nevoie de 9 luni pentru a-şi lega ţesuturile şi organele, cât de cât, la modul incipient: cam cât crezi că trebe pentru a îndrepta o întreagă lume sufletească (o întreagă lume de obişnuinţe, de mecanisme, de trăsături stabile de personalitate) şi a o face funcţională?
Şi oare de ce, mutînd acum discuţia în planul duhovnicesc, etapa curăţirii de patimi se face în ani şi zeci de ani?...
E un proces LUNG şi DUREROS, oh, Antonia....

Apelăm mereu la răbdarea clientului în explorarea de sine şi, acolo unde nu prea există răbdare, încercăm să o sporim, avînd la rândul nostru multă răbdare cu clienţii noştri. Legat de asta mişcările noastre sunt reţinute şi moi (calde), deloc grăbite, rare, calme. Vorba asemenea - blândă, domoală, înţelegătoare. Prin toate sugerăm disponibilitate fără grabă, altminteri procesul explorării şi reconstrucţiei nu funcţionează. Nu ştiai? Nu. Atunci de ce vorbeşti? Ca să te dai dăşteaptă? Uite că te-ai dat, ai vândut iar castraveţi grădinarului...
E un dar minunat acet ritm rar, la pas/în acord cu posibilităţile reale ale clientului întrucât, în general, tocmai de aici vin şi problemele: ÎN VIAŢA DE ZI CU ZI, TOTUL SE FACE ÎN VITEZĂ, SPORIND NEÎNŢELEGEREA ŞI ARBITRARIUL, ÎNTÂMPLĂTORUL.
Nu ţi se lasă timp să cugeţi la toate aspectele vieţii tale şi a semenilor, ţi se cere să iei decizii superficiale, pripite. Şi dacă faci aşa an după an, de mic copil până la vârsta adultă: te mai miră că, de fapt, casa sufletului tău e o şandrama încropită în grabă, care nu rezistă unei încercări mai serioase ridicate de viaţă?
Aşadar, exact invers decât ai afirmat, cu insolenţa ignoranţei tale vădite, oh Antonia, în relaţia de consiliere (psihoterapie) lucrurile se iau cu încetinitorul, ca la TV "în reluare". De ce? Ca să pricepem detaliat cum s-a întâmplat de-am luat gol după gol, până am ajuns şvaiţer. Şi ca să putem re-alege, re-decide etc., în mod mai sănătos, adaptativ. Şi solid.

Dar tu, care pe toate le vezi ca divertisment şi te cunoşti la modul plăcut, probabil nu ai avut timp să zăboveşti asupra acestor aspecte.
Deşi le judeci, desigur.
Cine te împiedică pe tine să fii ignorantă şi insolentă? Oare cipul? Cip-ul din măseaua de minte (sau unde zici că îţi mai este aparatul ăla prin care te teleghidează forţele malefice?) oare te face să spui vrute şi nevrute, başca, să mă faci bou ca replică la întrebarea mea privind "boii" minţii - adică puterile sufleteşti (atenţia, concentrarea şi flexibilitatea minţii, gândirea, sensibilitatea, bunul simţ şi celelalte stihii). Iar căruţa e însăşi persoana în întregul ei.

Ce să-i faci, fiecare e cum e. Ne iubeşte Domnul pe toţi, nu-i bai.

Sănătate!

P.S. Cu adevărat chestia cu cipul şi cu altele asemenea pe care le deversezi din când în când pe forum, spre distracţia multora, NU e treabă de psiholog. Mă tem că nici măcar de psihiatru. Cu adevărat tu nu ai nevoie de psiholog. Cel mult de un dentist cumsecade...

Nu am avut rabdarea sa-ti citesc intregul mesaj. Credeam ca pe forum ai intrat in calitate de crestin, nu de psiholog. Te-ai pus cineva sa-i evaluezi pe forumisti?