Biserica si Psihologia

[Marcel_Ionut]

Eu cred ca este buna psihologia, dar pana intr-un punct. Am citit vreo cateva, insa 2 carti m-au ajutat foarte mult: Labirintul codependentei si Plecarea de acasa. M-au ajutat sa constientizez unele lucruri, unele neputinte etc

[Parascheva16]

Depinde ce se intelege prin psihologie. Aici ma refer mai ales la psihologia moderna care se ocupa cu sexualitatea si relatiile dintre oameni. E putin paralela cu Biserica.

Daca insa stii un psiholog bun, crestin-ortodox, si ai o problema, poti apela la el. Dar in acelasi timp sa te consulti si cu duhovnicul.

Nu as pune psihologia mai presus de Biserica. Psihologia este o stiinta umana si are limitele ei ca toate stiintele. Biserica e Trupul Domnului Iisus Hristos, iar invatatura Ei este Relevata.
**
Un psiholog,, care e si profesor universitar, a tinut o conferinta despre psihologie si religie. Poate intereseaza pe cineva.
(Partea I)
http://www.youtube.com/watch?v=OW4yw3w611w

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Parascheva16

Depinde ce se intelege prin psihologie. Aici ma refer mai ales la psihologia moderna care se ocupa cu sexualitatea si relatiile dintre oameni. E putin paralela cu Biserica.

Daca insa stii un psiholog bun, crestin-ortodox, si ai o problema, poti apela la el. Dar in acelasi timp sa te consulti si cu duhovnicul.

Nu as pune psihologia mai presus de Biserica. Psihologia este o stiinta umana si are limitele ei ca toate stiintele. Biserica e Trupul Domnului Iisus Hristos, iar invatatura Ei este Relevata.
**
Un psiholog,, care e si profesor universitar, a tinut o conferinta despre psihologie si religie. Poate intereseaza pe cineva.
(Partea I)
http://www.youtube.com/watch?v=OW4yw3w611w

1. "Psihologia modernă se ocupă cu sexualitatea şi relaţiile dintre oameni." - Parascheva, de unde ai scos minunăţia asta? Cine te-a învăţat? Ai descoperit singură? Unde? Cum? În ce baze concrete? Ai vreo referinţă certă? Cărţi-tratate-compendii? Pe ce te bazezi când faci afirmaţia?
Parascheva, dacă psihologia modernă se ocupă cu sexualitatea, spune-mi te rog: cu ce se mai ocupă sexologia? Mai este vreo distincţie între psiholog şi sexolog? Care?

Pe de altă parte, sexualitatea nu face parte, oare, din sfera relaţiilor dintre oameni? (în propoziţia ta le-ai pus separat, distinct)
Sexualitatea este în afara relaţiilor interumane???
(În cazul ăsta te referi probabil la sexul cu animale, la masturbaţie, la vibrator... Păcat! Dumnezeu a lăsat ca oamenii să se împerecheze cu oameni, mai exact bărbatul cu femeia, în cadrul relaţiilor interpersonale bazate pe afecţiune reciprocă, pe iubire.)

2. "Dacă ştii un psiholog bun, creştin ortodox" - De unde ştii că e bun? Iar dacă nu e creştin ortodox, înseamnă că nu e "bun"? Şi ce crezi, eu care sunt creştin ortodox, sunt un psiholog bun?....
Parascheva, m-aş bucura să nu mai scrii fără chibzuinţă (şi minimă informare) prealabilă. E păcat de timpul dăruit nouă de Bunul Dumnezeu... De ce să-l risipim cu uşurătate?

3. Multă bucurie mi-ai făcut cu linkul către Adrian Opre. Îl voi viziona cât de curînd şi sper că va fi o mângâiere. Mulţumesc frumos, Parascheva!


P.S. Aş fi fost foarte mulţumit să întrebi, pur şi simplu: "Cu ce, oare, se ocupă psihologia modernă?" Ar fi fost o întrebare foarte bună, folositoare şi, încă, smerită. Adică în acord cu realitatea limitelor personale (nu le ştie nimeni pe toate şi nici nu e nevoie; putem colabora cu semenii, dacă ne dăm seama că nu suntem omnipotenţi şi omniştienţi).
E decisiv să pornim mereu de la recunoaştera ignoranţei noastre, parţiale sau totale. Astfel avem o şansă să creştem, să cunoaştem şi să convieţuim. Cu vremea şi cu munca stăruitoare şi inteligent condusă putem deveni chiar experţi în domeniul pe care, iniţial, nu îl cunoşteam deloc. Iar dacă e vorba de cunoaştere duhovnicească, putem deveni, cu harul Domnului, pur şi simplu sfinţi.
Altminteri, nu doar că batem pasul pe loc, dar ne mai şi umplem de microbi sufleteşti (aroganţă, părere de sine, închipuiri varii, etc.) şi răspândim în jurul nostru minciuni şi prostii. Să nu fie!

[antiecumenism]

În prealabil postat de cezar_ioan

...sexualitatea nu face parte, oare, din sfera relaţiilor dintre oameni? (în propoziţia ta le-ai pus separat, distinct)
Sexualitatea este în afara relaţiilor interumane???
(În cazul ăsta te referi probabil la sexul cu animale, la masturbaţie, la vibrator... Păcat! Dumnezeu a lăsat ca oamenii să se împerecheze cu oameni, mai exact bărbatul cu femeia, în cadrul relaţiilor interpersonale bazate pe afecţiune reciprocă, pe iubire.)

-ideea este ca multi sexologi sau psihologi pe probleme sexuale se bazeaza pe teoriile/studiile lui Kinsey .

http://carteromaneasca.wordpress.com...a-homosexuala/

"Alfred Kinsey, finantat de prestigioasa Fundatie Rockefeller(deci de masonerie), a fost unul dintre cei mai activi si influenti promotori ai „emanciparii sexuale”. Decadenta morala la care suntem martori azi se datoreaza, in mare parte, si lui, si ideologiei careia i-a dat nastere. Supranumit “Freud al Americii”, Kinsey a deschis, prin raportul sau publicat în 1948, calea spre “revolutia sexuala” care avea sa se petreaca în anii ’60, vorbind deschis (şi “argumentat” cu rezultatele interviurilor sale cu sute de subiecţi) despre masturbare, sex premarital, relaţii extraconjugale, homosexualitate, pozitii si relatii nefiresti.Kinsey afirma că 98% dintre bărbaţi şi aproximativ jumătate dintre femei aveau relaţii sexuale premaritale, că 95% dintre americani erau potenţiali infractori sexuali şi că cel puţin 10% dintre bărbaţi erau homosexuali. Şi, deşi nimeni nu observase că 317 bebeluşi şi copii fuseseră “testaţi” de către Kinsey pentru obţinerea datelor sexuale la copii, educatorii preluau concluziile acestuia – anume că copiii au un instinct sexual încă de la naştere, deci educaţia sexuală în şcoli (în stilul lui Kinsey) ar trebui să fie obligatorie.

Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem este: Cum a obţinut Kinsey statisticile privind sexualitatea infantilă, date care aveau să transforme şcolile, instanţele, presa şi dormitorul? Mai pe scurt, echipa lui Kinsey a participat la abuzarea sexuală a celor 317 bebeluşi şi copii"

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Parascheva16

Un psiholog, care e si profesor universitar, a tinut o conferinta despre psihologie si religie. Poate intereseaza pe cineva.
(Partea I)
http://www.youtube.com/watch?v=OW4yw3w611w

Excelentă abordarea Prof. Adrian Opre.
O recomand cu căldură (mai sunt încă 2 părţi pe You-Tube, în afară de cea oferită prin link).

Daca nu infiintai tu acest topic, il infiintam eu. Da, e nevoie de dezbateri.
1. Limite. Atat Ortodoxia cat si psihologia ofera posibilitati de investigare a sufletului omenesc. Cunoasterea de sine in psihologie cultiva mandria, in timp ce cunoasterea de sine in Ortodoxie este orientata spre smerenie. Mandria a ajuns boala secolului, e radacina tuturor relelor.

Apare apoi textul Fericirilor (http://ro.orthodoxwiki.org/Fericirile) din care ne dam seama ca nu e cazul sa fim prea curiosi sa descoperim totul cu mintea noastra lumeasca, incetosata de pacat, ci sa cautam lumina Duhului Sfant care ne va calauzi in toate.

2. In conditiile crizei de comunicare care se adanceste pe zi ce trece, gasirea unei persoane care sa ne ajute sa despicam firul in patru e necesara. Unii isi descarca sufletul pe unde apuca, altii aleg psihologul, altii aleg rugaciunea si preotul. Aici intervine aspectul calitativ al prestatiilor: rugaciune plus discutie. Un cuvant cu putere multa aduce roada mai multa intr-o inima pregatita prin rugaciune sa-l primeasca, in timp ce un cuvant corect ajuns intr-o ureche indaratnica nu ajunge nici pana la inima. Intre aceste extreme, exista, desigur, nuantele. E greu sa construim daca temelia nu e Hristos. De fapt, Hristos este Cel care intervine in viata noastra si ne ajuta sa facem voia Sa. Nici preotul nu poate face singur nimic, ci doar sa ceara ajutor pentru a ne povatui corect si sa se roage pentru noi.

6. Intr-o epoca in care se tinde spre o lume fara Dumnezeu, mantuirea este lasata de obicei in grija preotilor. Asadar, e foarte posibil ca solutiile date de psihologi la anumite probleme sa fie strict lumesti sau chiar in contradictie cu solutiile date de biserica. Atunci cand psihologul e si crestin, stie sa selecteze si din religie si din psihologie cunostinte care-l pot ajuta pe pacient. Asta se cheama misiune crestina, oarecum pe raspunderea sa, dar el, psihologul, nu are obligatia sa faca asa ceva.

7. Psihologia nu opereaza cu notiunea de pacat. Asertivitatea, empatia si alte concepte de acest fel dirijeaza relatiile interumane astfel incat porunca evanghelica a iubirii aproapelui sa fie partial indeplinita, dar fara implicarea lui Dumnezeu.

8. Psihologia ar putea fi slujitoarea Bisericii daca ar fi fundamentata pe baze crestine si ar dispune de personal crestin si de concepte si practici crestine.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de antoniap

1. Cunoasterea de sine in psihologie cultiva mandria...

2. E greu sa construim daca temelia nu e Hristos. De fapt, Hristos este Cel care intervine in viata noastra si ne ajuta sa facem voia Sa. Nici preotul nu poate face singur nimic, ci doar sa ceara ajutor pentru a ne povatui corect si sa se roage pentru noi.

6. Intr-o epoca in care se tinde spre o lume fara Dumnezeu, mantuirea este lasata de obicei in grija preotilor.

7. Psihologia nu opereaza cu notiunea de pacat. Asertivitatea, empatia si alte concepte de acest fel dirijeaza relatiile interumane astfel incat porunca evanghelica a iubirii aproapelui sa fie partial indeplinita, dar fara implicarea lui Dumnezeu.

8. Psihologia ar putea fi slujitoarea Bisericii daca ar fi fundamentata pe baze crestine si ar dispune de personal crestin si de concepte si practici crestine.

1. Ai vrea, te rog, să susţii afirmaţia? Adu, te rog, unul-două argumente. (Fără argumentare e vorbă-n vânt şi, mă tem, chiar calomnie gratuită.)

2. Parţial de acord. (Preotul are o putere mult mai mare.)

6. Nu reuşesc să înţeleg bine, sorry... Oare nu preoţii (păstorii) se îngrijesc, în primul rând, de mântuirea credincioşilor? Cu atât mai mult cu cât lumea e tot mai depărtată de Dumnezeu: cine să aibă această sfântă slujire dacă nu, mai întâi, preoţii lui Hristos?

7. Păcatul nu este, într-adevăr, un concept psihologic. Ci unul duhovnicesc.
Termenul are sens doar în cadrul relaţiei dintre om şi Dumnezeu.
Or, această relaţie nu face parte din domeniul de studiu expres al psihologiei (care e mult mai modest), ci din aria, evident, a Teologiei şi a Bisericii.

În ce priveşte porunca iubirii aproapelui, majoritatea şcolilor şi curentelor psihologice NU o încalcă ci, dimpotrivă, o cultivă. Fie şi indirect.
Cugetă, de voieşti, la consilierea cuplurilor care nu se înţeleg şi vor să divorţeze; la psihoterapia tulburărilor de caracter care implică numerose acte antisociale; la sprijinirea dezvoltării morale; la cultivarea ascultării active ca abilitate a oricărui om; la asertivitate şi empatie (contra agresivităţii şi indiferenţei faţă de aproapele); la psihologia organizaţională care intervine când apar conflicte insolvabile între membrii unei comunităţi constituite în jurul activităţii numite muncă; la consilierul şcolar care are de luptat cu nenumărate acte antisociale; la consilierul din tribunale care îi fereşte pe minori să devină victimele unor părinţi evident iubitori de ei înşişi iar nu de copil; la umanizarea actului medical (adeseori rece şi inuman, de-a dreptul sadic - iar aici intervine psihologia medicală) şi la multe altele....
Spui, însă, că "fără implicarea lui Dumnezeu". E discutabil... Depinde de la om la om, de la situaţie la situaţie. Un lucru e cert: psihologul nu are ca scop expres şi imediat îmbunătăţirea relaţiei omului cu Dumnezeu (acest scop ţine de duhovnicie, de Teologie şi Biserică) şi nu solicită explicit implicarea Duhului Sfânt în relaţia terapeutică. Nu o solicită în prezenţa clientului (dar o poate face în taină), excepţie făcînd, poate, domeniul psihoterapiei ortodoxe.

Când spunem "fără implicarea lui Dumnezeu" - oare sugerăm că psihologul Îl alungă pe Dumnezeu din viaţa clientului? Dacă facem această afirmaţie gravă, cred că păcătuim prin minciună.
Atenţie! Ca şi şoferitul, ca şi brutăritul, ca şi domeniul poştei şi telecomunicaţiilor, ca orice alt domeniu care se circumscrie unei bresle şi unei meserii, psihologia este în mare parte o ştiinţă cu un conţinut neutral faţă de polemicile care se ţin lanţ în jurul credinţei. Nu este interesată să participe la dezbateri de genul acelora pe care le poartă credincioşii din diverse confesiuni. Nici nu slujeşte preoţeşte. Nu e treaba psihologului. Precum nici a şoferului nu este, nici a brutarului, nici a poştaşului ori telefonistei, nici a coafezei, nici a constructorului de case, nici a contabilului, nici a ministrului comerţului, nici a pictorului şi nici a zugravului. Şi pentru aceasta noi le reproşăm lor că "lucrează fără Dumnezeu"? Depreciem toate domeniile de activităţi omeneşti în care nu se invocă încontinuu Duhul Sfânt?
Cum vine asta?

Apoi, să îl luăm ca exemplu pe Sfântul Luca al Crimeii: neurochirurg, nu făcea nici o operaţie fără icoana Maicii Domnului în sala de operaţii. Om evlavios, cunoaştem viaţa lui. Dar ce făcea în timpul serviciului? Opera pe cap cu... rugăciunea? Făcea trepanaţii şi elimina tumori cu ...Duhul Sfânt?
Oare nu, mai degrabă, îşi vedea omul de treaba lui, în baza cunoştinţelor medicale din domeniul său, avînd totodată credinţa că Domnul îl va ajuta, după Voia Lui cea milostivă?
La fel şi psihologul: îşi face treaba lui, în baza cunoştinţelor despre mintea omenească, sperînd că roadele muncii sale vor fi pozitive: dezvoltarea stihiilor sufleteşti, personalitate sănătoasă şi creativă (capabilă de a rezolva probleme, atât cât e omeneşte cu putinţă), relaţii interumane de apropiere şi constructive etc. etc. etc.

8. Acelaşi patern de gândire: şoferia ar putea fi slujitoarea Bisericii dacă ar dispune de personal creştin şi dacă ar fi fundamentată biblic etc.... Hai, Antonia, că devenim comici!...

În realitate, tot ceea ce concură la atingerea obiectivelor Bisericii, direct sau indirect, este /devine un slujitor al Bisericii.
Dacă punem pe Hristos în centrul vieţii noastre şi în centrul lumii, atunci putem găsi cum până şi dracii ar putea să fie, în felul lor nenorocit, slujitori ai Bisericii. O spun adeseori Părinţii, arătînd cum întoarce omul credincios, prin Pronia Domnului, răul în bine, spre mântuire şi spre slava lui Dumnezeu.

Dar dacă nu punem în centrul vieţii noastre pe Hristos, dacă universul nu este în inima şi cugetarea noastră Hristocentric - atunci vom găsi mereu că X sau Y sau Z nu slujesc Bisericii. Dar noi slujim, desigur....
Aşa păţim când Domnul nu ne-a lăsat duhul de pocăinţă (pesemne din pricina mândriei şi păcatelor noastre strigătoare la cer): vedem răsturnat o mulţime de lucruri şi nu mai găsim pe nimeni vrednic să slujească Bisericii, exceptînd propria persoană şi alţi câţiva "aleşi"...

În prealabil postat de cezar_ioan

7. Păcatul nu este, într-adevăr, un concept psihologic. Ci unul duhovnicesc.
Termenul are sens doar în cadrul relaţiei dintre om şi Dumnezeu.
Or, această relaţie nu face parte din domeniul de studiu expres al psihologiei (care e mult mai modest), ci din aria, evident, a Teologiei şi a Bisericii.

În ce priveşte porunca iubirii aproapelui, majoritatea şcolilor şi curentelor psihologice NU o încalcă ci, dimpotrivă, o cultivă. Fie şi indirect.
Cugetă, de voieşti, la consilierea cuplurilor care nu se înţeleg şi vor să divorţeze; la psihoterapia tulburărilor de caracter care implică numerose acte antisociale; la sprijinirea dezvoltării morale; la cultivarea ascultării active ca abilitate a oricărui om; la asertivitate şi empatie (contra agresivităţii şi indiferenţei faţă de aproapele); la psihologia organizaţională care intervine când apar conflicte insolvabile între membrii unei comunităţi constituite în jurul activităţii numite muncă; la consilierul şcolar care are de luptat cu nenumărate acte antisociale; la consilierul din tribunale care îi fereşte pe minori să devină victimele unor părinţi evident iubitori de ei înşişi iar nu de copil; la umanizarea actului medical (adeseori rece şi inuman, de-a dreptul sadic - iar aici intervine psihologia medicală) şi la multe altele....

Desigur, daca vrea, omul sfinteste locul in majoritatea profesiilor.

Dar tot de psihologie tine si:

http://www.razbointrucuvant.ro/recom...-dezinformare/

Daca anumite tehnici de manipulare sunt folosite la nivel colectiv, de ce n-ar putea fi folosite si la nivel individual? Macar selectiv... Si atunci...

Una e sa vorbim despre Sfantul Luca al Crimeii si alta e sa vorbim despre terapia Bowen, o terapie de manipulare corporala. Pai, daca e manipulare, chiar ca e manipulare si pacientul e la dispozitia manipulatorului in ambele cazuri si la psiholog si la terapia Bowen.

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...=8836&page=100

E interesanta si pagina urmatoare:

http://www.damaideparte.ro/index.php...ntrastului/58/

In Ortodoxie, lucrurile sunt un pic mai clare. Da e da, si nu e nu. Ori cu Dumnezeu, ori cu satana. Cu amandoi nu se poate. Dumnezeu ii ingaduie satanei sa ne ispiteasca, dar noi trebuie sa-l respingem daca vrem un colt de rai.

[Dalian]

În prealabil postat de Marcel_Ionut

Eu cred ca este buna psihologia, dar pana intr-un punct. Am citit vreo cateva, insa 2 carti m-au ajutat foarte mult: Labirintul codependentei si Plecarea de acasa.

Asta e reclamă la cărţi sectare.