Articolul de azi - Impacarea cu cei care ne-au suparat!

[Marcel_Ionut]

În prealabil postat de glykys

Literatura profana e diferita de cea religioasa, e compusa din carti scrise de autori laici, fara vreo intentie religioasa, ci doar literara, dar in care poti gasi si lectii folositoare unui crestin. Mari autori universali - Homer, tragicii greci (Sofocle, Eschil, Euripide), Dante, Shakespeare, Moliere, Cervantes, Goethe, V. Hugo, Ch. Dickens, Dostoievski si muuulti altii au lasat niste opere foarte frumoase si valabile in orice vreme.

Nu erai tu forumistul care dadea bacul si a postat candva un citat al unui parinte care isi indemna ucenicul sa citeasca nu cine stie ce carti religioase grele, ci David Copperfield? :) Parca dadusem si acolo o lista. Uite, poti incepe cu Mizerabilii de V. Hugo, daca nu l-ai citit deja, dar te previn ca e o carte lunga, in cinci volume groase.

Uite, mie imi place foarte mult tragedia Alcesta de Euripide, scrisa acum vreo 2400 de ani, o gasesti pe scribd. e povestea unui rege caruia zeii, in semn de recunostinta, i-au daruit posibilitatea amanarii mortii, in schimbul unei alte vieti. Insa nu vrea nimeni sa isi jertfeasca viata petru rege decat sotia lui, Alcesta. Niciunul dintre supusi, nici macar parintii lui batrani. Intreaga tragedie e o dezbatere a sensului vietii si al mortii si e o poveste despre omenie si responsabilitate. O sa vezi cum se termina, daca o sa doresti sa citesti, e scurta, cateva zeci de pagini.

Tot pline de invataminte crestine sunt tragediile Oedip rege si urmarea ei, Oedip la Colonos si Antigona de Sofocle. E povestea unui rege caruia i s-a prezis la nastere ca are sa isi omoare tatal si ca are sa se casatoreasca cu propria mama. De aceea, tatal sau a dorit sa il ucida, insa copilul a fost salvat si a ajuns intr-o tara straina, la curtea unui alt rege, care l-a crescut ca pe copilul lui. In tinerete, Oedip afla si el profetia si fuge din tara aceea, ca sa scape de soarta. O sa vezi ce se intampla mai departe cu el, dar fii atent ca tragedia debuteaza cu Oedip ajuns rege al unei tari pe care a scapat-o de sub teroarea unui animal fantastic, sfinxul, si care acum e invadata de ciuma, iar un oracol ii spune ca aceasta ciuma se datoreaza faptului ca in tara se afla un om blestemat, care si-a ucis tatal si s-a insurat cu mama lui. Plin de manie, se hotaraste sa faca dreptate si sa izgoneasca acest om, dar pe parcursul tragediei, afla, incetul cu incetul, ca el este acela, desi se credea un om pios, care facuse numai bine. Eu am inteles tragedia ca pe un indemn de asumare al crucii, pentru ca marea greseala a lui Oedip a fost sa fuga din tara in care crescuse, de langa oamenii pe care ii credeau parintii lui. Bine, tragedia vorbeste si despre pacatele mostenite din neam si despre cum o crima naste alta crima si tot asa. Iar Antigona e povestea copiilor nascuti din incestul nestiut al lui Oedip - si aici e o lectie de omenie, de sacrificiu asumat si de responsabilitate. Le gasesti pe scribd.

Lista - in ordine aleatorie:
Don Quijote de la Mancha de Cervantes
Faust de Goethe - asta e micuta.
Marile sperante de Dickens
Print si cersetor de M. Twain
Tinerete fara batranete si viata fara de moarte de Eminescu - si asta e scurta
Printul fericit de O. Wilde
Singur pe lume de H. Malot - povestea unui copil orfan
Crima si pedeapsa si Idiotul de Dostoievski
Magicianul pe care l-a numit Cezar pe alt topic, de J. Fowles
Cuore, inima de copil de Edmondo de Amicis - povestiri scurte si pline de invataminte care se citesc usor.
Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde
Sadoveanu - Dumbrava minunata
Creanga - Harap Alb care mi se pare ca a fost si in programa de bac. Basmele, in general, sunt foarte instructive pentru copiii mai mari si mai mici, pentru ca te invata valoarea binelui.

Mai sunt si multe altele, daca vrei, iti mai scriu. M-as bucura sa citesti tragediile grecesti de la inceput. Lectura placuta.


Lucian, vezi ca Sophia a scos din context anumite lucruri privitoare la iertare, poti citi si tu intregul material, ca sai iti faci o idee.

Multumesc ca te-ai straduit sa insiri aici, acum citesc fratii Karamazov e mare insa ma chinui sa o termin :D

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Mena59

Da, da... cunosc cazul.

De ce spui că e un "caz"?
Nu e, mai degrabă, Însuşi Duhul Iubirii şi Înţelepciunii
lucrător şi roditor în chip manifest
în omul care L-a iubit, ani şi ani, împletindu-şi viaţa cu a Lui, cu tot sufletul său?

E modul de a fi al creştinului.

Icoană iscălită de maestrul Victor Hugo.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Mena59

Da, stiu si ce ne invata Mantuitorul. Dar ...

Fără comentarii.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Mena59

Dar dumneata ce ai face daca ai prinde in casa un strain furand? Ai face precum preotul, nu-i asa?
Te cred.

Ce îţi imaginezi dumneata că aş face?
Spune sincer. Te cred.

[fallen]

Pana la urma, si aici s-ar potrivi intrebarea/ constatarea mea de pe celalat topic ;
http://www.crestinortodox.ro/forum/n...reply&p=532776

[Mena59]

În prealabil postat de cezar_ioan

Ce îţi imaginezi dumneata că aş face?
Spune sincer. Te cred.

Nu pot sa-mi imaginez... Poate daca te-as cunoaste as putea.
Mi-as dori, m-as bucura sa aflu ca poti face precum ne invata Mantuitoru.
Dar si mai mult de asta, imi doresc si iti doresc sa nu ti se intample niciodata ceva care sa-ti puna la incercare puterea de a ierta.

[sophia]

Pana la urma problema nu este totusi iertarea.
Poti ierta, ca nu se intmpla nimic.
Problema este sa poti uita suferinta ce ti-a fost provocata.

Daca am inteles eu bine (poate are cineva un citat concret parat) in credinta se cere totul: sa ierti, sa uiti, sa te impaci. Se spune ca iertarea inseamna toate astea trei.

Este asa, sau nu este asa? Asta as vrea sa stiu.

Pe urma mai vine si partea cu ce se intampla dupa iertare, cu utilitatea ei.
Iertam un raufacator? Va repeta fapta, sau va intelege gestul si se va cai si schimba? Depinde...

Ca ne facem noi o datorie de crestin si iertam e una. Dar daca asta foloseste mai departe celuilalt, daca il schimba, daca il aduce pe dreumul cel bun, stie numai Dumnezeu.

In mod normal ar trebui sa functioneze asa: cineva care a facut rau altcuiva, a fost prins, sau chiar a facut-o pe fata, trebuie sa recunoasca si sa-si ceara iertare. Cel ranit poate sa-l ierte. Acest pas, al schimbului de iertare (unul cere, altul da) este foarte important, caci te ajuta la vindecarea ranii.
Fara el, nu te poti vindeca si iertarea pe care o poti da nici nu prea are valoare.

Imi amintesc eu ca si in scripturi exista pedepse totusi. Au fost fapte neiertate (cel putin nu de la inceput). De ex. cuiva i s-au taiat mainile (nu stiu, ceva facuse Maicii Domnului (este si o icoana cu aceasta poveste). Mai tarziu i-au fost puse la loc. Dar intai a fost pedepsit acela.