Biserica si Psihologia

[DragosP]

În prealabil postat de Decebal

Păi despre AlinB, ce să zic decât că omul trebuia bannat de mult, dar văd că este încă tolerat. Cine ştie, poate ştiu "prietenii" de ce.

Sper ca doamna Mihaela să nu mai răspundă cum a făcut până acum acestor atacuri, nu de alta dar nu s-ar rezolva nimic ci doar s-ar perpetua un conflict. Cred că mai simplu este, urmând exemplul dat nouă de cristiboss56, să se adreseze prin mesaj privat administratorului.

Ce te mai mănâncă şi pe tine tastatura, cam ca pe stimabilul ce a postat înaintea mea.
Ca pe un ortodox adevarat, nu?

[catalin2]

În prealabil postat de DragosP

Ce te mai mănâncă şi pe tine tastatura, cam ca pe stimabilul ce a postat înaintea mea.

Eu am postat doar cand am vazut ca ai intervenit tu sa pui paie pe foc sub masca "obiectivitatii" tale. Suferea mandria ta daca nu dadeai niste sfaturi (tu fiind exclus intotdeauna de la acestea, bineinteles)?

[DragosP]

Suferea, suferă, va suferi.
Trist. Carte da, trăire ba.

[catalin2]

În prealabil postat de DragosP

Suferea, suferă, va suferi.
Trist. Carte da, trăire ba.

Mandria care te indeamna sa crezi ca esti superior cumva altora nu te lasa nici sa vezi ca prin mesajele in care vrei sa arati greselile mele evidentiezi tocmai neintelegerile tale, pentru ca nu sunt greseli.
Pentru ca vad ca insisti in a-mi scrie astfel de mesaje o sa iti raspund acum, poate o sa te linistesti si o sa te ocupi de altceva.
In mesajul acesta verbul e la trecut, "suferea", m-am referit la momentul in care ai scris mesajul, nu am vrut sa scriu verbul la timpul prezent.
Alt mesaj la care nu am vrut sa raspund: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...6&postcount=41
"Musca nu muşcă, ciupeşte.
(mama lor de diacritice!) "
M-am referit la caini, ca musca nu musca, cum o fac cainii.
Sper sa te fi lamurit.

[DragosP]

Sunt mândru, înalt, frumos şi deştept.
Nu ca alţii.

[laurastifter]

Acum, pentru că incidentul s-a rezolvat (dacă nu-l mai alimentăm noi...), aş avea o întrebare pentru domnul profesor (pentru atunci când va avea dumnealui timp şi starea sufletească necesară pentru a răspunde, având în vedere faptul că, aşa cum a menţionat şi pe topic, tocmai a avut parte de un necaz...).
Aş dori, aşadar, să vă întreb: ce s-a întâmplat cu psihologia, în ţara noastră, în perioada comunismului?
Vă întreb fiindcă ştiu, doar din auzite, că psihologii au fost persecutaţi. Ştiu că, în '48, au fost arestaţi mulţi profesori universitari psihologi şi, ulterior, în vremea lui Ceauşescu, s-a desfiinţat Facultatea de Psihologie (psihologia a rămas doar un curs în cadrul Facultăţii de Filosofie, sau cam aşa...), sau nu ştiu cum. Am înţeles că nici măcar în liceu nu se mai studia psihologia.
Cum a fost, mai exact?
Cred că ar fi deosebit de interesant de aflat câteva date istorice despre dificultăţile pe care le-au întâmpinat psihologii în perioada dictaturii comuniste.
De ce?
Pentru că, într-un regim totalitar, sunt persecutaţi doar cei care se opun regimului.
Trădătorii şi laşii şi slugarnicii nu sunt persecutaţi, ci o duc cât se poate de bine.
De aceea, faptul că psihologilor li s-au creat atât de multe dificultăţi dovedeşte atitudinea lor corectă, morală în acel context istoric dramatic.
Ştiu că şi sociologii au fost prigoniţi grav în comunism, dar sociologia nu este obiectul topic-ului.

Hristos în mijlocul nostru!

[DragosP]

Cum ce s-a întâmplat? Dădeau permise auto. Şi-i dădeau apţi de armată pe bandă rulanda pe bieţii răcani.

Pilda Creionului

,,Viaţa creştinului trebuie să fie ca un model pentru cei din jur. Dumnezeu ne-a înzestrat cu raţiune pentru a putea să fim de folos aproapelui nostru. Nu vom putea intra în împărăţie fără aproapele nostru, chiar dacă unii fug de acest adevăr. Trebuie să fim modele vii pentru ei, ca ei prin noi să poate dobândi Raiul. Aşi vrea să vă prezint o mică pildă care este numită şi "a creionului". Această micuţă pildă este foarte bogată în învăţături. Această pildă ne poate învăţa esenţialul de credinţă şi ne poate porni pe un drum perfect al frumosului divin! Un copil îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă: - Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine?

Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:

- E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.

Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el.

- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!

- Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităţi la creion, pe care dacă reuşim să le menţinem, vom fi totdeauna oameni care trăiesc în bună pace cu lumea.
Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe această mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.
A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii să suporţi unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce era greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău, ceea ce este neapărat este să ne menţinem pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.
Şi, în sfârşit, a cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă.
Tot aşa, să ştii că tot ce faci în viaţă va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta.

Ce frumos e să fim ca şi un creion care să aibă o mână de conducător (Dumnezeu), care să aibă nevoie de o ascuţitoare (necazuri care nu ascuţă în cele ale vieţii), dar şi de o radieră. Căci nu putem fi mereu perfecţi. Dar există şansă de ştergere. Dar cel mai important este interiorul creionului. Doamne ajută-ne să putem înţelege această pildă pentru a fi cât mai buni şi să lăsăm urme demne de urmat, Amin!''


Sursa:
http://www.ortodoxia.md/articole-si-...lda-creionului

[cezar_ioan]

În prealabil postat de laurastifter

Acum, pentru că incidentul s-a rezolvat (dacă nu-l mai alimentăm noi...), aş avea o întrebare pentru domnul profesor (pentru atunci când va avea dumnealui timp şi starea sufletească necesară pentru a răspunde, având în vedere faptul că, aşa cum a menţionat şi pe topic, tocmai a avut parte de un necaz...).
Aş dori, aşadar, să vă întreb: ce s-a întâmplat cu psihologia, în ţara noastră, în perioada comunismului?
Vă întreb fiindcă ştiu, doar din auzite, că psihologii au fost persecutaţi. Ştiu că, în '48, au fost arestaţi mulţi profesori universitari psihologi şi, ulterior, în vremea lui Ceauşescu, s-a desfiinţat Facultatea de Psihologie (psihologia a rămas doar un curs în cadrul Facultăţii de Filosofie, sau cam aşa...), sau nu ştiu cum. Am înţeles că nici măcar în liceu nu se mai studia psihologia.
Cum a fost, mai exact?
Cred că ar fi deosebit de interesant de aflat câteva date istorice despre dificultăţile pe care le-au întâmpinat psihologii în perioada dictaturii comuniste.
De ce?
Pentru că, într-un regim totalitar, sunt persecutaţi doar cei care se opun regimului.
Trădătorii şi laşii şi slugarnicii nu sunt persecutaţi, ci o duc cât se poate de bine.
De aceea, faptul că psihologilor li s-au creat atât de multe dificultăţi dovedeşte atitudinea lor corectă, morală în acel context istoric dramatic.
Ştiu că şi sociologii au fost prigoniţi grav în comunism, dar sociologia nu este obiectul topic-ului.

Hristos în mijlocul nostru!

Laura, când eram student în anul 2 am făcut o mică inginerie, un mic model computaţional al procesării inputului senzorial (vedere, auz) folosind o analogie cu arhitectura cognitivă din modelul om-maşină. Am aplicat modelul teoretic pe activitatea unui grup de copii care jucau şah la clubul unde e acum fiul meu. Şi am publicat cercetarea la o conferinţă internaţională, prezent fiind în juriu, printre alţii, un domn care duce psihologia, în America, acolo unde aproape nimeni nu mai înţelege ce se întâmplă. Îl cheamă Hirst, unul dintre cei cu numele Hirst. Am luat premiul 1, atunci, pentru mica mea scorneală. Şi mi s-au propus unele şi altele... Neinteresant.
După conferinţă (adică după 7 zile de frecuş zilnic), m-a prins de mână un prof. şi m-a chemat la o cafea. Se pricepea şi la computere şi la psihologie şi la şah...
Şi mi-a zis aşa: "Am fost gunoier 10 ani, în tinereţe, în perioada mea de maximă putere intelectuală. Am cărat tomberoane pe lângă Grădina Botanică, din zori până noaptea. De ce? Pentru că eram student ca tine, la Psihologie şi aveam idei, cum ai tu... Ceauşescu a avut grijă să duc gunoiul 10 ani pentru asta. Apoi am fugit. Acum sunt profesor universitar, coleg cu Hirst la aceeaşi facultate. Ascultă-mă bine: pleacă! încă ai timp. Pleacă din gulagul ăsta cât mai eşti om."
Nu l-am ascultat, cum nu am ascultat nici pe alţii. Am avut aceeaşi ocazie de cel puţin 3 ori, ultima dată în Lyon, la terminarea bursei.
Da, în România Psihologia a fost maltratată iar oamenii au avut o soartă asemănătoare cu a celor despre care citim în revista Memoria. De ce?
Pentru ca Dobrin şi Cătălin şi Alin să aibă pe cine terfeli pe forum.
Pentru ca elevii din Bucureşti să aibă, de vreo 25 ani un om incomod, cu totul nebun, care face altfel de psihologie decât au mai pomenit pe undeva.
Pentru că aici îmi bate inima şi aici va înceta să bată. Aici m-a pus Dumnezeu.
Ceauşescu a vrut să desfiinţeze psihologia din acelaşi motiv pentru care a schingiuit BIserica: pentru că el credea că psihologia şi BIserica îi sunt lui duşmani. Nu îi erau. Erau duşmani doar ai bolii lui. Îidoreau tot binele, aşa cum sfinţii lui Hristos şi psihologii şi medicii le doresc oamenilor sănătate şi împlinire omenească şi dumnezeiască, chiar.
Dar el se identificase cu boala. Şi făcuse inflaţie de rol, dezumanizatoarea inflaţie de rol.
Astăzi forumiştii enumeraţi mai sus nu mai urăsc Biserica. A mai rămas de urât, însă, psihologia. Că nu se pot abţine să nu urască pe cineva, din pricina bolii netratate. Vor urî psihologia până le va pune Dumnezeu ţărână pe ochi.

Dar Biserica şi slujitoarea ei mai mica, psihologia, vor trece mai departe, cu pas egal. Majestuos, în cazul Bisericii. Umil şi suspinînd, în cazul psihologiei. Dar vor trece!
Numai bârfitorii şi muşcătorii nu vor trece. Ei vor gusta ţărâna hulii şi-a minciunii în veac.

Şi-acum, în ceea ce mă priveşte, am terminat polemica ori supărările cu ei.
Bine ar fi fost să nu bălăcărească şi topicul ăsta. Dar nu s-au abţinut, aşa le place.
În fine, dacă mai scriu aici voi reveni la temele deja adunate şi nu mai dau atenţie celor care se bagă în vorbă doar pentru că n-au altceva mai bun de făcut.
Poate sunt alţii care chiar vor să afle câte ceva! De ce să îi dezamăgesc pe aceştia, în fond?

[Marcel_Ionut]

Domnule Cezar ce parere aveti despre Maica Siluana si programele ei, as vrea o parere mai amanuntita :)