![]() |
![]() |
|
#4
|
|||
|
|||
![]() Citat:
învățătura creștină (ortodoxă) despre Vămile Văzduhului este considerată mai degrabă o teologumenă. Biserica nu are în această privință o singură tradiție, ci mai multe, pe alocuri diferite (ca aprecieri ale timpului, de pildă, sau ca "traiectorie" pe o cale sau alta) însă unitare în câteva privințe. Învățătura despre Vămi se cere cugetată, cugetată duhovnicește, iar nu luată ca literă de Evanghelie, spun Părinții. Sunt lucruri tainice, ele trebuie abordate pe linia simbolismului lor și al îndemnului către adevărul de neclintit că: după despărțirea sufletului de trup, omul dă socoteală de păcatele lui și de patimi, respectiv se bucură de agonisirea virtuților din timpul vieții lui. Învățătura Vămilor îndeamnă la pocăință. Studiind cărțile "Tradiția ortodoxă despre viața de după moarte" (L.C.Larchet) și "Sufletul după moarte" (Seraphim Rose) am găsit variante de răspuns la întrebarea ta, după cum sunt prezentate de o tradiție sau alta. Câteva elemnte comune, unitare, cred că sunt următoarele: Trecerea prin Vămi face parte din Judecata Particulară. Deși aceasta e lăsată la îndemâna îngerilor (dumnezeiești, respectiv demonici), Dumnezeu judecă prin mijlocirea lor, El fiind Singurul Judecător. De dus prin iad, toate sufletele sunt purtate - le este dat să vadă și priveliștea Raiului și Iadul. Până și sufletele sfinților străbat locul de întuneric al iadului, spune Sfântul Andrei Criteanu, cu scopul de a pătrunde taina pogorârii lui Hristos la iad. De asemenea, toate sufletele primesc pecetea Judecății particulare, de la Hristos Domnul, după 40 zile. Last edited by cezar_ioan; 11.09.2013 at 05:07:01. |
|