Nevoie de ajutor de la fratii intru Hristos!

[anonimA]

Trebuie sa mai adaug ca am incercat sa ma despart de el de vreo 5 ori, si de fiecare data n-am reusit.
I-am zis sa ma lase in pace ca numai vreau sa fiu cu el, el nu m-a inteles, ma vazut ca un om foarte rece, cum am putut sa dau cu piciorul acestor ani si asa brusc, mai ales ca intre noi exista intelegere si pace.
Nu ma vede ca pe o proprietate, am inteles din reactiile pe care le-a avut cand am dorit sa il parasesc.
In ceea ce il priveste, poate ma amagesc, dar vazand in familia lui, tovarasii lui o viata fara de grija mantuirii ii e greu sa priveasca viata dintr-o alta perspectiva.
Ii inteleg rationamentul, doar asa am fost si eu nadejdea mea era ca in momentul in care ne vom desparti de acesti apropiati sa ne schimbam.

Pe de alta parte in perioada de apropiere de Domnul am simtit ca as face orice sa ma mantuiesc, apoi am simtit ca vreau sa Il ubesc, asa un sentiment de aprindere, pe care abia l-am mai simtit de cand traiesc asa. M-as fi calugarit as fi stat in pestera orice pentru El... acum inflacararea s-a dus, dar stiu ca e tot in mine.

Si iata ca am zis ca as fi facut orice dar pe el nu il pot parasi, doar nadejdea ca in timp va simti la fel si sentimentele pt el nu ma lasa sa fac pasul.

Si iata acum plang ba ca L-am parasit pe El, ba ca ma intristez ca la gandul ca nu ma voi mantui cu el, ca trebuie sa ne despartim si mi-e greu.
Mai las niste timp sa curga peste mine.

[Lady Brightside]

Cand vorbesti asa de prietenul tau, am impresia ca si tu ai uitat de unde ai plecat... acum doar el e ala care nu e bun sa fie sot/tata? Doar el e cel care a gresit? Doar el e cel nevrednic?

Citesti si te rogi de ceva timp, dar ai uitat cum erai inainte? Crezi ca "visul" tau si "revenirea" ta miraculoasa si brusca iti da dreptul sa vorbesti asa de el? Of, of, retrag ce am zis, mai bine il lasi, pentru ca din spusele tale uneori am impresia ca te uiti la el ca ultimul om si nu stiu daca in starea asta vei putea sa-i fii alaturi. In plus, nici el nu pare sa fie omul minune cu care tu doresti sa te, ahem, "inalti".

Tu nu ai trait pana acum scurt timp fara "grija" mantuirii?

Revenirile astea miraculoase, urmate de un aer din acesta "vai ce nevrednic e el acum ca eu sunt pe calea cea buna" nu-mi miros a bine.

Ce am inteles eu dupa ce am recitit tot threadul: "Am pacatuit, am revenit miraculos pe calea cea dreapta, prietenul meu dintr-o data nu-mi mai place, ca el nu a avut sansa sa-si revina miraculos o data cu mine, vreau sa il parasesc."

[Lady Brightside]

Of, femeile astea, ce le place sa dea in extreme. Nu tot pe acolo te indreptai si tu pan' sa-ti revii? El nu ar merita si el o sansa sa-si revina, asa cum ti-ai revenit tu? De ce ai impresia ca el va decadea mai mult? O fi din cauza ca tot ce simti/gandesti tu o fi o iluzie copilareasca?

Desparte-te de el, muta-te singura si vezi-ti de viata ta. Poate va fi mai bine si pentru el.

Edit: Apropo, daca il iubeai, nu vorbeai asa de el. Sigur nu stai pur si simplu din confort si obisnuita cu el?

mesaj sters

[cezar_ioan]

În prealabil postat de VladCat

mesaj sters

Curaj, frate, curaj!....:)

În prealabil postat de cezar_ioan

Curaj, frate, curaj!....:)

si pt a tacea atunci cand doresti sa iti expui opinia e nevoie de curaj :)

[cezar_ioan]

Asta cam aşa e.

Înseamnă că de-o vreme eşti tot mai curajos!...:)
Exceptînd seriile lungi de laşitate cu Pelerinul..:)))

(ce vrei, am acceptat sistemul de interpretare propus de tine, nu te supăra!)