Biserica si Psihologia

[florin.oltean75]

În prealabil postat de cezar_ioan

Îţi reamintesc, dincolo de graba către pomenirea psihologiei (pe care, fenomenologic şi atât, nu o contest), de pomenirea Harului Duhului Sfânt.

Nu orice psihologie este Biserică.
Are şi iadul, ohoooo, psihologia lui. Şi încă cum!...........

Credinţa nu poate fi redusă la o repetare analitică etc.
Credinţa e şi străpungere, frate, prin Duhul.
Iar unde e străpungere, credinţa saltă sus, cu zvâc de pocăinţă. Şi celelalte........

"Har" / "Duh" / "Sfant" - sant in primul rand grafii care induc sonoritati internalizate, intelese pe baza unei instruiri prealabile ("programari").

Fara initierea mintii in sensul lor (descrieri/definitii care fac apel la experiente palpabile, mundane) - nu pot fi interpretate.

Acestea evoca de la persoana la persona, anumite forme de reprezentari mentale (functie de nivelul de instruire), tipare cu incarcaturi emotionale.

"Iad" - urmeaza aceeasi logica, acelasi flux psihologic.


Nu am afirmat ca prin credinta se intelege o "repetare analitica". Este un nonsens.

Am spus ca este o "validare analitica" repetata - o validare rezultata in urma unui proces analitic - de comparatie, evaluare si concluzionare.

De exemplu:

Proces analitic

Comparatia Dumnezeu - Creatie:
"Dumnezeu a creat totul."
(Dumnezeu cauza a Creatiei.)

Concluzionare:
Pentru ca a creat Totul... este Atotputernic.

Repetare:
"Cred intr-Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul,
Facatorul cerului si pamantului...."

Daca ar exista ceva ce nu ar fi fost creat de El, atotputernicia Lui poate fi pusa sub semnul intrebarii.

Repetarea cristalizeaza credinta, o face puternica.

Cuvintele virtualizeaza Realitatea, pe care o exprima intr-un mod fractionat / fragmentat sub forma unui sir de constructii mentale.

Avem nevoie sa intelegem Cuvantul cuvintelor care exprima/este Realitatea in integralitatea ei, fara distorsiuni si trunchieri.

Sa ne unim cu El.