Atac grav al cainilor maidanezi asupra societatii umane !!!

[antiecumenism]

-intretinerea unui caine maidanez in adapost a ajuns sa coste de 10 ori alocatia unui copil.
-oamenii au fost muscati si omorati de caini maidanezi

SUSTINE EUTANASIEREA CAINILOR MAIDANEZI

E trist ca s-a ajuns la asta, dar cind erau ucise dropiile cu sutele de mii in Baragan, pentru cheful femelelor umane din protipendada, in sec. XIX, si mai tirziu, pentru agricultura socialsita mecanizata, nu se enerva nimeni, in afara de cativa zoologi, poate. Acum, ca suntem sub ocupatia EurosataneiUnite (nimici-o-ar jihadul nuclear!), vai, "saracii catei; tineti-va copiii in lesa!...".
In Secuime, cei de acolo au avut la un moemnt dat, o initiativa de-a dreptul isterica in acel context, dar care, traspunsa cu rivire la aceasta problema acum, ar furniza energia cetateneasca necesara chiar si pe termen scurt, zic eu. Ma refer la amenintarea unor oficiali ai organizatiilor maghiare cu nesupunerea civica. Repet, nu l aceeasi scara, dar o atitudine in acelasi spirit, ne-ar dinamiza nitel.
Lucrurile sunt simple: e ilegal sa omori un caine? Da, daca nu e in legitima aparare si e un act gratuit/dement de sadsim. Si chiar de ar fi, inseamna ca legea respectiva e in raspar la adresa lui Dumnezeu si a poruncilor Sale. In consecinta, poate si trebuie calcata. Altfel, ajungem exact ca spalacitii si cripto-posedatii de colonizatori ai nostri din Occident: spunind ca animalul e mai presus de om. Iar daca fratele Alin are dreptate (si ma tem ca in proportie de 90% are) atunci trebuie declansat cu atit mai mult un "jihad al normalitatii". Scurt pe doi, vreti sa traiasca urmasii nostri intr-o lume in care e "legal si necesar" sa fie ucisi nou-nascuti, iar "brutalitatea", fie si inchipuita, fata de un caine este pedepsita cu ani grei de puscarie?!!?
Bine ziceau calugarii ca "apatheia" este un rau imens. In spatele cortinei inactiunii oamenilor, lucreaza Dr... la greu...si cu roade!!!
P. S. Ca lucrurile sa fie clare: le apreciez foarte mult pe cele doua domnisoare ponderate, intelepte si credincioase ale forumului, namely Yasmina si Lady. Au dreptate, fiecare in felul ei, intr-o mare masura.
Insa: - este vizibil ca exista unii, precum creatura ilustrata in citatul dat de guardian, care ajung sa...doreasca moartea semenilor, inclusiv a..copiilor!!!! (textula, cititi ce a paste-uit colegul nostru din raspunsul aceleia). Bun, astfel de persoane au nevoie de ajutor specializat.
Insa babaele din blocul meu, inclusiv tiganca care este femeie de serviciu, hranesc si apara animalele astea intr-o veselie, si privesc cu cel putin indiferenta soarta unui muscat de caini ("Nu stii sa te porti cu cainii, de aia te musca"...) nu mai au scuza nebuniei, ci pecetea infama a rautatii de femeie singura, misandra, chiar misantroapa. La ele ma refeream prin "cretinele adoratoare de caini care merita niste bataie".
Lady, sa zicem ca moartea lui Ionut, Dumnezeu sa il odihneasca, e suspecta. Bun, mortile japonezului si a atita altora, inclusiv copii, mai putin mediatizate, sunt la fel?!
Eu NU ucid fiinte. Nu mai departe de ieri vorbeam cu un frate gentooist, recomandindu-i sa nu ucida un biet paianjen intrat in casa. De doua seri, intra niste plosnite Pentatomidae in bucatarie. Astept sa ia o pauza din zborul lor bazait, apoi le iau in mina cu blindete si le dau afara. Am doua zebre australiene si un iepure, tare tiscosi toti trei. Iepurele ne recunoaste, pe mine si a mea, ne linge pe picior. Acum multi ani, un alt iepure dormea cu mine in pat (sarea din cusca rudimentara improvizata in camera, pina i-am cumparat una ca lumea si l-am dus pe balcon, si se baga in pat cu mine la caldura, ca era iarna.). Nu s-a cacat sau pisat vreodata in patul meu. Ciudat, nu? Iepure, repet, nu caine, nu pisica.
Prin "jihad al normalitatii" inteleg opunerea civica la legi scelerate si coruptie generalizata, si, la mare nevoie, intr-adevar revolta armata pentru nimicirea sistemului, indiferent de reactia Occcidentului (macar sa pierim cu fruntea sus).
Sper ca am facut lucrurile clare.

[Yasmina]

Tot ma minunez ce tot scrieti de 3 saptamani si cum ii urati si blamati cu inversunare deosebit de" crestina"pe altii care nu sunt ca voi!
Nu mai zic de etichetele pe care le puneti vizavi de oameni pe care nu I-ati cunoscut niciodata sau nu au fost in raza lor de existenta,ca martori,vecini sau prieteni.
Cum sunteti toti autostiutori ca ala care iubeste un animal,este impotriva oamenilor si uraste copiii(de parca poate exista aceasta aberatie la scara larga?)

Discutiile cu unii dintre voi m-au smintit foarte tare,atat de tare incat mi-am dorit sa parasesc aceasta religie din care faceti si voi parte(Doamne Fereste!)dar mi-am revenit destul de repede din ratacirea asta,pt ca nu religia este rea in sine,ci ...(ati inteles voi).

Spun "ramas bun"numai fratilor si surorilor care au fost blanzi/blande si smeriti/smerite,cu care m-am duelat cu folosit sau ne-am smerit impreuna in vreun dialog scapat de sub control.

Si tuturor prietenilor mei din lista,imi pare rau dar nu mai pot,nu mai suport sa stau printre oameni care permanent emana ganduri si judecati de ura,de diferente,oameni care exploateaza extremele si care pun etichete unor oameni necunoscuti.
Am sa mai citesc ca guest -postarile folositoare ale unora si am sa ocolesc cat pot pe altele pline de venin si cauzatoare de sminteala ale altora!

Am fugit,Dumnezeu sa va aiba in paza sa nu faceti rau nimanui!

[cezar_ioan]

Dragă Yasmina, trec atât de des prin starea pe care o trăieşti tu acum, încât nu pot să stau deoparte şi să nu-ţi scriu câteva rânduri.

Mai întâi, te rog să îţi priveşti semnătura, pe care tu ai ales-o şi care cred că te reprezintă: fericiţi (scrii tu că a spus Domnul, revelîndu-ne nouă din Taina Dumnezeirii) cei milostivi.

Iar eu spuneam, fiind apoi contrazis şi ironizat de isteţii forumului, de vajnicii ortodocşi de serviciu în închipuirea minţii lor, am zis cu oarecare temei că milostenia e act jertfelnic, că e dureros când e autentic, că pur şi simplu te costă. Unde? În buzunar? Nicidecum, ci te costă în plan sufletesc, în locul acela plin de socoteli, aspiraţii, dorinţă de siguranţă, de recunoaştere, de confort, de acceptare şi răsplată etc.

Iată chiar acum eşti în situaţia de a-ţi încerca acordul şi unitatea cu propria semnătură.
Pentru a depăşi reculul produs de sensibilitatea ta binevoitoare şi valul de resentimente care a răbufnit pe forum şi în alte medii româneşti, te rog să înţelegi că nu poţi apela decât la forţa milei.

Dăştepţii, savanţii, ortodocsiştii, fanaticii şi alte specii care se lăfăie fără ruşine în văzul tuturor etalîndu-şi marfa sectară - toţi aceştia pot fi răsplătiţi cu milă, cu nobleţe sufletească, cu răbdare. E greu, e foarte greu să accepţi în dialog unul cu idei fixe şi bolnave, unu care nu a metabolizat mai nimic din tonele de cărţi pe care le-a citit împietrit la inimă şi (aici e motiv de milă) ciopârţit de o educaţie proastă, deformată, idolatră ori atee, superstiţioasă şi egoistă etc.

Tu trăieşti în America, unde, din fericire nu respiri milioanele de otrăvuri care intoxică spaţiul românesc din ţara de baştină. Caută să înţelegi că aici în ţară ne aflăm în situaţie foarte grea. Suntem pur şi simplu demult sub ocupaţie şi terorizaţi nu doar prin arme teleghidate de la mare distanţă (de la Casa Albă ori Bruxelles etc.) ci mai ales prin şişul sălbatic al torţionarilor concitadini, de care se folosesc cu abilitate regizorii îndepărtaţi care se delectează cu spasmele coloniei noastre.
Caută să înţelegi că într-un oraş unde e primar Oprescu şi ne conduce primarul care este (ca să enumăr doar doi dintre saltimbancii vremurilor ăstea mai triste decât jalea fanarioţilor) noi am acumulat doze mari de frustrare, de furie, de chin şi jale... Uneori o vărsăm ca pe o eliberare...
Dar dacă noi reuşim să supravieţuim şi să ne păstrăm cât de cât o oarecare dimensiune umană, dacă ne încăpăţânăm să visăm că devenim creştini în ciuda mizeriilor de neimaginat, dacă avem curajul să ne mai facem încă rugăciunile şi să adresăm un cuvânt cât de cât împăciuitor unora care nu meritau, poate, niciodată să le mai adresăm vreun cuvânt,
atunci tu cu atât mai mult poţi să faci asta şi trebuie s-o faci, din solidaritate sufletească cu aceia care suportă calvarul de acasă.

Maica Biserică şi-a menţinut turlele strălucitoare în bătaia soarelui şi mângâierea blândă a psalmodierilor cu mult sânge şi suferinţă.
Pentru ca noi să ne exersăm azi pocăinţa şi să ne împărtăşim de bucuriile credinţei, aminteşte-ţi că au murit milioane de oameni, pentru simplul motiv că se mărturiseau creştini.
Unuia ca Sfântul Maxim Mărturisitorul i s-au tăiat mâna şi limba, altora li s-a strunjit corpul cu dinţi de fier, alţii şi-au văzut copiii mutilaţi, arşi de vii, decapitaţi.
Aşa a trecut Biserica, Arca salvării sufletelor noastre prin vremi...

Te miri că unii O batjocoresc, lăudîndu-se că O apără (auzi, hahalerele, auzi ce îşi închipuie ei că fac!) şi că O reprezintă? Roagă-te pentru ei, inversaţii şi răsturnaţii, să îi miluiască Bunul Dumnezeu şi să le vindece minţile şi inimile rătăcite!
Te miri că vrem să nu mai auzim lătrat de câine la tot pasul şi că ne-am săturat de frica de a merge liniştiti pe stradă? Înţelege că suntem traumatizaţi, îngroziţi şi scârbiţi de modul în care am fost lăsaţi să cunoaştem nu doar latura fidelă şi prietenoasă a câinelui, ci şi muşcătura lui crudă. Acceptă că noi am experimentat pe viu o situaţie demnă de un experiment marca Auschwitz. De la rănire, la moarte şi la un necontenit supliciu psihic am trăit zi de zi, ani în şir, o anomalie de coşmar.
Cât despre modul cum noi oamenii ne raportăm la semeni, eu îţi propun o explicaţie simplă: trăind atâţia ani printre câini, respirînd acelaşi aer cu maidanezii, oare cum puteam să nu devenim şi noi, într-un sfârşit, niţel câini şi niţel maidanezi?

[Yasmina]

În prealabil postat de cezar_ioan

Dragă Yasmina, trec atât de des prin starea pe care o trăieşti tu acum, încât nu pot să stau deoparte şi să nu-ţi scriu câteva rânduri.

Mai întâi, te rog să îţi priveşti semnătura, pe care tu ai ales-o şi care cred că te reprezintă: fericiţi (scrii tu că a spus Domnul, revelîndu-ne nouă din Taina Dumnezeirii) cei milostivi.

Iar eu spuneam, fiind apoi contrazis şi ironizat de isteţii forumului, de vajnicii ortodocşi de serviciu în închipuirea minţii lor, am zis cu oarecare temei că milostenia e act jertfelnic, că e dureros când e autentic, că pur şi simplu te costă. Unde? În buzunar? Nicidecum, ci te costă în plan sufletesc, în locul acela plin de socoteli, aspiraţii, dorinţă de siguranţă, de recunoaştere, de confort, de acceptare şi răsplată etc.

Iată chiar acum eşti în situaţia de a-ţi încerca acordul şi unitatea cu propria semnătură.
Pentru a depăşi reculul produs de sensibilitatea ta binevoitoare şi valul de resentimente care a răbufnit pe forum şi în alte medii româneşti, te rog să înţelegi că nu poţi apela decât la forţa milei.

Dăştepţii, savanţii, ortodocsiştii, fanaticii şi alte specii care se lăfăie fără ruşine în văzul tuturor etalîndu-şi marfa sectară - toţi aceştia pot fi răsplătiţi cu milă, cu nobleţe sufletească, cu răbdare. E greu, e foarte greu să accepţi în dialog unul cu idei fixe şi bolnave, unu care nu a metabolizat mai nimic din tonele de cărţi pe care le-a citit împietrit la inimă şi (aici e motiv de milă) ciopârţit de o educaţie proastă, deformată, idolatră ori atee, superstiţioasă şi egoistă etc.

Tu trăieşti în America, unde, din fericire nu respiri milioanele de otrăvuri care intoxică spaţiul românesc din ţara de baştină. Caută să înţelegi că aici în ţară ne aflăm în situaţie foarte grea. Suntem pur şi simplu demult sub ocupaţie şi terorizaţi nu doar prin arme teleghidate de la mare distanţă (de la Casa Albă ori Bruxelles etc.) ci mai ales prin şişul sălbatic al torţionarilor concitadini, de care se folosesc cu abilitate regizorii îndepărtaţi care se delectează cu spasmele coloniei noastre.
Caută să înţelegi că într-un oraş unde e primar Oprescu şi ne conduce primarul care este (ca să enumăr doar doi dintre saltimbancii vremurilor ăstea mai triste decât în vremea fanarioţilor) noi am acumulat doze mari de frustrare, de furie, de chin şi jale... Uneori o vărsăm ca pe o eliberare...
Dar dacă noi reuşim să supravieţuim şi să ne păstrăm cât de cât o oarecare dimensiune umană, dacă ne încăpăţânăm să visăm că devenim creştini în ciuda mizeriilor de neimaginat, dacă avem curajul să ne mai facem încă rugăciunile şi să adresăm un cuvânt cât de cât împăciuitor unora care nu meritau, poate, niciodată să le mai adresăm vreun cuvânt,
atunci tu cu atât mai mult poţi să faci asta şi trebuie s-o faci, din solidaritate sufletească cu aceia care suportă calvarul de acasă.

Maica Biserică şi-a menţinut turlele strălucitoare în bătaia soarelui şi mângâierea blândă a psalmodierilor cu mult sânge şi suferinţă.
Pentru ca noisă ne exersăm azi pocăinţa şi să ne împărtăşim de bucuriile credinţei, aminteşte-i că au murit milioane de oameni, pentru simplul motiv că se mărturiseau creştini.
Unuia ca Sfântul Maxim Mărturisitorul i s-au tăiat mâna şi limba, altora li s-a strunjit corpul cu dinţi de fier, alţii şi-au văzut copiii mutilaţi, arşi de vii, decapitaţi.
Aşa a trecut Biserica prin vremi...

Te miri că unii O batjocoresc, lăudîndu-se că o apără (auzi, hahalerele, auzi ce îşi închipuie ei că fac!) şi că o reprezintă? Roagă-te pentru ei, să îi miluiască Bunul Dumnezeu şi să le vindece minţile şi inimile rătăcite!
Te miri că vrem să nu mai auzim lătrat de câine la tot pasul şi că ne-am săturat de frica de a merge liniştiti pe stradă? Înţelege că suntem traumatizaţi, îngroziţi şi scârbiţi de modul în care am fost lăsaţi să cunoaştem nu doar latura fidelă şi prietenoasă a câinelui, ci şi muşcătura lui crudă. Acceptă că noi am experimentat pe viu o situaţie demnă de un experiment de la Auschwitz. De la rănire, la moarte şi la un necontenit supliciu psihic am trăit zi de zi, ani în şir, o anomalie de coşmar.
Cât despre modul cum noi oamenii ne raportăm la semeni, eu îţi propun o explicaţie simplă: trăind atâţia ani printre câini, respirînd acelaşi aer cu maidanezii, oare cum puteam sănu devenim noi înşine, într-un sfârşit, niţel câini şi niţel maidanezi?

Si tu,si Pelerinul si antiecumenism sau guardianul vreti sa scapati de caini.

Diferenta consta in atitudine,in intelepciunea cu care(sau nu)vorbiti cu ceilalti sau in crestinatatea care exista sau nu in voi.
Uita-te la toate postarile,vezi in ce spirit sunt toate scrise...
Vezi cum scrie unul,cum analizeaza cu folos altul,cum vine altul cu manie sa nimiceasca,sa strige vulgaritati...Totul in spatele unui castel de carton care se vrea a fi"iubirea de oameni".
Imi este scarba!

Din moment ce unuia cu care nu impart aceleasi idei imi vine sa-i crap capul cu satarul,sa-l bat sa-l palmuiesc si sa-i strig blesteme dar pot la fel de bine sa-l iubesc pe altul cu care sunt in armonie intelectula,este clar ca "iubirea de oameni"despre care vorbesc este o inselatorie,o minciuna,o ipocrizie nascocita de mine sa-mi bat joc si mai mult de mintile altora!

Ca daca I-as fi iubit asa cum ma bat cu pumnii in piept,as fi vorbit frumos si cu unul si cu altul,asa cum ai facut si tu si Pelerinul.

In rest,cainii sunt doar un pretext;vei vedea prea bine ca unii useri abia asteapta niste pretexte pt a fi cine sunt ei cu adevarat.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Yasmina

Ca daca I-as fi iubit asa cum ma bat cu pumnii in piept,as fi vorbit frumos si cu unul si cu altul,asa cum ai facut si tu si Pelerinul.

Ei bine, Yasmina, de dragul adevărului şi al Adevărului, trebuie să îţi reamintesc că şi eu sunt printre cei care, spre deosebire de Pelerinul, vorbesc destul de des urât pe forum. Din nenorocire.
Nu reuşesc să îmi stăpânesc iritarea grozavă produsă de oameni care par a avea ca singură preocupare debitarea de enormităţi şi punerea în cârca Bisericii şi în numele Bunului Dumnezeu a mii de aberaţii şi răutăţi. Nu reuşesc să reacţionez decât cu iuţeală, din nefericire, chit că poate ieşirile mele ar avea o oarecare justificare.

Cred că aici semănăm destul de mult (mă refer la amploarea vibraţiei emoţionale).
Uite ce cred eu: caută să îi vezi pe cei care se arată înrăiţi cu prilejul evenimentelor legate de soarta câinilor din Bucureşti ca pe oameni care au nevoie de ajutor. Că au şi că îl refuză e evident pentru oricine ştie cum arată un neajutorat, cum se exprimă, ce idei îşi alege, cum pune citate din sfinţi ca pe bâte etc.
dar toate aceste probleme le avem şi noi, câtă vreme nu am atins măsura despătimirii.
Suntem oare liberi la cuget? Suntem oare altceva decât prizonierii sentimentelor şi obişnuinţelor noastre?
Te rog să iai un hap de onestitate ...:) Şi să răspunzi cu mâna pe inimă la întrebarea: ce rost are să îţi amărăşti sufletul, destul de încercat oricum, că doar nu trăieşti deja în Împărăţie ci împarţi cu noi aceeaşi soartă, ce rost aşadar să îţi pui resentimente noi peste cele deja existente?
E un prilej minunat să faci milostenie?
Adică să ai puţintică empatie, să laşi în seama Domnului alinarea supărării tale, să ierţi şi să uiţi.
Toţi greşim! Întrucât suntem părţi pline de subiectivitate ale unei lumi extrem de subiective şi egoiste în raport cu Bunul Dumnezeu, mai întâi...
Fărâmiţarea lumii noastre exterioare şi a lumii lăuntrice se poate domoli şi contracara doar prin faptele milei creştine. Acesta-i singurul balsam, sunt sigur de asta, am gustat şi eu câte ceva iar cei binecredincioşi au arătat mai pe larg cum vine treaba.

Lasă pe cei care au găsit prilej să îşi verse răutateasă se arate în toată splendoarea lor. E problema lor, nu a ta. De vrei să sporeşti duhovniceşte, roagă-te pentru ei! Oricum, ce flecărim noi aici pe forum nu contează pentru rezolvarea reală a problemei câinilor.
E clar că nu se va rezolva nimic. Va fi, cum a şi început să se întrevadă, treabă tipic românească: dezordine, haos, ţigăneală, şmenuri, porcării în şir cât casa.
Unii câini vor fi exterminaţi, alţii loviţi de faţadă, alţii vor bate în continuare şoselele, peste un an vom avea noi generaţii de mii de maidanezi... Fii liniştită, nu se schimbă nimic până când noioamenii nu ne vom schimba temeinic. Iar aceasta nu se întrevede deloc! Cel puţin nu atât de clar şi de substanţial şi de masiv încât să avem o oarecare nădejde în schimbarea habitudinilor româneşti.
România suferă un gigantic proces de centrifugare. Se aruncă pe pereţi nu doar sângele martirilor, dar se scoate totul în afară: valorile materiale iau drumul lumii, oamenii pleacă spre o lume mai favorabilă vieţii omeneşti, dinlăuntrul omului se exorcizează fluvii de apucături demoniace, banii contribuabilului au ajuns oriunde dar nu în buzunarul lui etc. Totul se scoate, se stoarce, mai rămân de zvârlit pe pereţi doar creierii noştri. Va veni în curînd şi vremea asta, fii liniştită şi caută mai degrabă să te bucuri de faptul că eşti român acolo unde trăieşti şi să te arăţi un bun român, un adevărat român, cât mai aproape de Imnul acela nefericit pe care îl schilodesc fotbaliştii patriei când se freacă între cracii de la chiloţi la întâlnirile internaţionale mediatizate în întreaga lume...

[antiecumenism]

În prealabil postat de Yasmina

Din moment ce unuia cu care nu impart aceleasi idei imi vine sa-i crap capul cu satarul,sa-l bat sa-l palmuiesc si sa-i strig blesteme dar pot la fel de bine sa-l iubesc pe altul cu care sunt in armonie intelectula,este clar ca "iubirea de oameni"despre care vorbesc este o inselatorie,o minciuna,o ipocrizie nascocita de mine sa-mi bat joc si mai mult de mintile altora!

Ca daca I-as fi iubit asa cum ma bat cu pumnii in piept,as fi vorbit frumos si cu unul si cu altul,asa cum ai facut si tu si Pelerinul.

In rest,cainii sunt doar un pretext;vei vedea prea bine ca unii useri abia asteapta niste pretexte pt a fi cine sunt ei cu adevarat.

-pai vezi ca tu esti o paria pt ortodoxie daca gandesti asa,eu nu vreau sa-ti crap capul cu satarul pt ca gandesti cu o minte de caine,ci doar mie mila de tine ca pretuiesti cainii mai mult decat oamenii