Necunscute sunt caile Domnului

[dobrin7m]

În prealabil postat de iliegh

Buna postare, intradevar.
Cel mai interesant mi s-a parut ca Tudor pare sa stie un lucru care scapa de multe ori celor mai buni credinciosi. urmatorul este pasajul lui Tudor:

Tudor: Aşa faci şi cu fumatul: spui că nu ai rugăciunea îndeajuns de puternică pentru a învinge, prin ajutorul Duhului, patima ta şi ispita vrăjmaşului. Dar, tată, mai întâi renunţă să mai fii prieten cu ţigara! Jertfeşte pofta asta, cum ai făcut cu berea. Apoi, abia apoi, găsindu-te curat, mă rog, ceva mai liber, Duhul Sfânt va veni peste tine şi vei primi harul de care îţi e atât de dor... Tu ai ales să fumezi, tu alegi să renunţi. E doar treaba ta, tată... Prietenia ta cu Duhul Sfânt va începe cu adevărat doar când vei începe să semeni cu El... Jertfeşte! E ca la şah: sacrificiul unei figuri, la momentul potrivit, îţi aduce victoria.


Vedeti ce zice Tudor ? Mai intai renunta sa fii prieten cu tigara. Apoi zice: tu ai ales sa fumezi, tu alegi sa renunti, si apoi vine Duhul.

Va propun urmatorul scenariu: fara venirea nici unui Duh, fara nici o inteventie divina, eu aleg sa nu mai fumez, e doar lupta mea, e doar treaba mea, cum zice Tudor. La ce bun atunci sa apelezi la o forta supranaturala ?

Am stiut aseara ca te vei gandi la asta, era insa o ora prea tarzie ca sa vin cu un raspuns.
Sa stii ca intre momentul alegerii si momentul reusitei este o cale de strabatut. Daca ar fi asa usor sa scapam de vreo patima ce simplu ar fi totul. acum aleg si gata am si scapat. dar nu este asa. Caci din momentul alegerii , vine lupta cu patima. Fara ajutorul lui Dumnezeu vei simti ca lupti cu morile de vant. azi ai reusit si maine ai cazut.

Tudor zice foarte bine, cand zice ca e treaba fiecaruia, insa spune clar, alegerea - este treaba mea. Drumul spre reusita insa este o lupta. De la momentul alegerii incepe jertfirea de care zice Tudor.

Nimic bun nu reusim fara Dumnezeu. Caci tot ce construim noi daca suntem lumesti este de scurta durata, trecator si stricacios. Acum zici ca ai reusit si maine dai de necaz si fugi iar la patima care a salasluit in tine atata timp. Altii reusesc cate ceva , cand dau de boala, de frica mortii. Insa traiesc apoi toata viata cu frica mortii in tristete si amar si plini de boli. Eu iti recomand o carte minunata , Alfavita duhovniceasca de Sf. Dimitrie al Rostovului.
Am mai postat eu cate ceva din ea pe acest forum.

""Bucuria mea izbaveste-ma de cei care m-au inconjurat" - graieste Proorocul (Psalm.31;8). Oarecat Ingerul a grait lui Tobie:"Bucura-te Tobie, pururea sa fie intru tine bucurie". Tobie insa a raspuns Ingerului: "Ce bucurie sa-mi fie mie, cand stau intru intuneric si nu vad lumina zilei? ce bucurie poate fi in aceasta vale a plangerii? Ce bucurie sa fie celui ce este intru durere si intristare? celui care salasluieste intru intuneric si in umbra mortii si care nimic altceva nu asteapta decat plecarea dintru aceasta viata, decat sfarsit necunoscut? Ce bucurie are cel care salasluieste intru intuneric? ce racorire are cel ferecat? Ce mangaiere are cel care asteapta moartea amara? Nici una."

Si intradevar. Cu ce vrei sa te mangai? oare cu slava lumii acesteia care degrab se trece? oare cu numele sau bogatia, care adeseori piere? oare cu indulcirile sau poftele trupesti care se preschimba in puroi si duhoare? oare cu frumusetea si stralucirea trupului, care degraba se putrezeste si se preschimba in pulbere si cenusa?

Nu ai tu omule, ceva cu care poti sa te mangai intru acest veac mult inlacrimat; dimpotriva aici trebuie sa plangi si sa te tanguiesti. caci nu locuiesti in taramurile patriei, ci in pribegie, nu in pace si liniste, ci in valtoarea unui mare razboi, nu in bucurie si veselie ci in valea plangerii. Cine se veseleste fiind datornic? Cine se mangaie fiind in temnita? Cine se bucura asteptand moartea? Nimeni.

Aceasta lume este plina de tanguire si nu de veselie, de necaz si intristare, iar nu de mangaiere. Nimic nu este intru aceasta lume statornic si nestramutat. Bucuria ei este amestecata cu amar, veselia cu intristarea, slava este schimbatiare, bogatia piere, frumusetea se preschimba in pulbere si cenusa, indulcirea trupeasca se preschimba in duhoare si puroi. In sfarsit toate acestea sunt intrerupte de o moarte napraznica, si pier.

Nimic intru aceasta lume nu este vrednic de bucurie si veselie, nimic nu este vrednic de mangaiere si de adancire intru cugetare, ci toate sunt pline de plans si tanguire. Veacul omenesc este "desertaciunea desertaciunilor". (Eclesiastul 1;2). Caci se naste omul din stricaciune, creste in boli si suferinte, isi cheltuieste viata in tristeti si necazuri, in griji, in furtuni, in intuneric si in toata nestatornicia. caci pretutindeni sunt necazuri, pretutindeni sunt parasi, pretutindeni sunt prigonitori, pretutindeni sunt lupte si nedumeriri, pretutindeni este teama si frica.

Toata lumea este plina de necazuri si de vrasmasie. Orisiunde te-ai intoarce, pretutindeni vei vedea lupta si incrancenare. Aici te lupta imbuibarea, acolo betia; aici lenevirea, acolo nesimtirea. Aici desfranarea, acolo pofta spurcata, aici frica, acolo pacatul si faradelegea. Nimic nu este de care am putea sa ne bucuram intru acest veac.

Apoi va veni moartea, va veni despartirea de toate si de toti, va veni schimbarea neasteptata a toate, sufletul va merge intr-un alt veac si va primi rasplata pentru faptele savarsite aici, iar trupul va ramane hrana viermilor, se va preschimba in puroi si duhoare. Nu este nimic imbucurator intru aceasta lume.

De aceea, nu te bucura in acest veac al plangerii, nu te bucura de nimic de ce este vremelnic, deoarece intru acesta totul este nestatornic, si pe de-a-ndoaselea, totul este mincinos si schimbator. Daca vrei insa sa te mangai, mangaie-te cu Unul Dumnezeu; daca vrei sa te bucuri, bucura-te de Unul Dumnezeu. Caci bucuria trupeasca in curand piere, iar bucuria intru Domnul de-a pururi este. Mangaierea pamanteasca se mistuieste naptrasnic si se preschimba in amaraciune, insa mangaierea Preasfantului Duh pururi intru Domnul ne mangaie si ne va mangaia in vecii vecilor, cu mangaiere negraita."

Iata chiar asa este viata fara Dumnezeu. Si , si daca crezi in Dumnezeu si nu traiesti in comuniune cu Dumnezeu, tot asa e viata trista, schimbatoare. Chiar saptamana trecuta am avut acest gand, un bun prieten pe care l-am sunat la telefon mi-a spus: sunt fericit (isi cumparase un anumit lucru ce si-l dorea mult de tot) iar a doua zi mi-a zis: sunt trist si suparat (patise o intamplare nefericita). Azi esti fericit, maine esti trist. Cand vei reusi sa fi vesnic fericit?

Tu esti fericit? Viziunea ta despre lume si viata asa cum o vezi tu iti da fericirea neschimbatoare, vesnica, mereu?

Viata fara Dumnezeu nu este decat o inchipuire. Imi inchipui ca sunt fericit, imi inchipui ca sunt bine, ma amagesc ca totul e perfect.