Impotenta - motiv de divort

[Parascheva16]

Motivele canonice de divort sunt :

I.a. Adulterul ( preacurvia ) , adica violarea credintei conjugale de catre sot sau sotie. Acest motiv de divort se bazeaza pe Sfanta Evanghelie, adica pe dreptul divin ( Matei 19, 9 ) .
b. Pe langa adulter, sotul poate sa divorteze cand i se pun curse care pericliteaza viata, indreptate contra existentei casatoriei, de catre un sot impotriva celuilalt, cum ar fi refuzul sotului sau sotiei de a naste copii. In acest caz partea nevinovata are drept sa solicite divortul.
c. Iarasi, sotul poate divorta cand sotia se face vinovata de avort intentionat si prin aceasta impiedica scopul casatoriei.
d. Cand femeia sau barbatul participa fara voia celuilalt la ospete si petreceri necuviincioase.
e. Pentru sotie exista motiv de a cere divort cand barbatul sau o acuza public pe nedrept de adulter cand sotul ei greseste in public sau in ascuns, in casa sau in alta parte cu o alta femeie.

II. Al doilea motiv principal de divort, dupa adulter, este caderea unui sot din dreapta credinta - apostazie, necredinta, secta etc. ( I Corinteni 7, 15 ) .

III. Cand unul din soti sau amandoi intra in monahism, " ca o moarte superioara, fata de lumea pusa in slujba pacatului " ( Sinodul VI Ecumcnic, canonul 12 si 48 ) . Insa " cel ce-si lasa ( prin divort neingaduit ) sotia sa legitima si ia pe alta, trebuie sa fie canonisit ca un preacurvar, dupa porunca Domnului ( Matei 19, 9 ) , adica sa fie oprit pana la 15 ani de la Sfanta Impartasanie " , dupa Sfantul Vasile cel Mare.

http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/convorbiri6.htm

Una e sa nu vrea un sot sa faca copii, alta e sa nu poata fizic, caz in care poate si Dumnezeu sa intinda o mana.

Nu stiam ca sexul este o nevoie, ca si nevoia de hrana,apa si adapost.

Pr.Tanase a spus ca oamenii nu fac sex.

Una e casatoria alba, alta e cand un sot nu poate fizic sa faca copii.

[zaharia_2009]

Eu am citit cele scrise la lincul dat parca de Dragos si din prima se vede ca biserica s-a grabit (caz mult mai rar in biserica ortodoxa)sa abdateze ea judecatile eterne ale sfintilor inspirati de Dumnezeu, indubitabil inspirati, si facatori de canoane sau chiar sa talmaceasca "negresit" Scriptura generatiei "IT", ca sa o mingiie chipurile sau ca sa-i rinduiasca dreptatea pe care, vezi doamne, Dumnezeu insusi o ascunsese.
Iar omul zilelor noastre era privat de viata, de marea si eroica viata a desfatarii in sex.
Pt. ca mai spunea o sora ca vezi doamne , trebuie sa stim si sa ne declaram de la inceputul relatiei care ne sunt bilele negre si albe pe care le purtam in straita, ca sa stim pe ce ape jucam, cu cine ne incurcam sau daca merita sa ne incurcam cu cineva.
Ce are viclenia si smecheria si curvia sufletului cu vointa Domnului, cu pronia, cu purtatea de grija a lui Dumnezeu, in care nu mai crede nimeni din suflet ci doar o profereaza in discutii deoarece da bine la publicul nostru crestin, care ca si noi este de bun ? sau cu alegerea omului cea cu buna rinduiala si dreapta socoteala?
Au nu mergem la piata de atitea ori intr-o viata ca sa cumparam rosii, vinete, pepeni(ca doar despre ei si despre femei se spun ca se iau numai pe incercate... iata unde a ajuns intelepciunea lumii !) si si altele necesare trupului, ne asiguram cu propriile simturi si cu interogarea vinzatorului ca sunt excelente, dar cind ajungem acasa vedem ce prostii am luat.
Au nu mergem noi barbatii la pietele si tirgurile de fete(discoteci, distractii, excursii, chiar si pelerinajele mai nou, teatre, conferinte, congrese, sindrofii si altele asemenea lor) iar fetele ca si noi, ca sa gasim soata. Ca le tot strecuram prin sita pretentiilor lumesti(si deloc duhovnicesti in realitate), ca ne interesam de ele pe la altii, ca le verificam si le tot reverificam fara a ne pune macar odata nadejdea din suflet in Dumnezeu (pt. ca noi suntem lapsii timpurilor aceste: noi credem in "omul" si nu in Domnul !)iar dupa ce le luam acasa vedem ca dupa putin timp curvesc, sunt lenese, obraznice,necuviincioase, bautoare sau cite alte pacate nu mai fac rasvratindu-se si aruncindu-ti in fata ca este "dreptul" lor sa faca asa ceva sau ca de, nu au avut incotro ?
Pt. ca noi nu cumparam cu sufletul ci cu simturile, nu cu Domnul, ci cu omul, nu le facem pe toate ca pt. Hristos , cum spune Evanghelia, ci pt. noi, ca noi contam !
Si nu ne lepadam noi intotdeauna si mai inainte de toate de Hristos si ne punem pe noi si simturile noastre neostoite pe primul plan ?
Inloc Hristos sa fie in fiecare secunda in inima si pe buzele noastre? Ca doar Hristos poate ca pe cele rele sa le faca bune si noi, iar pe cele bune sa le arunce in tina ?
Si nu suntem noi , marea majoritate a ortodocsilor din aceasta vreme, mai rai decit evreii care la fiecare colt de strada si adunare ii cerea lui Hristos minuni ? sa faca minuni? Sa ne dea el in casnicie si la locul de munca si ... peste tot, orisice vrem si avem nevoie noi ? Ca sa nu sufere vreun pic domnul om ? sa nu aibe el vreo umbra pe suflet , ca de, are dreptul si obligatia de la oculta sa fie liber de liber si sa faca el ce vbrea si cum vrea in toata viata lui ?
Si tot vorbind asa, in drepturi si libertati, in echitate si egalitate socialista si stiintifica, psihologica si de morala avansata comunitara(recent schimbata pe cea comunista, ca de, totul se schinba periodic,dupa cum crede prostia omului !) nu vedem ca ceea ce a rinduit Domnul prin evanghelie si canoane spunind ca pe timpul logodnei (perioada special binecuvintata pt. cunoasterea tinerilor si nu pt sexarea lor, cunoasterea prin sex) sa nu exsite impreunare trupeasca... este gresit, perimat, caduca, iar poruncind astfel Domnul nu vrea decit sa chinuie femeia sau barbatul /
Pai ce mare noroc ca au venit iluminatii veacurilor din urma, incepind de la renastere incoace, si l-a alungat pe Dumnezeu din viata cetatii si l-a eliberat pe om , ca altminteri el raminea tot de batjocura si neimplinit sexual, nelesinat si nespoit de balele extazului sexual. L-a eliberat astfel din temnita simturilor sale si l-a dat pe mina diavolului ca sa il desfete acesta in sex si sa il emancipeze si sa il invete dreptatea lui si l-a ridicat pina sus, colo sus, pe pedestalul mindriei si trupescului lui de unde cadem fiecare din noi de ne rupem gitul si ne zdrentim hainele de lumia de la inceput ! Si eliberindu-l dracul , nu i-a pus stiinta in mina pe post de act de identitate astfel incit stie sa ceara de la inceput, in legatura cu sexul partenerului, anumite dimensiuni, anumite tehnici, anumite forme, tot ca sa fie sigura femeia, ca si barbatul, binecuvintati astfel de satan ca va avea pacea conjugala asigurata ? Ce inselare ! Din sex crede vreo nefericita sau vreun taranoi ca vine pacea in sinul sfintei cununii ?
Si astfel , rupti in fund si zdreliti in coate, plingind si jurind ca nu vom mai face astfel niciodata, il tot cautam pe Dumnezeu rugindu-l sa ne ierte iar si sa ne stearga amaraciunea din suflet si sa ne dea un nou inceput ?
De ce toate acestea ?
Pt. ca oricit de cazut ar fi omul si impilat de pacate, el stie ca in orice incercare grea a sortii ajutorul adevarat nu vine decit de la Hristos, care nu minte si nu lasa pe nimeni niciodata !
Si omul neputincios , si femeia stearpa buni si ca si noi se fac doar de catre Hristos, doar atit... ca spune Domnul cu vorbe de aur : "... de ati avea credinta cit un bob de mustar... si de veti cere orice Domnului in numele Meu, veti si primi ...!"
Caci stiinta si dreptatea omului fara Dumnezeu pustie si neputincioasa este !

Cine crede altfel, altfel s afaca si de o avea zile bune sa binecuvinteze si pe altii cu stiinta lui, dar eu cred ca tare bine ne este noua sa nu il alungam pe Hristos de la noi caci urgia ne va cuprinde !

Vedeti, bine si drept spunea si parintele Tanase, ca omul cu Hristos in el nu face sex, el face altceva !
Sexul si dragostea este inventia, himera luminatilor din urma, iubirea este dumnezeiasca !
Sa faca fiecare cum poate, cum stie si cum crede de cuviinta !

[Yasmina]

În prealabil postat de Parascheva16

Motivele canonice de divort sunt :

I.a. Adulterul ( preacurvia ) , adica violarea credintei conjugale de catre sot sau sotie. Acest motiv de divort se bazeaza pe Sfanta Evanghelie, adica pe dreptul divin ( Matei 19, 9 ) .
b. Pe langa adulter, sotul poate sa divorteze cand i se pun curse care pericliteaza viata, indreptate contra existentei casatoriei, de catre un sot impotriva celuilalt, cum ar fi refuzul sotului sau sotiei de a naste copii. In acest caz partea nevinovata are drept sa solicite divortul.
c. Iarasi, sotul poate divorta cand sotia se face vinovata de avort intentionat si prin aceasta impiedica scopul casatoriei.
d. Cand femeia sau barbatul participa fara voia celuilalt la ospete si petreceri necuviincioase.
e. Pentru sotie exista motiv de a cere divort cand barbatul sau o acuza public pe nedrept de adulter cand sotul ei greseste in public sau in ascuns, in casa sau in alta parte cu o alta femeie.

II. Al doilea motiv principal de divort, dupa adulter, este caderea unui sot din dreapta credinta - apostazie, necredinta, secta etc. ( I Corinteni 7, 15 ) .

III. Cand unul din soti sau amandoi intra in monahism, " ca o moarte superioara, fata de lumea pusa in slujba pacatului " ( Sinodul VI Ecumcnic, canonul 12 si 48 ) . Insa " cel ce-si lasa ( prin divort neingaduit ) sotia sa legitima si ia pe alta, trebuie sa fie canonisit ca un preacurvar, dupa porunca Domnului ( Matei 19, 9 ) , adica sa fie oprit pana la 15 ani de la Sfanta Impartasanie " , dupa Sfantul Vasile cel Mare.

http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/convorbiri6.htm

Una e sa nu vrea un sot sa faca copii, alta e sa nu poata fizic, caz in care poate si Dumnezeu sa intinda o mana.

Nu stiam ca sexul este o nevoie, ca si nevoia de hrana,apa si adapost.

Pr.Tanase a spus ca oamenii nu fac sex.

Una e casatoria alba, alta e cand un sot nu poate fizic sa faca copii.

Doua prietene bune ale mele au divortat amandoua din acelasi motiv:sotii nu doreau copii,desi se aflau la 30 si ceva de ani.Este destul de frustant sa te casatoresti cam tarzior iar iubitul sot sa fie un prematur care se panicheaza la idea unui mostenitor in casa,desi inainte de casatorie au mintit ca-si doresc copii.
Nu inteleg de ce acesta nu se afla printre motivele de divort?!?!
Apare ca sotul poate divorta daca nevasta nu doreste copii si face avort dar nu se mentioneaza ca si sotia poate divorta daca sotul utilizeaza proceduri anticonceptionale!

[DragosP]

Este logic că-i acelaşi lucru.

[klamath]

Tot n-am inteles. Poate spune cineva mai pe scurt care e scopul casatoriei dpdv ortodox? Mentionez ca nu ma intereseaza parerile unuia sau altuia (pt ca oameni suntem si putem gresi) ci ce zice Biserica Ortodoxa. Va rog sa fiti mai concisi, sa nu ne pierdem in detalii. Multumesc

[DragosP]

Mântuirea. Din punct de vedere ortodox toate cele ce-s binecuvântate de Dumnezeu ("Tu, cel care la Cana ai binecuvântat nunta şi deci naşterea de fii") sunt pentru şi în vederea mântuirii.

[AlinB]

În prealabil postat de DragosP

Mântuirea. Din punct de vedere ortodox toate cele ce-s binecuvântate de Dumnezeu ("Tu, cel care la Cana ai binecuvântat nunta şi deci naşterea de fii") sunt pentru şi în vederea mântuirii.

I-ai dat un raspuns cam abinguu, nu-ti trebuie o mare intuitie ca sa-ti dai seama cam pe unde bate de fapt, chiar daca nu vrea sa spuna mai direct (sau chiar trebuie mai direct?).

Un lucru este clar: infertilitatea (si impotenta cade in aceeasi categorie pana la urma) NU este motiv legitim de divort.

Realitatea: cea care intr-o prima faza se ascunde in spatele ortodoxiei pentru a divorta sub pretextul impotentei va divorta oricum, chiar si daca i se demonstreaz alb pe negru ca nu este legitim dpdv ortodox asa ceva.

Cel care e impotent are de dus o cruce. Nu degeaba Dumnezeu l-a lasat asa. Daca vrea sa duca o viata curata, lui ii este mai usor. Poate fi un pustnic sau un calugar bun, daca intelege chemarea lui Dumnezeu.

Daca vrea sa se casatoreasca, atunci are nevoie de mult ajutor de la Dumnezeu pentru a gasi o sotie dornica de mantuire care sa-l inteleaga si sa-l ajute sa se trateze. Totul e ca pe langa impotenta sa nu mai aiba si alte patimi sufletesti grave, sa fie sincer si sa comunice deschis. In caz contrar, e greu de convietuit, e mucenicie...

E o cruce si pentru o femeie sa aiba un astfel de sot. Depinde de ea daca si-o asuma sau daca o refuza.

[AlinB]

În prealabil postat de antoniap

Cel care e impotent are de dus o cruce. Nu degeaba Dumnezeu l-a lasat asa. Daca vrea sa duca o viata curata, lui ii este mai usor. Poate fi un pustnic sau un calugar bun, daca intelege chemarea lui Dumnezeu.
Daca vrea sa se casatoreasca, atunci are nevoie de mult ajutor de la Dumnezeu pentru a gasi o sotie dornica de mantuire care sa-l inteleaga si sa-l ajute sa se trateze.

Geniule, e vorba de divort, deci e casatorit deja.
Scrie si in titlul topicului.

În prealabil postat de antoniap

Totul e ca pe langa impotenta sa nu mai aiba si alte patimi sufletesti grave, sa fie sincer si sa comunice deschis. In caz contrar, e greu de convietuit, e mucenicie...
E o cruce si pentru o femeie sa aiba un astfel de sot. Depinde de ea daca si-o asuma sau daca o refuza.

Haha, nu credeam sa aud de la o persoana asa induhovnicita ca e mare crucea femeii care nu-si ia sistematic portia de ...... , dar neaparat de ..... ca altceva ar fi zero, ce sa mai e chiar mucenicie curata :))

Dar se pare ca se ascund multe idei intortochiate chiar si sub cele mai imbrobodite baticuri.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de klamath

Tot n-am inteles. Poate spune cineva mai pe scurt care e scopul casatoriei dpdv ortodox? Mentionez ca nu ma intereseaza parerile unuia sau altuia (pt ca oameni suntem si putem gresi) ci ce zice Biserica Ortodoxa. Va rog sa fiti mai concisi, sa nu ne pierdem in detalii. Multumesc

Din câte ştiu eu, scopul căsătoriei este, pentru un mădular al Bisericii, mântuirea.
Secundar, naşterea şi creşterea/educaţia/îmbisericirea copiilor.

Logodna şi Taina Cununiei ne leagă pentru devenirea împreună. Inelul de logodnă aceasta şi simbolizează: devenirea împreună, devenirea noastră în cetăţeni ai Împărăţiei, în Eshaton.

Omul are două căi de devenire: celibatul şi devenirea-împreună, în Taina Cununiei.
Monahii se ţin la prima cale, mirenii căsătoriţi merg pe a doua.

Aşadar, pentru noi ca mireni, crucea o purtăm înlăuntrul căsătoriei, nevoindu-ne întru Hristos împreună şi în raport cu soţul sau soţia.

Cred că este foarte greu, pentru omul din noi, omul natural, să practicăm o căsătorie în alb, cât suntem tineri / în puteri. Impotenţa sau frigiditatea scad din farmecul vieţii de cuplu, fireşte, însă cine poate bate ispita asta, cine îşi ia foarte în serios mântuirea, cred că face un mare salt duhovnicesc, purtînd cu bărbăţie propria neputinţă.

Tatăl meu a suferit, tânăr, la vârsta de 39 ani, un accident cerebral care l-a lăsat paralizat pentru tot restul vieţii. A murit după 9 ani de suferinţă continuă, petrecîndu-şi timpul mai mult prin spitalele de neurologie, de obicei în Reanimare.
Mama mea avea 34 ani când s-a îmbolnăvit tata.
Şi-a însoţit soţul, aproape permanent, în toate încercările lui cumplite.
Inutil să spun că nu au mai "făcut sex", dată fiind natura bolii tatălui meu.
După moartea soţului, mama a continuat să traiască viaţa ei de văduvă, începută de fapt la 34 de ani, dacă ne referim la viaţa sexuală.
Părinţii mei au fost doi oameni frumoşi şi sănătoşi, în tinereţile lor, şi s-au iubit mult.
Îmi închipui că mamei i-a fost foarte greu să trăiască singură, fără bărbat, în toiul vieţii.

Atât în timpul cât trăia tata cât şi după moartea lui, mama a fost de mai multe ori curtată şi cerută de soţie. Majoritatea pretendenţilor spuneau că vor să "o ajute". Mama se supăra foarte tare când se întâmpla să mai apară câte un "îndrăgostit". Era o femeie frumoasă, foarte frumoasă (în satul nostru era considerată cea mai frumoasă fată din sat, îşi amintesc şi azi bătrânii) şi totodată era creştină. Ţinea la credinţa ei, aşa cum au ţinut toţi cei din familia ei.

Când tata era pe moarte, şeful secţiei de neurologie al spitalului unde era internat tata a invitat-o pe mama în cabinet şi, politicos, a ... cerut-o în căsătorie. Profesorul i-a spus mamei că o admiră foarte mult pentru jertfelnicia ei, că nu a crezut că se va bate pentru soţul ei şi pentru noi, copiii, timp de 9 ani atât de grei, că ar fi onorat să aibă aşa o soţie (Profesorul era văduv, de mulţi ani) şi să ne ajute pe noi, copiii, să avem o familie, toate cele necesare pentru şcoală şi viaţă, să avem un viitor etc.
Mama era foarte tulburată, îmi amintesc că a ieşit plângînd din cabinet, nu înainte de a-i reproşa doctorului că îi vorbeşte de căsătorie când soţul ei se zbate în chinurile morţii.

S-a abandonat cu totul în purtarea de grijă a Domnului.
Îmi închipui că mama, rămasă de tânără văduvă şi cu doi copii de şcoală, a fost o femeie fericită. Pe toate le vedea cu nădejde, pe toate le găsea purtate de Pronia Domnului şi nu cârtea niciodată. Pe copiii din clasa ei îi ducea săptămânal la biserică (mama era învăţătoare, pe vremea lui Ceuşescu). În vacanţe îi ducea în excursii scurte la mănăstiri.
Îmi închipui că fericită este mama şi acum. Aşa o cunosc, aşa o ştiu: în toate necazurile cumplite ale vieţii ei, mama mea purta în ochi şi pe chipu-i frumos o lumină binevoitoare, dătătoare de viaţă, cum nu am prea întâlnit. Pe mulţi i-a uimit şi i-a îmbărbătat cu lumina ochilor, vorbelor, faptelor ei. Deşi era o femeie rămasă văduvă din tinereţe.
Deşi în mare necaz, mama avea cu orice om de împărtăşit nădejde, bucurie, curăţie.
O dau exemplu de om creştin, de femeie creştină. Aş vrea să fi fost şi eu, vreodată pe măsura ei.
Poate nu întâmplător, în momentul slujbei înmormântării, în satul nostru cocoşii au cântat încontinuu, timp de aproximativ o oră, spre uimirea mea. Auzeam cu toţii şi ne minunam cum se amestecau în văzduh trâmbiţele cocoşilor din sat cu rugăciunile preotului şi cu cântecul corului. Vorba mamei: " a fost o înmormântare frumoasă". Pe vremea aceea, însă, nu o înţelegeam, eu crezîndu-mă ateu.