Impotenta - motiv de divort

[dobrin7m]

În prealabil postat de sophia

@dobrin7m - frumoase mesaje
In teorie le stim toti si suna totul foarte frumos.
Problema este cu practica, pentru ca nu toti avem aceleasi puteri.
Cumva zic eu ca este idealistic modul in care gandesti/scrii tu, desi sunt de acord cu textul.

Eu cred ca atunci cand biserica a dat aceste motive de divort acceptate, a stiut bine cum este omul si cumva (cel putin asa sper) s-a facut o analiza temeinica.

Nu stiu bine cine de la cine a preluat niste valori: traditia populara de la biserica sau invers. Pentru ca le intalnesc cam pe la amandoua.

Acele valori la care ma refer sunt: a face copii, fecioria si vad acum de aici ca si vaduvia este o virtute.

Nu citez tot mesajul tau fiind foarte lung.

In primul rand puterea vine de la Dumnezeu. Daca toti ar cere de la Dumnezeu putere, daruind in schimb iubire , ar primi puterea necesara.

Nu discut daca e bine sau nu ca Biserica a dat sau da acceptul pentru aceste motive de divort. Eu insa inteleg ca aceasta arata starea noastra de pacatosenie, la care Biserica cumva vine in ajutor chiar si cu acest compromis. Decat sa se piarda definitiv omul mai bine il ajuta pe aceasta cale. Insa aceasta nu este deloc imbucurator pentru noi ca si crestini. Suntem pacatosi , prea pacatosi si si primim dupa masura.

In legatura cu vaduvia cert este ca dupa 42 ani nu te mai recasatoresti, ci porti cu demnitate vaduvia. Asa spun canoanele bisericesti.

Iar pentru cealalta problema. Da, hormonii pot juca tontoroiul in toti oamenii, (aici dau dreptate lui Zaharia, e multa imaginatie aici) insa toti oamenii sunt datori sa lupte impotriva patimii, sa se impotriveasca si sa staruiasca in calea iubirii si dragostei cu ajutorul lui Dumnezeu. Nimeni nu e fara de pacat , chiar sfinti mari au fost incercati de astfel de ispite zeci de ani chiar, au cazut, s-au ridicat dar au luptat in continuare fara oprire. Nu fuga, lasitatea in credinta este rezolvarea, nici acuzarea celuilalt , impovarandu-l fara vina, ci lupta pana la capat cu propriile noastre pacate.

Ideea ta, cu a gasi pe altul, este tradarea iubirii - lipsa cu desavarsire a ei, si satisfacerea propriei noastre vointe. //Vreau copil si il voi avea cu orice pret, zeul meu micut, dumnezeul meu , copilul meu. Te las pe tine aproapele meu impotent si vinovat (vinovat?) ca nu am micul meu zeu si caut altul care sa imi ofere aceasta.// Da, chiar si copiii pot deveni idoli pentru unii dintre noi.

Ceea ce scriu eu Sophia, nu sunt citate din carti, nici fragmente invatate de mine ca un papagal. Vii uneori cu acuze Sophia, determinand astfel interlocutorul la anumite destainuiri ale vietii personale. Crede-ma, ca eu cel putin, nu vorbesc aiurea niciodata ci doar din ceea ce am trait sau traiesc eu insumi, din experienta mea viata.

[Yasmina]

Statistic vorbind toata lumea are glande hormonale functionale care produc hormoni.
Desigur ca exista si anomalii,boli sau medicamente care afecteaza fluxul hormonal,insa aceasta variatie nu este atat de raspandita incat sa-i indreptatim pe multi care actioneaza urmandu-si instinctele.

Altfel am ajunge sa afirmam ca monahiile si monahii au ales sa-i slujeasca Domnului deoarece cumva,glandele lor hormonale sunt atrofiate iar hormonii sunt absenti.La fel,i-am indreptati si pe cei mai infideli,care nu-si pot tine lenjeria intima pe ei,ca nu-s ei vinovati ci netrebnicii de hormoni care le joaca feste atat de urate.Vai saracutii,ce mai victime...

[sophia]

@Dobrin7m - nu ai raspuns totusi la ultimul mesaj unde puneam niste intrebari
1. Si eu spuneam la fel: biserica a vazut riscul de pacate (mai mari) si a dat aceasta solutie. Este printre foarte putinele solutii practice pe care le da la probleme.

2. Care canoane spun asta cu recasatorirea dupa 42 ani. La vaduvie?
Deci biserica incalca niste canoane? Pentru ca in articolul citat mai sus se vorbeste despre divort pentru cazurile de lipsa a sotului (trupeasca, duhovniceasca si inca una) si la aia trupeasca este si vaduvia. Am sa mai verific o data.

3. Imi pare rau ca tu asa simti/intelegi ca acuz si provoc interlocutorul la destainuiri din viata personala. Nu inteleg exact la ce anume te referi.
Eu spun din experienta mea proprie de cele mai multe ori, si o spun cu durere.
Am mai spus ca as vrea ca altii sa nu treaca prin acestea.
Poate ca gresesc in fata dogmelor ortodoxe, dar sunt om si traiesc intre oameni. Sunt anumite lucruri pe care eu nu le pot intelege si cand si altii scriu probleme asemanatoare ma intreb de ce nu vine nimeni sa ne lamureasca.
Eu nu contest nimanui experienta de viata si suferintele prin care a trecut, dar altii le contesta pe ale mele si mai ales nu le inteleg. Refuza pur si simplu sa le inteleaga. Poate pentru ca nu pot. Nu au trecut ei insisi prin asta.

Iar ce spui tu cu tradarea iubirii nu este corect, sau cel putin eu nu o vad asa, ci dimpotriva. Iubire imensa inseamna si sa stii sa renunti daca este cazul. Iubire inseamna si respect si altruism. Daca vezi ca cel de langa tine nu este fericit si daca il iubesti poti sa si renunti, ca sa-l faci fericit.
Am mai spus, este un egoism sa obligi pe cineva la o nefericire o viata intreaga. Si nefericirea nu este unilaterala. Nefericit este si cel care isi doreste copii si cel care nu doreste, sau nu poate procrea, intr-un cuplu.
Si de comun acord trebuie sa aleaga o cale.
Sunt lucruri foarte delicate. Noi doi am ales sa ramanem impreuna si sa ne respectam. Am discutat multe aspecte si variante. Am ales sa ne ducem crucea impreuna si sa ne respectam. Dar atentie...nu inseamna ca in sufletul nostru suntem mai fericiti. Poate ca alegand alta varianta am fi fost mai fericiti, mai impliniti. Dar amandoi am hotarat, impreuna si in pace. Nu a fost obligat nici unul din noi la ceva ce nu vroia.

Poate ca acum intelegi mai bine anumite lucruri.


4. Ba nu, si asta o spun tuturor, hormonii joaca tontoroiul in unii, lipsesc la altii probabil. Eu nu sunt medic, dar auzind si vazand in jurul meu atatea probleme mai invat.
Poate ca m-am exprimat mai nefericit. Dar realitatea este asta.

Mai intai sa spun de monahi - manastirea o alegi ca drum pentru toata viata si lasi in urma ta lumea. Dar trebuie sa poti asta. Credinta nu este suficienta.
Trebuie sa poti sa renunti si la altele: casnicie, copii, viata de lume, o alta alimentatie, trebuie sa fii sanatos, puternic ca sa faci fata la ascultari. Si or fi si altele.

Eu cred ca sunt multi si ma includ si pe mine aici, care nu pot urma calea calugariei pentru ca isi doresc familie, copii, iubire. O fi rau, dar Dumnezeu a lasat si calea aceasta.
E vorba de votul fecioriei - cine poate bine, cine nu, se casatoreste.

Cand vad insa in jurul meu atata dezmat si atatea probleme pentru ca oamenii sunt de la varste tot mai fragede victima hormonilor si a maturizarii sexuale/hormonale precoce, cum sa spun altceva decat ca hormonii joaca hora.
Cand tinerii de pe la 11-12 ani deja sunt maturi sexual si au astfel de preocupari, cand fetele isi doresc si fac copii la 12-14 ani, ce inseamna asta?
Ca o fi lumea vinovata si pacatoasa si ce mai vreti voi, dar este si organismul uman modificat.
Exista oameni care pot trai linistit in feciorie si altii care dimpotriva nu pot.
Acum care este mai potrivit pentru calugarie?

Nu am spus-o ca sa ofensez vreo monahie, sau vreun calugar, dar asa este. Sunt si acestea niste elemente importante.
Daca o femeie are un instinct matern puternic si isi doreste copil, ea nu se poate duce la manastire.

La barbati sunt probleme si mari, pe care n-am sa le dezvolt aici. Mai cititi si voi si mai vedeti. Noi asa am fost invatati atunci, azi or fi alte explicatii.

Repet sunt oameni si oameni. Unii (mai ales femei) au chiar sila de relatii sexuale, din diverse motive. Altii dimpotriva, nu pot sta fara ele. Nu am o statistica.
Si sunt multi din ambele categorii. Nu-i stim noi, ca nu stau sa scrie in presa toti. Si nu stim noi ce se petrece in sufletul si corpul lor.
Nici la cei din manastiri. Au si ei problemele lor, ca tot oameni sunt pana la urma.
Si la femei - unele nici nu stiu ca au ciclu, altele se chinuie cumplit. Iarasi ne-ar trebui statistica. Si si acolo au hormonii o vina.
Voi pe ce va bazati cand faceti niste afirmatii?

Eu nu vreau sa spun ca oamenii sunt nu sunt vinovati, dand vina numai pe hormoni. Dar incerc sa explic motive pentru aceasta pacatosenie.

Spuneti-mi si voi mie pentru ce se intampla toata nebunia asta sexuala in lume? Pentru ce exista prostitutia? Daca omul nu ar avea nevoie si nu i-ar placea, n-ar face-o. Pentru ce exista atatea violuri si alte hartuiri si anomalii?
Sunt oamenii aceia cumva frigizi?

Am gasit citatul cu Sf. Pavel:

"Bine este pentru om să nu se “atingă” de femeie

(=Bine este pentru om să nu se căsătorească)

dar din cauza imoralităţii, fiecare să-şi aibă propria soţie

v. 2

fiecare femeie să-şi aibă soţul ei

soţul să-i dea soţiei “datoria”

v. 3

la fel şi soţia [să-i dea] soţului
nu vă lipsiţi unul pe altul

v. 5

v. 7

vreau ca toţi oamenii să fie ca mine (=necăsătoriţi)


v. 8

e bine pentru ei [necăsătoriţi şi văduve] dacă vor rămâne ca mine

dar dacă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească

v. 9

mai bine să se căsătorească decât să “ardă”"

aici restul:
http://vaisamar.wordpress.com/2009/0...pre-casatorie/

Si inca ceva:

"[Văduva] este liberă să se mărite cu cine vrea

v. 39

v. 40

mai fericită este [văduva] dacă rămâne astfel"