Cum ar trebui

[AlinB]

În prealabil postat de AGabriela

Si daca nu pot face ce simt (ma refer la simtiri frumoase/bune/adevarate) atunci sa fac totul ca pe o norma, sa traiesc ortodoxia intr-un mod fad, fara sa mai tin seama de ceea ce simt si ceea ce nu simt.

Nu este fad, chiar deloc, este dureros.

Nu degeaba exista expresia "sa-ti calci pe inima".

La inceput, trebuie "sa-ti calci pe inima" ca sa inlocuiesti raul din tine cu bine, sa faci ceea ce este bine, desi nu simti, in locul raului pe care te simti indemnata sa-l faci.

Si asta e un proces nu fad, ci dureros, dar vezi tu, asta e si mesajul Crucii, Hristos nu a murit pe cruce doar pentru a da satisfactie unor legalisti vizavi de plata pacatului, ci a murit pentru a da un exemplu.

Adica da, Hristos a murit pe cruce pentru pacate si eu ca sa primesc raiul, nimic mai simplu decat sa-l urmez pe Hristos (dupa cat/cum ma taie capul) ca el a platit deja pentru pacatele mele, nu?
Gresit.
Cei care vor sa-L urmeze pe Hristos, trebuie sa fie pregatiti sa-L urmeze inclusiv si pe Cruce.
Mesajul Crucii tocmai asta este: mantuirea nu e posibila fara Cruce.
Nu Crucea de pupat, ci Crucea de urcat.

Daca astepti ca doar pupand Crucea, sa se intample cine stie ce miracol in viata ta, iti dau o veste trista: nu mai astepta ca nu o sa se intample.

Daca ai curajul sa urci pe Cruce sau o data ce viata te-a pus acolo, sa ai curaj asemenea talharului cel de-a drepta, sa-ti recunosti greselile si sa te pocaiesti, o sa ai parte de aceeasi promisiune de care a avut si el parte: "Adevar iti spun tie: astazi vei fi cu mine in Rai".

O clipa de pocainta autentica, este Raiul. Incearca si ai asa vezi.

Dar daca ai sa fii asemeni celuilalt talhar, care chiar si pe cruce isi batea joc de Dumnezeu, ei bine..nu cred ca trebuie sa-ti mai spun ce urmeaza.

Faptul ca nu simt dragoste nu ar trebui sa constituie o problema domnule Alin nu? Nu de alta dar nu inima (simtirea) mi se cere.... ci doar lucrurile pe care le fac pur rational si atat... asa-i?

In firea omului exista doua zidruri de aparare in fata raului: inima si mintea.
Omul le poate folosi pe amandoua in lupta de a impiedica raul sa-si faca salas in firea lui si mai mult, pentru a merge spre sfintenie.

In momentul insa in care lupta impotriva raului este abandonata, zidurile sunt cucerite si devin salas al raului.

Se pare ca in cazul tau, inima nu-ti mai poate fi de folos, ca si discernamant , nemaigasind placere in bine si gasind satisfactie in rau, dar de vorbit vorbesti totusi ca o persoana care are inca mintea intreaga.

Mintea ta poate ajuta sa impingi raul afara, inclusiv din inima, care o data restaurata duhovniceste va incepe sa simta iarasi placere in a face binele si durere in a face raul.

Dar daca mintea refuza sa dea aceasta batalie pentru a salva inima, sau mai rau, ajuta raul gasindu-si scuze si impotrivindu-se a recunoaste binele drept bine si raul drept rau, omul este pierdut.

Sincer, nu prea pare ca ati trecut prin acest nivel de jos prin care trec eu si multi alti oameni (caci sunt sigura ca nu sunt singura). Altfel ati avea si cuvinte de imbarbatare nu numai mustrare

Nu eu ar trebui sa te mustru, tu ar trebui sa te mustri, dar constructiv, ca Petru, nu autodistructiv, ca Iuda, dar se pare ca esti mai ocupata sa-ti gasesti scuze sau sa te ascunzi in spatele altora.