De ce vin urgiile peste noi
,,Într-o zi, în Catedrala Sfântul Dumitru, a venit o doamnă care plângea în hohote, ba chiar voia să-și smulgă părul din cap, și mi-a spus: „Părinte, părinte, vai de mine ce-am făcut!” I-am spus să se liniștească și să-mi spună ce a făcut! „Părinte, când era mică fetița mea, de câte ori mă supăra, nu aveam în gură decât două vorbe: «Fir-ai a dracului !» și «Arză-te-ar focul !» Iată, ieri, exact când a împlinit 20 de ani, a murit arsă de foc, din cauza gurii mele spurcate! Iată ce-am făcut, mi-am dat fata diavolului, și n-am să mi-o pot ierta toată viața!”
Cum de a ajuns poporul nostru așa de buimac? Și ce mai poți aștepta de la omul care, de dimineața până seara, nu mai contenește cu blestemele ori cu sudălmile, și căruia nimic nu i-a rămas neînjurat de la „Dumnezeirea, Dumnezeului Dumnezeilor… până la cruce, arhanghel, anaforă, icoană, botez, parastas, grijanie”…. și tot ce poate avea ființă, între cele văzute și nevăzute? Nu cumva năravurile astea atât de grețoase sunt și ele de vină pentru urgia care a căzut asupra noastră?"
Sursa:
https://luminapentrucandeladinsuflet...ile-peste-noi/