Violenta in familie?

[Iulia83M]

Din cate stiu, atitudinea Sfintilor Parinti spune ca femeia sa fie supusa, dar daca nu este iubita de barbat, atunci sa fie indaratnica, iar inclusiv "supunerea" (sau ascultarea, obedienta) intre soti si intre membrii comunitatii, in general, este inteleasa intr-un sens mai larg - "supuneti-va unul altuia in Hristos", adica, acela care este mai credincios trebuie sa fie ascultat de cel care este mai necredincios.

Deci nu se pune problema acceptarii situatiei de a fi batuta sau agresata sistematic in niciun alt fel -- obedienta/ascultarea fata de un om credincios care te iubeste si iti vrea binele nu inseamna sa incasezi pumni si/sau insulte.

Biserica nu mai are fonduri, este prost organizata, etc., dar in niciun caz nu sustine violenta in familie, ci dimpotriva.

Exista inclusiv (desi putine) adaposturi ale fundatiilor filantropice bisericesti pentru femeile abuzate, unde victimele pot fi cazate si unde se ofera consiliere duhovniceasca si psihologica deopotriva. Da, acolo unde se poate, se incearca pe cat posibil reconcilierea, prin ambele metode de consiliere -- adica, sotul abuzator sa inteleaga ca face ceva gresit, sa se caiasca si sa se indrepte, sa se ajunga intre cei doi la iertare si cuplul sa se "vindece", dar daca acest lucru nu se intampla, NU poate fi nimeni obligat sa stea cu un om violent.

De asemenea, nimeni nu va trimite o femeie inapoi la sotul (fost) abuzator daca exista vreun minim semn de intrebare cu privire la siguranta ei.

Amenintarea vietii celuilalt ESTE un motiv de divort recunoscut de Biserica Crestinaceea ce inseamna practic ca nici Dumnezeu nu mai considera valida casatoria respectiva si atunci aceasta se desface prin forta imprejurarilor, incuviintarea sau constatarea Bisericii fiind doar formala. Or, violenta in familie este un astfel de pericol, un atentat perpetuu la viata celuilalt.

Biserica predica impotriva chinuirii sotiei din toate timpurile -- parintele Visarion Iugulescu are de ex. o predica foarte frumoasa despre pazirea impotriva pacatului prin frica de moarte> el spune ca gandul ca toti murim pana la urma trebuie sa ii lumineze pe adulterini, cei care isi chinuiesc sotia, si toti pacatosii ca toti murim si vom ajunge la judecata...

Cat de bine deceleaza situatia fiecare preot individual, cat de organizata si bine echipata este Biserica actualmente in combaterea fenomenului, este discutabil, dar ca institutie si ca norme morale predicate, Biserica este clar impotriva acestui flagel.