Parabolele lui Iisus

În prealabil postat de Annyta

Luca, Capitolul 16
1. Şi zicea şi către ucenicii Săi: Era un om bogat care avea un iconom şi acesta a fost pârât lui că-i risipeşte avuţiile.
2. Şi chemându-l, i-a zis: Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă-mi socoteala de iconomia ta, căci nu mai poţi să fii iconom.
3. Iar iconomul a zis în sine: Ce voi face că stăpânul meu ia iconomia de la mine? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine.
4. Ştiu ce voi face, ca să mă primească în casele lor, când voi fi scos din iconomie.
5. Şi chemând la sine, unul câte unul, pe datornicii stăpânului său, a zis celui dintâi: Cât eşti dator stăpânului meu?
6. Iar el a zis: O sută de măsuri de untdelemn. Iconomul i-a zis: Ia-ţi zapisul şi, şezând, scrie degrabă cincizeci.
7. După aceea a zis altuia: Dar tu, cât eşti dator? El i-a spus: O sută de măsuri de grâu. Zis-a iconomul: Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci.
8. Şi a lăudat stăpânul pe iconomul cel nedrept, căci a lucrat înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi în neamul lor decât fiii luminii.
9. Şi Eu zic vouă: Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca atunci, când veţi părăsi viaţa, să vă primească ei în corturile cele veşnice.
10. Cel ce este credincios în foarte puţin şi în mult este credincios; şi cel ce e nedrept în foarte puţin şi în mult este nedrept.
11. Deci dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţia nedreaptă, cine vă va încredinţa pe cea adevărată?
12. Şi dacă în ceea ce este străin nu aţi fost credincioşi, cine vă va da ce este al vostru?
13. Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.

Întrebarea mea este ce se va întâmpla cu iconomul: stăpânul l-a lăudat, dar îl va mai ţine în funcţie sau nu?
Cum se aplică această parabolă în viaţa noastră?

Mă puteţi ajuta cu un răspuns?
Vă mulţumesc ...

[fallen]

M-ai omorat cu parabola asta! Cred ca o sa cuget o spatamana sau doua sau poate toata viata si tot n-o sa o scot la capat! De fapt, nici nu sunt chiar atat de inteligenta...

În prealabil postat de fallen

M-ai omorat cu parabola asta! Cred ca o sa cuget o spatamana sau doua sau poate toata viata si tot n-o sa o scot la capat! De fapt, nici nu sunt chiar atat de inteligenta...

Nici eu :-)

[Mihailc]

În prealabil postat de fallen

M-ai omorat cu parabola asta! Cred ca o sa cuget o spatamana sau doua sau poate toata viata si tot n-o sa o scot la capat! De fapt, nici nu sunt chiar atat de inteligenta...

Ei bine, dacă ar ţine numai de inteligenţă,
erau deja tâlcuite, cu precizie matematică, de către Einstein sau Max Plank.

[glykys]

Cred ca o parte din talc se gaseste in pilda datornicului nemilostiv, caruia i s-a iertat datoria de 10.000 talanti, dar el nu a fost in stare sa ierte, la randul lui, o datorie de 100 dinari.

Asta e frumos in ortodoxie, taina, misterul, paradoxul, care nu pot fi cuprinse cu mintea omeneasca.

În prealabil postat de glykys

Asta e frumos in ortodoxie, taina, misterul, paradoxul, care nu pot fi cuprinse cu mintea omeneasca.

Şi mai frumos cred că e când o anumită taină, necuprinsă cu mintea, se descoperă inimii...

[delia31]

În prealabil postat de Mihailc

Ei bine, dacă ar ţine numai de inteligenţă,
erau deja tâlcuite, cu precizie matematică, de către Einstein sau Max Plank.

:)
Adevarat, nu e vorba doar de inteligenta.
Ca veni vorba, ai fi surprins (daca nu s-a intamplat deja) sa afli din capitolul dedicat iconomului nedrept (Parabolele lui Iisus. Adevarul ca poveste, pag. 171-177) cateva nuantari pe care le face Plesu pe tema asta.

Pentru cei care nu au cartea: „Al doilea mesaj al povestii este reabilitarea inteligentei ca virtute. O traditie confortabila, de un anumit pitoresc folcloric, inclina sa culpabilizeze inteligenta ca fiind „luciferica”, nascatoare de divagatie eretica, de speculativitate abstracta, fara impact asupra vietii duhovnicesti. E adevarat: mintea neadusa in inima si in fapta, poate sminti.

Riscul inteligentei este glacialitatea neangajata, virtuozitatea goala, superbia intelectuala. Pe de alta parte, miza patetica pe simpla emotivitate, pe inflamatia sufleteasca nereflectata, nu e mai putin primejdioasa. Fierbinteala nu e mai putin primejdioasa decat glacialitatea. Asta nu inseamna ca nu se mantuie decat „desteptii”. Dar nici ca recursul la inteligeta trebuie evitat, daca nu direct interzis. Mai mult: lucrarea mintii trebuie cautata, stimulata, intretinuta. (Proverbe 9,6: Lepadati lenea mintii, cautati sa puneti mintea in lucrare si indreptati-va intelegerea prin cunoastere)”...

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Annyta

Întrebarea mea este ce se va întâmpla cu iconomul: stăpânul l-a lăudat, dar îl va mai ţine în funcţie sau nu?

Cum se aplică această parabolă în viaţa noastră?

Mă puteţi ajuta cu un răspuns?
Vă mulţumesc ...

Parabola pare complicata, pentru ca in acest caz, Isus asociaza o virtute cu o istetime/viclenie lumeasca. Insa interpretarea ei este simpla.

Cine sunt de fapt stapanul, paratorii si administratorul?

Stapanul este Dumnezeu, paratorii sunt duhurile lacomiei si avaritiei (care ne imboldesc sa strangem si sa nu risipim) iar administratorul suntem noi.

A risipi averea iertand de datorii si ajutand pe altii este ceva demn de toata admiratia, pentru care Stapanul ne lauda.

Cu bogatia lumeasca (mamona), practicand generozitatea ne facem prieteni in cei sarmani si stramtorati de datorii si greutati.

Metaforic, ei vor fi cei care ne vor intampina in fata corturilor vesniciei si ne vor invita inlauntru.

Bogatia lumeasca poate avea un sens spiritual doar atunci cand este oferita celor aflati in nevoie.

Aceasta este istetimea pe care o cere Isus de la noi, dupa exemplul istetimii fiilor lumii.

"Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca atunci, când veţi părăsi viaţa, să vă primească ei în corturile cele veşnice."

Pe fii luminii ii primesc in corturile vesniciei cei sarmani.