Dragostea dintre un Ortodox si un ateu

[fallen]

În prealabil postat de AlinB

Oricum, nu stiu daca ai vazut ce am mai scris pe topicul asta, personal nu cred ca personajele sunt reale :)

In ziua de azi, cand exista internet, daca vrei sa fii autor de best-seller, poate ca trebuie sa intrebi publicul mai inainte ce deznodamant ar prefera sa aiba romanul...

[windorin]

În prealabil postat de aubergine

Nu prea inteleg asa de bine, este o chestiune de nuanta, eu inteleg ca posedatii prezinta semne de posedare si sunt credinciosi, dar nu exista si atei posedati?

Eu vad respingerea ferma a crucii si a icoanelor tot ca pe o forma de posedare intr-o mica masura, altfel nu imi explic.

Refuzul unui om-ateu de a intra in biserica cum il vedeti? REspingerea totala a bisericii?
In paralel si posedatii cand sunt in biserici fac foarte urat la vederea celor sfinte!

Nu cred ca un ateu, din clipa posedarii reale, mai poate ramane ateu.
In acea clipa se incredinteaza deplin de existenta diavolului, iar, prin aceasta, de existenta lui Dumnezeu.
Diavolul nu este un stapan bun, deci, prin suferintele patimite de cel posedat, cauta spre Dumnezeu, sa'l scape.

Respingerea icoanelor si a Sfintei Cruci nu vine atat din posedare, cat din necredinta si mandrie, care intuneca mintea.
Necredinta, mandria si toate celelalte patimi nu sunt posedari in sensul de indracire, ci influente ascunse ale diavolului.
In posedare, el se descopera celui posedat, in schimb, in patimi, el cauta sa ramana ascuns, ca omul sa se creada liber.

Un ateu nu face urat la atingerea celor sfinte, pe cand un posedat se arunca pe jos si urla.