Alternativa pentru copiii nostri: scoala acasa

[aanrra]

Ekaterina,cunosc doua familii de romani care au plecat in Australia in urma cu multi ani,locuiesc la o ferma intr-o zona izolata din interiorul continentului unde distantele dintre vecini sunt in km si distanta fata de cea mai apropiata localitate de zeci de km.Au ales pentru cei cinci copii ai lor scolarizarea acasa,acolo nu trebuie o calificare educationala speciala pentru parinte/parintii care-si scolarizeaza copii acasa.Copii au crescut frumosi ,sanatosi si bine educati.Cand cel mai mare dintre copii a terminat scoala a dorit sa se inscrie la o facultate in Europa,parintii nu prea au fost de accord,dar a venit pana la urma...n-a reusit sa se adapteze,n-a reusit sa-si finalizeze studiile.Al doilea copil a patit la fel,al treilea este in anul terminal la o facultate particulara din Timisoara,o tanara frumoasa,mereu trista si singura care-si invinovateste parintii pentru multe lucruri.Uneori spune ca ii este teama de zgomotul strazii,de locurile unde sunt prea multi oameni dar nu-si mai doreste izolarea in care a crescut.Mi-as dori ca cele de mai sus sa fie un caz izolat.ca toti cei care-si doresc scolarizarea acasa sa aiba rezultate minunate.
Si ma gandesc...in ce se transforma o mama care are 2 sau 3 copii pe care-i scolarizeaza acasa,la cat incepe ziua ei si la cat se termina si mai ales cum?
Nu stiu daca am fost un parinte bun si intelept dar am ales pentru copilul meu o scoala publica,daca ar fi sa aleg din nou la fel as proceda.Profesorii sunt ca noi toti,si buni si mai putin buni,sunt asa cum este lumea asta...dar acesti profesori,acesti oameni m-au format si pe mine si pe tine,eu le multumesc,tu....?
Ma doare cuvantul"rebut"...!

[Yasmina]

În prealabil postat de aanrra

Ekaterina,cunosc doua familii de romani care au plecat in Australia in urma cu multi ani,locuiesc la o ferma intr-o zona izolata din interiorul continentului unde distantele dintre vecini sunt in km si distanta fata de cea mai apropiata localitate de zeci de km.Au ales pentru cei cinci copii ai lor scolarizarea acasa,acolo nu trebuie o calificare educationala speciala pentru parinte/parintii care-si scolarizeaza copii acasa.Copii au crescut frumosi ,sanatosi si bine educati.Cand cel mai mare dintre copii a terminat scoala a dorit sa se inscrie la o facultate in Europa,parintii nu prea au fost de accord,dar a venit pana la urma...n-a reusit sa se adapteze,n-a reusit sa-si finalizeze studiile.Al doilea copil a patit la fel,al treilea este in anul terminal la o facultate particulara din Timisoara,o tanara frumoasa,mereu trista si singura care-si invinovateste parintii pentru multe lucruri.Uneori spune ca ii este teama de zgomotul strazii,de locurile unde sunt prea multi oameni dar nu-si mai doreste izolarea in care a crescut.Mi-as dori ca cele de mai sus sa fie un caz izolat.ca toti cei care-si doresc scolarizarea acasa sa aiba rezultate minunate.
Si ma gandesc...in ce se transforma o mama care are 2 sau 3 copii pe care-i scolarizeaza acasa,la cat incepe ziua ei si la cat se termina si mai ales cum?
Nu stiu daca am fost un parinte bun si intelept dar am ales pentru copilul meu o scoala publica,daca ar fi sa aleg din nou la fel as proceda.Profesorii sunt ca noi toti,si buni si mai putin buni,sunt asa cum este lumea asta...dar acesti profesori,acesti oameni m-au format si pe mine si pe tine,eu le multumesc,tu....?
Ma doare cuvantul"rebut"...!

Cazul acestor familii din Australia este de inteles avand in vedere conditiile geografice respective. Problema cu ortodocsii nostri sta tocmai in faptul ca au toate conditiile sa urmeze o scoala publica dar nu vor invocand nu-stiu-ce-motive.
Tocmai aici devine ciudat...

[Ekaterina]

În prealabil postat de aanrra

Ekaterina,cunosc doua familii de romani care au plecat in Australia in urma cu multi ani,locuiesc la o ferma intr-o zona izolata din interiorul continentului unde distantele dintre vecini sunt in km si distanta fata de cea mai apropiata localitate de zeci de km.Au ales pentru cei cinci copii ai lor scolarizarea acasa,acolo nu trebuie o calificare educationala speciala pentru parinte/parintii care-si scolarizeaza copii acasa.Copii au crescut frumosi ,sanatosi si bine educati.Cand cel mai mare dintre copii a terminat scoala a dorit sa se inscrie la o facultate in Europa,parintii nu prea au fost de accord,dar a venit pana la urma...n-a reusit sa se adapteze,n-a reusit sa-si finalizeze studiile.Al doilea copil a patit la fel,al treilea este in anul terminal la o facultate particulara din Timisoara,o tanara frumoasa,mereu trista si singura care-si invinovateste parintii pentru multe lucruri.Uneori spune ca ii este teama de zgomotul strazii,de locurile unde sunt prea multi oameni dar nu-si mai doreste izolarea in care a crescut.Mi-as dori ca cele de mai sus sa fie un caz izolat.ca toti cei care-si doresc scolarizarea acasa sa aiba rezultate minunate.

Atitudinea aceasta a copiilor de a-si critica si judeca parintii, arata mai mult decat credem despre starea lor interioara. Vedeam si eu in adolescenta filme in care copiii ii trageau la raspundere pe parinti si se comportau nefiresc cu acestia. Este o mare greseala si cred ca se incadreaza la capitolul nerecunostinta.

Nasa mea de botez imi povestea cum invata acasa la lumanare, provenea dintr-o familie simpla de tarani, dar a reusit prin vointa sa faca o facultate si sa se realizeze profesional. Sunt atatea exemple de tineri veniti din satucuri uitate de lume, dar care au dorit sa invete, au fost motivati si au reusit. Nu au pus pe seama parintilor esecurile lor. Parintii le-au oferit cat au putut si ei.

În prealabil postat de aanrra

Si ma gandesc...in ce se transforma o mama care are 2 sau 3 copii pe care-i scolarizeaza acasa,la cat incepe ziua ei si la cat se termina si mai ales cum?

Trebuie sa tinem cont ca daca doreste sa-si scolarizeze copiii acasa este optiunea ei, isi asuma tot ceea ce decurge din asta. Nu este obligata sa faca homeschooling. Sa ne gandim de exemplu si la o mama care are trei, patru, cinci sau chiar mai multi copii. Cum arata ziua unei asemenea femei (fara sa isi scolarizeze copiii acasa)?

În prealabil postat de aanrra

Nu stiu daca am fost un parinte bun si intelept dar am ales pentru copilul meu o scoala publica,daca ar fi sa aleg din nou la fel as proceda.Profesorii sunt ca noi toti,si buni si mai putin buni,sunt asa cum este lumea asta...dar acesti profesori,acesti oameni m-au format si pe mine si pe tine,eu le multumesc,tu....?
Ma doare cuvantul"rebut"...!

Nu a spus nimeni ca profesorii nu sunt pregatiti, nu stiu cum s-a ajuns la aceasta idee. Jos cu palaria pentru tot ce fac pentru elevi, in conditiile in care sunt platiti umilitor, neavan posibilitatea sa traiasca decent dupa atata munca. Un parinte care opteaza pentru scolarizarea acasa nu o face pentru ca ii subestimeaza pe profesori, are cu totul alte motive, urmareste un alt stil de scolarizare fata de cel propus de stat.

[aanrra]

[quote=Ekaterina;540303]Atitudinea aceasta a copiilor de a-si critica si judeca parintii, arata mai mult decat credem despre starea lor interioara. Vedeam si eu in adolescenta filme in care copiii ii trageau la raspundere pe parinti si se comportau nefiresc cu acestia. Este o mare greseala si cred ca se incadreaza la capitolul nerecunostinta.


In parte ai dreptate si tu, dar aceasta fata spune ca parintii ei au avut un mare vis,acela de a ajunge in Australia si de a avea ferma lor,pentru care au sacrificat tot ce au avut in Romania.Au plecat cand ea terminase clasa a doua,au ramas in urma colegi,prieteni,bunici,zona Siriului si valea Nerei ,si a ajuns intr-o lume de care citise doar.Nu a fost usor nici la inceput si nici mai apoi.Acolo copii au facut scoala acasa si orarul era in functie de lucrarile din ferma,mai mult in jurul meselor principale cand mama pregatea mancarea si ei temele.Cand a fost sa aleaga scoala superioara,parintii au hotarat ca fiecare copil sa faca ceva care sa le fie de ajutor in ferma,desi copii si-au dorit altceva.Prin grija bunicii fata a ajuns la Timisoara iar la anul termina facultatea si v-a fi profesor de engleza,profesor in Romania,si daca ar ajunge intr-un sat de pe Valea Nerei ,aproape de copii care i-au lipsit ,ar fi multumita.
Faptul ca a dorit sa faca altceva decat au vrut parintii ei ,este greseala,este nerecunostinta?
Este normal ca un parinte sa decida pentru pentru copii lui,sa aleaga pentru ei ?Daca da,pana cand?

[Ekaterina]

În prealabil postat de aanrra

Prin grija bunicii fata a ajuns la Timisoara iar la anul termina facultatea si v-a fi profesor de engleza,profesor in Romania,si daca ar ajunge intr-un sat de pe Valea Nerei ,aproape de copii care i-au lipsit ,ar fi multumita.

Dupa ce va termina facultatea si va ajunge profesoara in Romania, intr-un sat pe Valea Nerei, va intelege cat de mult i-au oferit parintii ei si de ce au plecat din tara. Pana atunci mai tanjeste la o lume ideala, minunata. Cand va lua primul salariu totul se va prabusi dureros.

În prealabil postat de aanrra

Faptul ca a dorit sa faca altceva decat au vrut parintii ei ,este greseala,este nerecunostinta?
Este normal ca un parinte sa decida pentru pentru copii lui,sa aleaga pentru ei ?Daca da,pana cand?

Nu spun ca este normal ca un parinte sa hotarasca facultatea pe care sa o urmeze copilul, poate cel mult sa il sfatuiasca, sa ii prezinte punctul lui de vedere. Parintele este nevoit sa aleaga pentru copil pana cand acesta este capabil sa faca acest lucru si singur si aici depinde de la caz la caz. Cand am intrat la liceu parintii mei m-au sfatuit sa optez pentru un profil uman, dar eu am vrut sa urmez unul real si nu s-au bagat mai mult. Cu timpul le-am dat dreptate si am vazut ca era mai bine sa ii ascult.

[Yasmina]

[quote=Ekaterina;540466]Dupa ce va termina facultatea si va ajunge profesoara in Romania, intr-un sat pe Valea Nerei, va intelege cat de mult i-au oferit parintii ei si de ce au plecat din tara. Pana atunci mai tanjeste la o lume ideala, minunata. Cand va lua primul salariu totul se va prabusi dureros.

quote]

Nu pentru toata lumea banii au o importanta asa de devastatoare.Am cunoscut si profesori saraci care traiau doar pt pasiunea si hobbiul materiei lor,fara sa se planga de neajunsuri.Se multumeau cu putin si erau bucurosi doar ca pot lucra/ face ceea ce le place.
Eu sunt la polul opus,fac ceva ce nu-mi place pt mai multi bani iar asta nu o sa ma faca fericita in veci.Doar cunoastem faptul ca nu banii aduc fericirea.

[Parascheva16]

În prealabil postat de Ekaterina

Nu spun ca este normal ca un parinte sa hotarasca facultatea pe care sa o urmeze copilul, poate cel mult sa il sfatuiasca, sa ii prezinte punctul lui de vedere. Parintele este nevoit sa aleaga pentru copil pana cand acesta este capabil sa faca acest lucru si singur si aici depinde de la caz la caz. Cand am intrat la liceu parintii mei m-au sfatuit sa optez pentru un profil uman, dar eu am vrut sa urmez unul real si nu s-au bagat mai mult. Cu timpul le-am dat dreptate si am vazut ca era mai bine sa ii ascult.

Depinde de parinti. De exemplu, copilul este foarte talentat la pian sau la pictura/sculptura, dar parintii nu il incurajeaza, nu il dau la scoala si liceul de arte ptr. ca pentru ei arta nu este o cariera/meserie onorabila. Aici mi se pare gresit. Parintii isi cunosc copii cel mai bine (acum, daca stau doar 7 min pe zi cu ei, nu prea ii mai cunosc) si ar trebui sa ii ajute sa isi slefuiasca talentele. Sau mai sunt parinti care traiesc prin copii lor. Daca mama vroia sa se faca balerina, dar nu a avut sansa, o impinge pe fata sa faca balet, desi fetitei ii place matematica.

[anita]

În prealabil postat de Parascheva16

Depinde de parinti. De exemplu, copilul este foarte talentat la pian sau la pictura/sculptura, dar parintii nu il incurajeaza, nu il dau la scoala si liceul de arte ptr. ca pentru ei arta nu este o cariera/meserie onorabila. Aici mi se pare gresit. Parintii isi cunosc copii cel mai bine (acum, daca stau doar 7 min pe zi cu ei, nu prea ii mai cunosc) si ar trebui sa ii ajute sa isi slefuiasca talentele. Sau mai sunt parinti care traiesc prin copii lor. Daca mama vroia sa se faca balerina, dar nu a avut sansa, o impinge pe fata sa faca balet, desi fetitei ii place matematica.

Arta e o cariera onorabila ,pt cel care are talent poate deveni chiar banoasa
Dar pentru a reusi copilul in muzica sau chiar in pictura e nevoie de un efort material pe care nu orice familie il poate face.

[AlinB]

În prealabil postat de anita

Arta e o cariera onorabila ,pt cel care are talent poate deveni chiar banoasa

Rareori se intampla asta, succesul financiar nu e neaparat legat de talent si deseori cred ca este legat de anumite compromisuri morale.

[lore86]

În prealabil postat de aanrra

Este normal ca un parinte sa decida pentru pentru copii lui,sa aleaga pentru ei ?Daca da,pana cand?

Da, este normal. Pana la varsta cand copilul poate decide fiind constient de urmarile deciziei sale.