Parabolele lui Iisus

În prealabil postat de delia31

Dupa cei mai multi experti in exegeza, pilda aceasta a iconomului nedrept e pasajul cel mai enigmatic din scriptura.
Iar daca nici nu putem s-o intelegem in originalul grecesc sau macar s-o comparam cu alte traduceri, e cu atat mai enigmatica.

Ce (ma) nedumereste la aceasta parabola, e atitudinea stapanului. Vorba lui Plesu: „Cum poate stapanul (in subtext, Iisus insusi) sa-l laude pe iconomul nedrept pentru o „smecherie’’ discutabila, ba chiar sa-l dea de exemplu „fiilor lumini’’?

Iar ce ma nedumereste la tine, e ca pe tine nu te (mai?) nedumereste, singura dilema care a mai ramas fiind daca respectivul isi mai pastreaza functia sau nu.

Desi n-as zice, dat fiind ca in versiunea in romana pe care ne-o propui, versetul 9 e cel putin ciudat ca sa nu zic „scandalos”. Numai mie mi se pare suspecta traducerea? „Şi Eu zic vouă: Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca atunci, când veţi părăsi viaţa, să vă primească ei în corturile cele veşnice" (Luca 16, 9).

Nu ca in originalul grecesc, ar fi mai limpede, as zice chiar dimpotriva (daca nu tinem cont de anumite nuante), contrazicand ceea ce ziceam mai sus.

Acolo “bogatia nedreapta” e in greaca “mamona tis adikias” . Cum sa fi zis Hristos “faceti-va prieteni cu mamona”?

Or, daca ai reusit sa nu te poticnesti de Luca 16,9, fara o traducere corecta, inca macar una de comparatie si o exegeza suplimentara, ce sa zic? Te felicit.

Personal, dintre toate traducerile romanesti, prefer de departe versiunea diortosita de mitropolitul Bartolomeu.
Fara sa elimine definitiv ambiguitatea, uite totusi cum traduce v.9 din Luca 16
“Şi Eu vă spun: Faceţi-vă prieteni prin bogăţia nedreaptă, pentru ca, atunci când ea vă va lipsi, ei să vă primească în corturile cele veşnice”.

Iar la sfarsitul pildei, la notele de subsol , mitropolitul Bartolomeu precizeaza: “ Stăpânul nu-l laudă pentru nedreptăţile de dinaintea concedierii, deja sancţionate, ci pentru abilitatea de a face faţă unei situaţii-limită. Potrivit unor exegeţi, iconomul nu a falsificat chitanţele, ci le-a redus la valoarea lor nominală, diferenţa fiind comisionul la care funcţia îi dădea dreptul şi pe care şi-l pune astfel în rezervă pentru zilele negre ce-l aşteaptă”.

In multe din predicile sale pe tema asta, mitropolitul a explicat ideea acestui verset enigmatic in sensul ca daca cineva, inainte de “a-si veni in fire(a)” umana restaurata, si-a facut averi din coruptie si nedreptati fata de cei slabi, atunci sa caute sa le redirectioneze, sa le reinvesteasca in folosul acelora, iar cei pana atunci coplesiti de sumele datorate sa resimta aceasta ca o usurare si de ce nu, chiar sa ii considere prieteni de-acum incolo.

Delia,

Îţi mulţumesc mult pentru răspuns, atât pentru conţinut, cât şi pentru atenţia acordată.
Deşi am lansat doar o anumită întrebare, dintr-o perspectivă practică, nu înseamnă că am înţeles perfect tot restul parabolei... deci nu ai motive să mă feliciţi pentru acest lucru :-)
Şi eu mă mir cum ar putea Domnul să laude o "şmecherie"... dar voi reciti cu atenţie explicaţiile/ interpretările exegeţilor.
Poate că întrebarea mea ar fi sunat, mai corect: Domnul l-a lăudat, dar l-a şi iertat? Suntem obişnuiţi, sau nădăjduim în mila şi iertarea Domnului.
În cazul celor 10 fecioare, cele 5 "nebune" nu au mai putut intra în camera Mirelui, au "ratat (?)" întâlnirea - deci există şi pedepse... De-aia mă întrebam, în cazul iconomului nedrept: a fost iertat?

Mulţumesc încă o dată!
Voi reveni când voi avea mai mult timp.