![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Concurenta este foarte mare si probabil nu talentul are ultimul cuvant de spus. Pentru un medic bun se va gasi mereu un loc de munca. Pentru artisti...ei bine, pot incerca sa traiasca ca si liberi profesionisti dar nu cred ca e o situatie prea roza.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#2
|
||||
|
||||
![]() Citat:
|
#3
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Acum ,ce sa-i faci ,multi nu vor sa auda de invatamant. |
#4
|
||||
|
||||
![]()
Cred ca problema este pusa putin gresit.
Peste tot sunt oameni cu frica de Dumnezeu si bine intentionat. Numai ca trebuie sa ceri lui Dumnezeu sa tii scoata in cale. Pe fiica-mea am dus-o la cresa si la gradinita. Peste tot a nimerit la oameni EXCEPTIONALI, la educatoare sufletiste si foarte bine intentionate, carora le poti spune din toata inima MULTUMESC. Banuiesc ca si la scoala este exact la fel, aceeasi problema: Sa gasesti oamenii de care ai nevoie. Educatia acasa inseamna putin altceva: - educatia vietii pe care orice parinte trebuie sa i-o dea copilului in primul rand: cine este, care este sensul vietii lui, sa fie echilibrat, cum sa trateze problemele in viata - cultura - completare sau chiar baze complet noi de cultura. - altele. Este greu in ziua de astazi sa inveti un copil o "scoala" chiar acasa. Acasa este privat de mediul social. Orice copil are nevoie si de un mediu social. NU poti sa-l izolezi acasa pentru ca ai niste pareri gresit formate. Am vazut multi copii care sunt anxiosi, tematori alaturi de alti copii. Ori un parinte nu ar trebui sa faca asa ceva cu propriul copil. |
#5
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
#6
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Se tem ca societatea le va fura copilul - este un risc real, dar cred ca asta depinde foarte mult de caracterul real al parintelui care se reflecta si in talentul educational.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#7
|
||||
|
||||
![]() Citat:
|
#8
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Pentru ei educatie = restrictie. Nu ai voie aia, aia, ca doar esti in casa mea, ce m-ai vazut pe mine facand asa? si altele asemenea. In felul acesta chiar si posibilele valori reale sunt asociate cu inchisoarea iar libertatea este perceputa dupa modelul celor fara restrictii morale. Si uite asa, de fapt am educat copilul sa admire un set de valori exact opuse celor care sustinem ca le-am predat. Cine e de vina? A, norma, anturajul.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#9
|
||||
|
||||
![]() Citat:
|
#10
|
||||
|
||||
![]()
De fapt, de putine ori anturajul chiar strica.
Stiu persoane, dintre care si eu, care au facut parte din anturaje dubioase (eu initial habar nu aveam de fapt in ce anturaj m-am bagat), dar daca sti sa distingi raul de bine, lucru care il inveti acasa, dar SI la scoala, sti sa iesi frumos de acolo, iti dai seama ca nu ein regula, vezi ce se intampla in jurul tau si iei decizia corecta de a renunta la acel anturaj. Povestea mea cu anturajul respectiv e mai ciudata, in sensul ca nu am iesit din el imdiat dupa ce mi-am dat seama ca ceva nu e in regula, ci am iesit dupa ce am vazut cu ce se ocupa unii - a se citi majoritatea- din anturajul respectiv (droguri, lupte de caini, furtisaguri, batai). Si nu, nu am fost crescuta in spirit religios, am aut interdictii, dar am avut si libertate in acelasi timp de la parinti. Pur si simplu ai mei m-au crescut cu notiunea de bine si rau, si astfel am putut face distinctia si am iesit la timp din anturajul respectiv. La fel si o prietena de-a mea din vremea aceea |
|