femeia si cariera

În prealabil postat de Noiembrie

Bravooo! Ai perfecta dreptate!!!
De multe ori femeile fac pe mironositele dar ades sub aceasta masca zace o fiara, care dezlantuita arata in final ce e si cum e de fapt...

Eh... poate ca a sunat putin... rautacios? :) (ce am spus eu)

[Vlad_7]

În prealabil postat de Florinvs

Fiecare om, indiferent ca este barbat sau femeie, trebuie sa presteze o munca legala, utila societatii, de preferinta intr-un domeniu conform cu aspiratiile fiecaruia!
Este adevarat ca sunt anumite meserii care nu ar fi potrivite pentru o femeie (tractorist, tamplar, sofer, electrician, strungar, mecanic de locomotiva, etc), meserii care au un anumit "specific"" masculin!
In privinta impacarii serviciului si carierei cu viata de familie, sunt convins ca daca exista intelegere si sentimente adevarate intre cei doi parteneri, aceste doua aspecte ale vietii sociale pot fi ïmpacate""! De altfel, inainte de 1990, atat barbatii cat si femeile erau incadrate in campul muncii si existau destule familii fericite!

O persoană se poate face utilă societății și prin alte căi decât munca „legală”.

[Vlad_7]

În prealabil postat de celestial_pottery

Nici eu nu suport ideile "privatilor", care au in cap ideea ca doar ei fac ceva, si a nu trai sau gandi ca ei, inseamna sa fii comunist. Uite, de asta sunt eu un marxist non-ateist. Ca sa nu dai in kernel panic, citeste-l pe Cuviosul Paisie Aghioritul (ca ortodox, ar fi trebuit sa ii cunosti parerea despre proprietate, si relatia ei cu imbisericirea si mantuirea, etc).
Esti subiectiv. Chiar nu puteti trece, cei ca tine, de "daca eu o duc bine, cum ar putea altii s-o duca rau?" sau de "cine nu gindeste ca mine, e rau/comunist/papistas/etc"?

Marxism non-ateist? Este ca și când ai zice că religia penticostală este cea adevărată...

[Vlad_7]

În prealabil postat de sophia

Si daca suntem in sec. XXI ce?
Problemele sunt aceleasi.
Eu sunt pentru o cale de mijloc. Adica:
1. Femeia sa poata sta cu bebelusul acasa macar pana la 2-3 ani.
2. Femeia sa lucreze, dar ceva potrivit ei si mai putine ore (ex. 4), ca sa aibe timp si de familie si de...ea.
Nu-mi plac femeile barbat- in politica, armata (inlcusiv politie), si care lucreaza zile in tregi fara sa mai stie de familie, pleaca la razboi, sau in delegatii nesfarsite, sedinte nesfarsite.
3. Barbatul sa munceasca si sa poata intretine familia bine cu banii sai.
Situatie f.frecventa azi: multi barbati someri sau care nu-si pot intretine familia, femei obligate sa se ocupe si de casa si de copii si sa-si caute de lucru din lipsa de bani.
4. Femeia care fie platita si pentru "serviciul" de acasa.
5. Femeia care alege sa stea numai acasa, pentru familie, sa aibe asigurata o pensie in cazul in care ramane singura (vaduvie, divort).

La tara exista (in unele state si Romania este inca printre acestea), acea situatie de sclavie a femeii: munca (grea! - gardina, camp, fara conditii de viata decente), familie, copii. Nu tu studii, nu tu culturalizare si socializare, nu tu bani, nu tu concedii/calatorii. Nimic.

Sa nu cadem in extreme si sa ne gandim si la copii, soti si...sanatatea noastra (cat putem duce de fapt).

Am o singură întrebare: Cine ar trebui să plătească „pensia” aceea?

[Vlad_7]

În prealabil postat de celestial_pottery

Nici eu nu suport ideile "privatilor", care au in cap ideea ca doar ei fac ceva, si a nu trai sau gandi ca ei, inseamna sa fii comunist. Uite, de asta sunt eu un marxist non-ateist. Ca sa nu dai in kernel panic, citeste-l pe Cuviosul Paisie Aghioritul (ca ortodox, ar fi trebuit sa ii cunosti parerea despre proprietate, si relatia ei cu imbisericirea si mantuirea, etc).
Esti subiectiv. Chiar nu puteti trece, cei ca tine, de "daca eu o duc bine, cum ar putea altii s-o duca rau?" sau de "cine nu gindeste ca mine, e rau/comunist/papistas/etc"?

Ce ai cu „privații”? Pe cale privată se produc cele mai mari beneficii economice pentru societate, nu prin intermediul statului corupt. Orice vine de la stat este rău. Pentru că și atunci când statul pare că dă (ajutoare de șomaj, alocații etc), o face luând de la alții (oprindu-și totuși o parte semnificativă din ceea ce ia - mă refer la corupție aici).

[Vlad_7]

Consider că Dumnezeu trebuie pus pe primul loc atât de bărbați, cât și de femei. Dar acest lucru nu ne împiedică să muncim, indiferent de sex. Totuși, mai ales în primii ani de viață, copiii au nevoie mai mult de mamele lor...părerea mea.

În prealabil postat de glykys

Nu v-ati gandit ca poate or fi si femei care sunt pasionate de ceea ce fac si care nu privesc serviciul doar ca pe o corvoada sau ca pe un mijloc de a castiga bani?! Care ar prefera sa munceasca, desi nu ar duce lipsa de bani?
Ca au si ele - macar unele - mai multi talanti de inmultit, nu doar cel al familiei?

Si mie mi se pare vorbaraie aiurea acest topic.

Cred ca genul acesta de discutii sint asa, vorbarie. Cati dintre barbati in ziua de azi, in Ro, sint capabili financiar sa isi tina acasa nevasta pe perioada cresterii copiilor (sau pe un job part time deci nu foarte bine platit)?
Sa ridice doua degete cine se simte in stare...

Altfel, daca amandoi au servici la fel de lung (8 ore servici + 1 - 2 ore drumul servici-acasa), chiar daca necesitatile biologice le sint satisfacute acelor copii (mama avand grija sa fie mancati, curati, spalati, etc), se poate numi ca acea femeie isi creste copii mai mult decat cariera?

Sigur ca orice mama crestina va avea grija de copii cel putin cat sa le asigure necesitatile biologice si sigur ca si tatal crestin participa si el cum poate la cresterea copilului.
Atunci despre ce extreme vorbim?

Mie nu mi se pare că aceste discuţii sunt chiar vorbărie... Poate că unii au pus în discuţie nişte situaţii extreme. Nu mă opresc la acelea, nici nu consider că există o relaţie de incompatibilitate între femeie şi carieră.

Dar există probleme concrete în ziua de azi: timpul prelungit de muncă, nevoile financiare... vs dorinţa de "a-ţi înmulţi talanţii", dorinţa/ nevoia de a fi împreună cu familia...

Ce soluţii concrete putem găsi la aceste probleme concrete?

Referitor la serviciu, care nu e musai să fie văzut ca şi "carieră", mai văd problema divergenţelor de opinii în diferite probleme de viaţă. Desigur, nu e nevoie să discutăm orice ne trece prin cap cu colegii de serviciu, dar petrecând mult timp la locul de muncă, este foarte probabil să se ajungă şi la discuţii mai personale.
Voi reuşiţi să vă susţineţi întotdeauna punctul de vedere?
Eu mă bucur tare mult când reuşesc acest lucru, sau măcar atunci când mă detaşez de nişte idei nocive. Uneori mă pomenesc, însă, într-un fel de război psihologic, pentru care nu am fost niciodată pregătită.

@ AlinB - rugăminte: nu mă ataca prea tare, că am reţinut opinia ta de pe alt topic, care s-ar putea potrivi şi aici:

În prealabil postat de AlinB

E mult mai usor se pare sa rupi legatura fizica decat cea afectiv-bolnavicioasa.

La varsta ta, opiniile lor, indiferent cum si le exprima, n-ar trebui sa te mai afecteze, cu atat mai mult cu cat exista o distanta fizica apreciabila.

[sophia]

Nici eu nu consider acest topic vorbarie fara rost.
Este o intrebare foarte importanta si cam fara de raspuns in lumea moderna.

Ma mira acest mesaj al lui glykys pe care o stiu foarte credincioasa si moderata si feminina. Poate insa ca priveste din mai multe unghiuri nu neaparat din motive personale ci se gandeste la alte femei.

Da, exista situatii extreme si tot mai extreme daca pot sa spun asa: mame care se duc doar dupa cateva zile/saptamani la lucru si lasa pruncii.
Vad poze cu mame cu pruncii pe birou, la sedinte politice (la nivel european) si chiar sunt date ca exemplu. Ce fel de exemplu poate fi asta.
Sau femei care sunt mai mult preocupate de ele, de de trupul lor, decat de copii.
Sa arate ele bine, pentru profesia lor (artiste, sau in televiziune sau mai stiu eu).
Situatii extreme de cariera sunt si acelea cand femeile lucreaza de dimineata pana in noapte si/sau pleaca mult in delegatii.

Cum spunea cineva mai sus. Copii sunt ingrijiti din anumite puncte de vedere: casa, hrana, lucruri, etc. Dar le lipsesc parintii, mai ales mama. Caldura lor, timpul cu ea, iubirea si rabdarea ei.

Sa ne intelegem: cariera este una si serviciu este alta.
Cariera inseamna atunci cand viata personala si familia ajunge mult in spatele serviciului. Cand femeia lipseste de acasa multe ore pe zi si lasa copiii in grija altora, cand nu mai are interes pentru ei si sot, ci mai mult pentru problemele de la locul de munca (ba mai lucreaza si acasa).
La fel cariera numesc si anumite profesii care nu sunt pentru femei si care sunt mult prea riscante (nu se gandesc ca pot ramane orfani copiii): politie, armata (inlcusiv plecat in razboi), politica, functii de conducere.

Serviciu inseamna lucru maximum 8 ore pe zi, rar ore suplimentare. Serviciu normal.
Sigur ca in ziua de azi putini barbati mai au posibilitatea sa tina femeia cu copiii acasa. Ba dimpotriva, tot mai multe cazuri exista unde femeia este principalul sustinator (material) al familiei.

Daca serviciul normal este de inteles pentru o femeie, in cazul carierei se pune totusi intrebarea: cariera sau familie/copil. Caci amandoua definitiv si in conditii multumitoare pentru ambele parti, nu sunt compatibile.
Si daca dupa cateva saptamani te duci la serviciu, lasand copilul (pe care ar trebui sa-l alaptazi macar 1-2-3 luni), atunci se pune intrebarea pentru ce il mai faci? De ce iti mai trebuie?

Sophia,

din păcate, un serviciu normal nu ne garantează doar 8 ore de muncă pe zi. Cel puţin nu în experienţa mea.