comunicarea in familie

[Carine]

În prealabil postat de Marcel_Ionut

Asa de curiozitate cam cati ani ai? esti undeva sub 20 de ani si locuiesti cu ea? sau esti pe picioarele tale ai apartament, o slujba?

Multumesc pentru raspun. Sunt niste vorbe de folos cela pe care mi le-ati scris. Si imi mai alina sufletul pentru ca-mi dau o speranta.

Ca sa va raspund la intrebare. Da, sunt pe picioarele mele de mult timp, de 5 ani, am locuit in Franta apoi m-am mutat cu sotul meu (pentru un an sau doi) in America. Nu sunt dependenta de mama mea, deci nu asta ar fi problema. Dar fata de ea tot ma simt un copil mic, si neputincios si ii caut aprobarea...

Fac lucruri ca sa fie multumita de mine (intr-un fel merge, ca iti da ambitie sa reusesti), dar tot am amaraciunea ca nu am putut niciodata comunica normal cu ea.

Intrebarea este de ce vreau sa ma bazaz pe ea? De ce imi doresc sa ma inteleaga, cand am deja persoane cu care ma inteleg si cu care pot comunica normal.

[AlinB]

În prealabil postat de Carine

Intrebarea este de ce vreau sa ma bazaz pe ea? De ce imi doresc sa ma inteleaga, cand am deja persoane cu care ma inteleg si cu care pot comunica normal.

Pentru ca acolo unde trebuia sa fie mama a ramas un gol pe care n-ai reusit sa-l umpli.
Pentru ca ai tai ti-au subminat sistematic increderea in tine si ai ramas cu o nesiguranta vizavi de ceea ce faci.

Poate cand ai sa fii tu insuti mama, cand ai sa ai confirmare profesionala ca stii ce vrei si poti, ai sa te vindeci.

Sigur, mai exista si alte solutii, sa o lasi in pace pur si simplu si sa-ti vezi de viata ta.
S-ar putea sa nu-ti reuseasca din prima, dar poti sa incerci.

Nu o mai cauta o vreme, vezi ce se intampla.

Cu tatal care e treaba? A divortat?

[Carine]

În prealabil postat de AlinB

Pentru ca acolo unde trebuia sa fie mama a ramas un gol pe care n-ai reusit sa-l umpli.
Pentru ca ai tai ti-au subminat sistematic increderea in tine si ai ramas cu o nesiguranta vizavi de ceea ce faci.

Poate cand ai sa fii tu insuti mama, cand ai sa ai confirmare profesionala ca stii ce vrei si poti, ai sa te vindeci.

Sigur, mai exista si alte solutii, sa o lasi in pace pur si simplu si sa-ti vezi de viata ta.
S-ar putea sa nu-ti reuseasca din prima, dar poti sa incerci.

Nu o mai cauta o vreme, vezi ce se intampla.

Cu tatal care e treaba? A divortat?

Cum ai ghicit ce simt? Si eu m-am gandit ca daca devin mama o sa vad altfel lucrurile, si sper ca asta se va intampla curand :) Dar oare cum o sa ma comport cu copiii mei, daca o sa-i fac sa sufere?

In privinta tatalui, a murit acum 2 ani jumate.

[AlinB]

În prealabil postat de Carine

Cum ai ghicit ce simt? Si eu m-am gandit ca daca devin mama o sa vad altfel lucrurile, si sper ca asta se va intampla curand :)

Cunosc genul asta de situatie f. bine.
Pai sa lucrezi intens la asta, nu amana :)
Apropo, cati ani ai?

Dar oare cum o sa ma comport cu copiii mei, daca o sa-i fac sa sufere?

Daca iti dai seama unde gresesc ai tai, macar n-ai sa faci aceleasi greseli.
Bine, exista riscul sa aluneci la alta extrema, dar eu cred ca ai sa te descurci.

In privinta tatalui, a murit acum 2 ani jumate.

Cu el cum te intelegeai?

[Carine]

În prealabil postat de AlinB

Cunosc genul asta de situatie f. bine.
Pai sa lucrezi intens la asta, nu amana :)
Apropo, cati ani ai?

Daca iti dai seama unde gresesc ai tai, macar n-ai sa faci aceleasi greseli.
Bine, exista riscul sa aluneci la alta extrema, dar eu cred ca ai sa te descurci.

Cu el cum te intelegeai?

1) Am 24 de ani, proaspat casatorita. Las impresia de a avea mai putin, nu? De cate ori vorbesc despre probleme de familie vorbesc si ma comport ca un copil...

2) cu tatal meu am avut o relatie mai sanatoasa, am amintiri foarte frumoase cu el din copilarie, a avut grija de mine ca de o printesa cand eram mica. Dar au fost si probleme pentru ca dupa cum am mai spus la noi acasa nu se putea comunica pur si simplu, se ajungea foarte repede la tipete, subiectele sensibile erau inabordabile, nu se putea discuta pe un ton normal. De aici tot felul de certuri, intre toti membrii familiei (inclusif eu, dar am incercat sa ma sustrag indepartandu-ma). Fratele meu ma acuza ca am pus coada pe spinare si am fugit, dar ce sa fac, sa raman in sistemul asta? Izbucneste mereu cate un scandal pentru ceva. Si ma baga inapoi in "dans" de cate ori vin, sa-mi povesteasca ce a mai facut fratele meu, si ca ar trebui sa vorbesc cu el, sa-i zic eu sa se schimbe si se supara daca nu intervin. Chiar culpabilizez ca mie imi e bine si ei sufera (desi isi provoaca suferinta asta din tot felul de prostii).

3) intr-adevar lipsa de ocupatie ma innebuneste, inainte sa ma mut aveam un serviciu, lucram chiar excesiv, si dintr-o data m-am trezit fara nimic de facut, si nici nu am inca drept de lucru aici (dar va veni si asta). Sigur asta ma face sa vad lucrurile si mai in negru, si sa ma gandesc iar la trecut, desi de la un timp credeam facusem pace.

Este biserica ortodoxa romaneasca aici, asa cum era si in celelalte locuri unde am locuit, asta este o binecuvantare!

[Hartford]

În prealabil postat de Carine

1) Am 24 de ani, proaspat casatorita. Las impresia de a avea mai putin, nu? De cate ori vorbesc despre probleme de familie vorbesc si ma comport ca un copil...

2) cu tatal meu am avut o relatie mai sanatoasa, am amintiri foarte frumoase cu el din copilarie, a avut grija de mine ca de o printesa cand eram mica. Dar au fost si probleme pentru ca dupa cum am mai spus la noi acasa nu se putea comunica pur si simplu, se ajungea foarte repede la tipete, subiectele sensibile erau inabordabile, nu se putea discuta pe un ton normal. De aici tot felul de certuri, intre toti membrii familiei (inclusif eu, dar am incercat sa ma sustrag indepartandu-ma). Fratele meu ma acuza ca am pus coada pe spinare si am fugit, dar ce sa fac, sa raman in sistemul asta? Izbucneste mereu cate un scandal pentru ceva. Si ma baga inapoi in "dans" de cate ori vin, sa-mi povesteasca ce a mai facut fratele meu, si ca ar trebui sa vorbesc cu el, sa-i zic eu sa se schimbe si se supara daca nu intervin. Chiar culpabilizez ca mie imi e bine si ei sufera (desi isi provoaca suferinta asta din tot felul de prostii).

3) intr-adevar lipsa de ocupatie ma innebuneste, inainte sa ma mut aveam un serviciu, lucram chiar excesiv, si dintr-o data m-am trezit fara nimic de facut, si nici nu am inca drept de lucru aici (dar va veni si asta). Sigur asta ma face sa vad lucrurile si mai in negru, si sa ma gandesc iar la trecut, desi de la un timp credeam facusem pace.

Este biserica ortodoxa romaneasca aici, asa cum era si in celelalte locuri unde am locuit, asta este o binecuvantare!

Stiu exact prin ce treci nu e usoara acomodarea in alta tara,eu zic sa-ti vezi de tine si de casnicia ta si mai ales daca o sa ai un bebe. Nu te departa de comnunitate si mergi la slujba o sa te ajute mult stiu ce spun. Daca vrei imi poti scrie pe private.

[adam000]

În prealabil postat de AlinB

aceasta relatie care la modul cel mai concret, tine, in definitiv, de trecut. Dar lasand urme adanci, este si cea care iese cel mai mult in evidenta.

Nu Aline, relatia cu parintii Carinei, dupa cum vezi, prin urmele adanci lasate (care dainuie si in prezent), care ii influenteaza viata si in prezent, nu tine de trecut, ci de prezent.

De multe ori relatiile cu parintii nostrii nu tin de trecut nici dupa ce acestia mor. Pt ca o parte din ei (din parintii nostrii) ramane in noi prin toate ideile, crediintele si comportamentele, modurile de interactiune sau reactii (semi)automate pe care le-am invatat de la ei, pe care le-am adoptat inconstient sau imitat inconstient, etc (care ne-au format) - si care persista in noi ca un fel de parinte intern noua. Chiar daca parintii fizic nu mai exista, tot acest bagaj pe care l-am primit de la ei (constient sau pe care nu il constientizam noi in noi), inca persista in noi (pina facem bine sa ne cunoastem pe noi si sa ne / ni-l modelam intr-o maniera constienta - ca sa nu fie ca o parte din noi care actioneaza dupa tiparele lor, fara sa avem noi control asupra ei, poate uneori intrand in contradictie chiar, cu alte parti din noi) si produce efecte in prezent pina ce omul se decide sa ia masuri.

În prealabil postat de AlinB

Daca iti dai seama unde gresesc ai tai, macar n-ai sa faci aceleasi greseli.

Da, in zonele unde exista constientizare, nu vor fi repetate greselile. Insa in zonele unde nu sint constientizate comportamentele similare, imitate de la modelul parintilor, ca raportare / mod de gandire, ce se intimpla cu acelea? Oare nu se pot transmite copiilor care si ei imita la randul lor?

În prealabil postat de Carine

sa-mi povesteasca ce a mai facut fratele meu, si ca ar trebui sa vorbesc cu el, sa-i zic eu sa se schimbe si se supara daca nu intervin.

Iata, fara sa vrei (poate fara sa constientizezi?) imiti (pt ca asa facem de fapt toti, imitam intr-o maniera partial constienta, partial inconstienta, modelul parintilor), imiti modul mamei tale: ea doreste ca fratele tau (nu ea) sa se schimbe, iar tu doresti ca mama ta sa se schimbe (in modul ei de a interactiona cu tine). De fapt, aveti aceeasi raportare (de a dori ca celalalt sa se schimbe?).
Oare aceste modele pe care fara sa vrei si fara sa constientizezi le-ai dobandit de la ei, oare iti vor fi un bagaj pe care sa il transmiti fara sa vrei copilului tau - in caz ca nu le constientizezi si nu decizi constient cum doresti sa fi tu diferita de mama ta?

In aceasta priviinta, crediinta ar putea sa te ajute mult ca sa te schimbi in bine - prin stradania de a imita modelul lui Hristos, care in timp va sterge imitarea modelului parintilor.

Deci, daca tot ai timp liber, poti sa te apuci sa citesti Biblia si sa vezi ce doreste Dumnezeu de la oameni - ce porunci a dat oamenilor si sa cauti sa implinesti. Caci este Viata.
Sa mergi si la biserica ortodoxa, sa iti cauti un duhovnic cu care sa poti discuta si sa il intrebi orice nelamuriri. Sa incerci sa te schimbi pe tine in bine

[AlinB]

În prealabil postat de adam000

Nu Aline, relatia cu parintii Carinei, dupa cum vezi, prin urmele adanci lasate (care dainuie si in prezent), care ii influenteaza viata si in prezent, nu tine de trecut, ci de prezent.

Hai sa fim seriosi.
Nu e ca si cand ai sta sub acelasi acoperis, ca n-ai unde si bani sa pleci.
Sau in acelasi bloc/cartier/oras si te viziteaza de 3 ori pe zi.
Sau are telefon cu 'shpemii de minute gratuite si te suna de 10 ori pe zi.

Pui problema deoparte, iti vezi de viata ta.
N-ai o viata? Atunci asta e problema. Dar nu grava. Ti-o faci. Cati nu au timp, bani sau nici timp si nici bani...

Sechele?
E altceva. Insa primul pas in directia buna este sa rupi legatura cu cei care ti-au provocat traumatismele, daca poti ai abilitatea si diplomatia necesara, nu inseamna sa rupi fizic sau sa incetezi orice comunicare ci sa pastrezi relatia in afara sferei cu probleme. Daca acele persoane vor sa o impinga in zona aia "aa, ma grabesc, mai vorbim, salutare".

Nu poti si nu vrei sa smulgi cuiul din rana? Atunci taci si suferi pana gasesti determinarea necesara pentru a face ce e bine.

[Carine]

În prealabil postat de adam000

Iata, fara sa vrei (poate fara sa constientizezi?) imiti (pt ca asa facem de fapt toti, imitam intr-o maniera partial constienta, partial inconstienta, modelul parintilor), imiti modul mamei tale: ea doreste ca fratele tau (nu ea) sa se schimbe, iar tu doresti ca mama ta sa se schimbe (in modul ei de a interactiona cu tine). De fapt, aveti aceeasi raportare (de a dori ca celalalt sa se schimbe?).

chiar asa este... si eu reproduc acelasi model, chiar asa este... uite de-asta uneori e bine sa vorbesti cu oamenii ca observa lucruri pe care noi nu le putem observa la noi insine ca suntem prea subiectivi.

[AlinB]

În prealabil postat de Carine

1) Am 24 de ani, proaspat casatorita. Las impresia de a avea mai putin, nu? De cate ori vorbesc despre probleme de familie vorbesc si ma comport ca un copil...

Cateodata mai mult, ma gandeam ca scrii din perspectiva ca si cand ar fi prea tarziu pentru un copil :)
Sotul vrea o amanare, sau cum?

2) cu tatal meu am avut o relatie mai sanatoasa, am amintiri foarte frumoase cu el din copilarie, a avut grija de mine ca de o printesa cand eram mica. Dar au fost si probleme pentru ca dupa cum am mai spus la noi acasa nu se putea comunica pur si simplu, se ajungea foarte repede la tipete, subiectele sensibile erau inabordabile, nu se putea discuta pe un ton normal. De aici tot felul de certuri, intre toti membrii familiei (inclusif eu, dar am incercat sa ma sustrag indepartandu-ma). Fratele meu ma acuza ca am pus coada pe spinare si am fugit, dar ce sa fac, sa raman in sistemul asta? Izbucneste mereu cate un scandal pentru ceva. Si ma baga inapoi in "dans" de cate ori vin, sa-mi povesteasca ce a mai facut fratele meu, si ca ar trebui sa vorbesc cu el, sa-i zic eu sa se schimbe si se supara daca nu intervin. Chiar culpabilizez ca mie imi e bine si ei sufera (desi isi provoaca suferinta asta din tot felul de prostii).

Fratele tau cati ani are? Mai sta cu parintii?

3) intr-adevar lipsa de ocupatie ma innebuneste, inainte sa ma mut aveam un serviciu, lucram chiar excesiv, si dintr-o data m-am trezit fara nimic de facut, si nici nu am inca drept de lucru aici (dar va veni si asta). Sigur asta ma face sa vad lucrurile si mai in negru, si sa ma gandesc iar la trecut, desi de la un timp credeam facusem pace.

Citit.
Formare profesionala (studii)
Vizitat obiective turistice.
Sport. etc.

Este biserica ortodoxa romaneasca aici, asa cum era si in celelalte locuri unde am locuit, asta este o binecuvantare!

Foarte frumos.
Ai timp deci n-ai sa pierzi nici o slujba.
Poti cunoaste oameni noi, poate alte familii, eventual cu copii, ai putea avea grija de copii lor, socializare, etc