Cum ne influenteaza casnicia esecul profesional?

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Desigur o sa imi reprosati iarasi ca cel de langa mine nu mi-e cu adevarat sot, nu mi-a jurat credinta nici la starea civila nici la biserica in fata lui Dumnezeu, si de aceea... insa tocmai astea sunt motivele invocate de el pt a nu ma lua de nevasta:

Se pare ca nu prea poti sa faci diferenta intre motiv si pretext.

O femeie ar trebui sa stie cand este iubita si cand nu, dar tu te-ai indopat cu atatea minciuni vizavi de relatia asta ca nici macar atat nu mai stii, nici macar cand "te trimite in destinatii exotice" nu-ti dai seama ca individul n-are nici o treaba cu tine.

Mai ramane sa te bata si atunci poate poate te prinzi care e situatia, desi si asa, tare ma indoiesc.

Cam asta e cu casatoria de proba, esti probata si probata pana ajungi uzata si expirata si atunci poti fi sigura ca se gaseste o alta gata sa-ti ia locul iar tu plangi ca ce pasare minunata aveai pe gard si a zburat.

Faza cea mai nasoala e ca cu cat trece mai mult timp, cu atat iti e si mai greu sa iei o decizie corecta ca deh, e greu sa dai din mana asa investitie, chit ca ea a disparut practic deja cu zero profit.

Dar pana la urma vrei nu vrei, tot acolo ajungi, da' el o sa-ti faca vant cand pentru tine o sa fie prea tarziu sa mai ai o a doua sansa pe linia asta.

Stiu ca ti-ai busit tare de tot viata si sa faci o schimbare in acest punct este extrem de dificil dar mai bine sa o faci tu, pregatindu-te din timp, decat sa vina ea peste tine si sa prinda nepregatita.

Cu alte cuvinte, mai degraba iti planifici acum o iesire decenta decat sa te trezesti cu bagajele in strada maine - si maine ar fi bine, dar s-ar putea sa se intample peste 1-3-5-10 ani cand sansele de a mai avea o familie normala o sa fie extrem de mici.

[Florinvs]

Da- aici sunt mai multe aspecte:

-in cazul situatiei prezentate de colega "Fallen" , daca un barbat ajunge sa se comporte la modul asta cu o femeie cu care este impreuna, atunci -cel putin dupa parerea mea- e clar ca sunt probleme foarte grave in aceea relatie si chiar ca nu o iubesti. Repet- e posibil sa ma insel- insa daca ajungi sa te comporti la modul asta cu o femeie, atunci cam e clara treaba ca nu o iubesti. Ori pur si simplu ca barbat nu inteleg de ce sa fii impreuna cu o femeie care nu o iubesti (indiferent ca esti casatorit cu ea ori nu)! Daca atunci cand te duci acasa nu te duci cu drag, nu te duci cu acel sentiment de bucurie, pur si simplu nu vad de ce ai mai sta cu aceea femeie. Daca e numai pentru ceea ce gandesc o parte din barbati (numai sex), atunci cred ca numai pentru atat se gasesc femei care sa vrea numai asta....
Oricum, in situatia prezentata cred ca numai cei doi pot sti exact ceea ce simt unul fata de celalalt si sa ia o decizie;

-acum vorbind la subiectul acestui topic:
-Pentru a preveni esecul profesional, este bine ca fiecare sa-si aleaga din timp o meserie care il sau o atrage, pe care sa o poata practica cu placere. Insa intradevar, in contextul actual din Romania, acest lucru este destul de dificil de realizat- nu mai exista vremurile alea cand terminai scoala profesionala, liceul industrial sau facultatea si primeai in secunda doi repartitia la post- unde vreiai si unde iti placea, de la tractorist la doctor.
-Insa atunci cand totusi se intampla un esec profesional, partenerul/partenera (chiar daca nu e inca sot/sotie, dar pretinde ca te iubeste), este normal sa te sustina neconditionat, si sa caute si sa te ajute in gasirea unui loc de munca, in domeniul care-ti place;
-Pe de alta parte, pentru a aveea succes profesional in meseria care o faci, evident ca trebuie sa ai si o viata de familie bine inchegata si sa iubesti si sa fii iubit. Aici cum am mai spus- am cunoscut oameni din diverse profesii- mecanici de locomotiva sau soferi de autobuz- care, stiind ca aveau acasa o femeie care i iubea cu adevarat, indiferent ce greutati aveau la locul de munca (si erau destule!), plecau si se intorceau fericiti, cu zambetul pe buze, la si de la servici.

Si in fine trebuie sa combat aceasta idee ca daca nu esti inca casatorit sau nu esti cununat religios cu o femeie, atunci chipurile de asta nu ai fi fericit cu aceea femeie.
Un barbat, in momentul in care iubeste o femeie si este iubit de aceea femeie, chiar daca traieste impreuna cu ea si nu este inca casatorit, se va comporta ca atare si o va sustine cu trup si suflet in orice imprejurare, fie la caz de bucurie (cand danseaza cu ea sarba sau hora pana dimineata si canta de bucurie), fie la caz de suparare sau necaz (cand o incurajeaza si se lupta pentru ea).

[Mosh-Neagu]

Ei, si iata cum, dintr-o dorinta de refulare, dar si de a gasi o solutie sa poata iesi din impas, viata unui om este pusa acum sub lupa, ca si cum, cei care "studiaza fenomenul" au atins deja desavarsirea... Nu cred ca "luatul de guler" si aratatul marilor greseli sub forma de repros este o solutie. SFATURILE (cel putin in cazul ei), ca sa poata fi urmate, trebuie sa fie date cu multa caldura si intelegere. Ca si crestini, dovedim o mare neintelegere si lipsa de caldura fata de cel cazut, dar si fata de cei implicati in cadere. Daca nu ne detasam, nu vom fi in stare sa vedem decat vinovati si incapabili de indreptare. Nu de dezbatere are ea nevoie; inteleg ca are parte zilnic de toate formele de dezbatere. Ea are nevoie sa-si recapete increderea care s-a ratacit pe drum. Din ce motiv? Asta nu-i treaba nimanui de pe lumea asta...
In principiu, in fiecare dintre raspunsuri, exista elemente cheie care trebuiesc luate in seama, dar modul cum sunt expuse, dupa parerea mea... mai mult inhiba un om gata daramat... Cel mai rau imi pare ca (poate fiindca n-am fost eu foarte atent citind raspunsurile) nimeni nu intelege ca NU omul schimba ceva in viata lui, mai ales daca e slab, ci bunul Dumnezeu. Sunt oameni care se lasa de tigari sau bautura sau desfrau, etc, dar daca o fac prin propria ambitie, fara Dumnezeu, mai devreme sau mai tarziu vor capata un viciu si mai mare. Singurul adevar care exista, este faptul ca numai printr-o buna relatie cu Dumnezeu, vom obtine "cele bune si de folos"! Tot ce facem de capul nostru, asa, sa dovedim altora cat de mult suntem noi in stare, este sortit esecului. Daca suntem sau nu capabili... numai cine n-a experimentat, nu realizeaza ce inseamna increderea pe care ne-o da Dumnezeu in orice ne propunem sa facem. Iar un om de bun simt n-o sa spuna: "Eu nu stiu sa cant, dar de maine voi deveni soprana, ca o sa-mi dea Dumnezeu si talent si voce!" Chiar aseara am urmarit un film extraordinar ("Maini inzestrate" - http://www.youtube.com/watch?v=-K_ynxXEHYk ), unde mama unui copil reuseste sa-i insufle acestuia, considerat de toata clasa un "tantalau", ca este capabil sa faca absolut orice fac si ceilalti, si cu ceva vointa, chiar putin mai bine. Cand nu suntem ingraditi de anumite calitati (muschi, aptitudini vocale, etc) teoretic, nimic nu ne retine sa facem si noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, ceea ce fac si altii, ba chiar mai bine!!!
De unde sa incepem?
1 - Impacarea cu sine: "E numai vina mea!!"
2 - Impacarea cu Dumnezeu: "Doamne, m-am ratacit, dar acum gata! Da-mi cele de folos si ajuta-ma sa scap de cele care ma indeparteaza de Tine!"
3 - Iertarea tuturor din jur si nu doar iertarea, ci chiar compasiunea atunci cand ei par vulcanici, rautaciosi, transanti. N-aveti idee cate verigi se leaga, atunci cand reusim sa iertam cu toata fiinta noastra. (Recomand cu toata caldura "Harul iertarii" - http://www.youtube.com/watch?v=E6Bfu5d4prk - un film vazut tot aseara. Din pacate nu are subtitrare, dar sunt convins ca il vor intelege si cei care nu sunt chiar foarte bine pusi la punct cu limba engleza)
4 - Perseverenta in urmarea acestui scop, fiindca nu e usor sa deviii peste noapte altfel de om. Nici in somn nu vei scapa de sicanele celor ce te-au stapanit toata viata... Dar Dumnezeu e bun. Cu cat "razboiul" este mai mare, cu atat smerenia si gandul la ajutorul Celui ce Poate, trebuie sa ne aminteasca ca fara El, nici n-am fost, nici nu suntem si nici nu vom fi capabili de ceva ziditor. Daca El spune: "Cere si ti se va da!"; "Bate si ti se va deschide!"; "Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi scoate afara!"; "Indrazniti, nu va temeti! Eu am biruit!"... oare au fost doar vorbe si praf in ochi, sau de-alungul veacului, aceste promisiuni au fost verificate, fiindca altfel crestinismul n-ar fi existat.
Celelalte vin de la sine: spovedania, rugaciunea curata, pacea sufleteasca, ruptura fara de voie, fara de efort si fara de suferinta cu tot ce "nu e in calea cea dreapta" (aici se intelege si relatia cu concubinul, daca el refuza o astfel de indreptare), etc
Doamne-ajuta!

În prealabil postat de fallen

De ce eşecul profesional tb să ne influenţeze relaţia de cuplu şi cu familia?

De ce când reuşim să ne împăcăm cu el, ceilalţi tb să ne răsucească cuţitul în rană?

Dacă ştiam că familia arputea ajunge să ne ceară socoteală pt performanţele noastre profesionale, ajung la concluzia că poate e mai bine să nu ai familie...

Înţeleg că bunăstarea şi fericirea familiei depinde de performanţele noastre profesionale, însă sunt două situaţii diferite care duc la eşec:
1. Lipsa de preocupare, lenea, nepăsarea, indolenţa, delăsarea;
2. Angajarea în nişte activităţi care se dovedesc a fi peste puterile noastre, din dorinţă de câştig şi de mărire, pt care nu suntem pregătiţi şi nu le putem duce la bun sfarşit, şi ne pierdem şi credibilitatea şi bunul renume...

Însă au şi ei dreptate: părinţii că au investit în tine, te-au întreţinut în şcoli, iar faţa de soţ/ soţie şi mai ales copiii ai o f mare responsabilitate, nu-ţi poţi permite nici un eşec! Însă pe şefi nu-i interesează, nici dacă îţi recunoşti neputinţele şi limitele nici dacă încerci să le ascunzi şi zici că ştii, poţi şi faci bine, şi de fapt faci prost şi te prinde că minţi şi te faci de "cacao"... Poţi pt o vreme să minţi şi să te ascunzi şi să pretinzi că eşti altceva decât eşti şi faci altceva decat faci, să inventezi minciuni şi scenarii, dar la un moment dat probabil că se înfundă, nu mai merge...

În orice caz, chiar nu mă aşteptam, a fost un şoc pt mine să mi se reproşeze acasă că relaţia nu mai merge bine şi nu are un viitor sigur din cauza eşecului meu profesional de acum caţiva ani şi a faptuluică acum am o slujbă mai proastă, mai inferioară, şi în plus să-mi reproşeze şi restul familiei de origine acelaşi lucru, că m-am lăsat de meseria mea şi acum sunt vânzătoare... Vizavi de abandonul profesional pe care mi-l reproşează toată lumea inclusiv prietenii, un singur lucru pot să spun: pană la un punct poţi să te prefaci şi să te fofilezi, dar sunt anumite domenii în care dc nu-ţi faci treaba cum trebuie, rişti să provoci accidente şi stricăciuni, pagube majore şi în momentul când eşti prins, descoperit, să fii bun de plătit pagube substanţiale, materiale şi/sau morale...şi atunci ce faci? Toată lumea îţi va spune, şi şefii şi clienţii, decât să faci tâmpenii mai bine să te laşi de meserie şi să te apuci de altceva... Însă familia ce zice? Dă-i dracu pe toţi, luptă-te să aduci cat mai mulţi bani acasă, şi dc o fii să o dai în bară şi să fii bun de plată sau să mergi la mititica...poţi să-ţi pui ştreangu de gât, eventual, nu? (Măcar să îi laşi cu bani în bancă)
Desigur o sa imi reprosati iarasi ca cel de langa mine nu mi-e cu adevarat sot, nu mi-a jurat credinta nici la starea civila nici la biserica in fata lui Dumnezeu, si de aceea... insa tocmai astea sunt motivele invocate de el pt a nu ma lua de nevasta: nu am o slujba sigura, nu m-am descurcat in meseria care am avut-o, nu am luptat sa castig mai mult, nu mi-am luat niciodata concediu intreg si nici banii pe concediu, cand nu a mers firma am acceptat sa iau bani mai putini (ceea ce nu inteleg cum de nu realizeaza el e ca eu sunt singura persoana care aduce bani in acea firma si de activitatea mea depinde totul adica daca vreau bani mai multi eu trebuie sa gasesc o cale sa-i produc, si efectiv nu am cum sa produc mai multi, doar sa ma vand si pe mine dar nu cred ca intereseaza pe nimeni sa ma cumpere); ca nu mi-a datasi mie ai mei macar zece mii de euro macar sa punem la un loc cu ce are el sa ne luam o casa mai mare; ca umblu toata ziua la biserica si-mi trebuie vacante in loc sa ma preocupe modalitati de a spori castigurile; ca nu sunt o buna gospodina, nu fac mancare si curatenie ca lumea si nu ma preocupa problemele casei; insa pe asta cu esecul profesional mi-a trantit-o in moalele capului chiar azi dimineata, cand i-am cerut socoteala de ce m-a injurat aseara ca a schimbat telecomanda si nu reuseam sa inchid televizorul... si eu i-am zis din capul locului ca nu vreau sa aud pretexte si motive, ca indiferent ce greseala face un om nu ai nici o justificare sa il lovesti sau sa il trimiti intr-o destinatie asa exotica precum la dracu sau in locul in care se odihneste neamul lui cel adormit... Pt ca de fiecare data cand ii ceream explicatii de ce a vorbit urat sau a fost violent, mereu ma gasea pe mine ca am fost vinovata de una sau de alta...poate ca asa o fii, dar i-am zis , eu nu sunt obisnuita, nu am fost crescuta asa, la mine in casa, indiferent ce tampenie faceai, nu m-a trimis nimeni in destinatiile mentionate mai sus...

Iar din pacate nu e el singurul personaj care are o problema cu cariera mea, deunazi am vorbit cu o matusa din strainatate care avea aceasi problema: de ce sunt eu vanzatoare la un magazin si nu mai lucrez intr-un cabinet sa fac operatii? de ce nu poate nimeni pricepe ca nu am avut de la cine invata meserie atatia ani si mai mult ca mi s-a facut o frica de moarte, de ma ia cu tremurat si-mi vine sa lesin sau sa vomit cand e vorba de asa ceva? cand am lucrat cu doctori care-si faceau treaba ca lumea nu-mi era frica, ma simteam in siguranta, dar pe urma am avut parte de niste specimene care ma faceau sa-mi tremure lenjeria pe mine de frica cand lucram cu ele...iar cand vroiam sa fac eu stateau cu gura pe mine exact ca atunci cand conduci cu proprietarul masinii in dreapta (sotul, sau tatal) si tipa pe tine intr-una ca nu conduci bine, turezi prea tare, schimba viteza, schimba banda, baga-te, etc, de-ti vine sa opresti masina-n drum si sa pleci pe jos si sa nu te mai urci nicidata la volan. Aceeasi persoana totodata s-a luat de mine ca de ce nu fac odata un copil ca-mi trece timpul, ca trebuie sa fac cumva la un fel sa pacalesc barbatul sa ma lase insarcinata. Insa din pacate nu tine vrajeala pt ca el e foarte precaut si stie sa se fereasca , n-am eu cum sa-l fortez sau sa-l pacalesc in nici un fel, plus ca nici nu prea mai e atras sau interesat de mine decat extrem de rar, si atunci cand probabil il starneste altceva, sau ma atinge din greseala si isi aduce aminte de acele lucruri...

Si apoi mai e si soacra-mea care are o p[roblema medicala cu catele ei, au luat asta primavara pureci si de atunci au ramas cu o mancarime de pieel de nu le da nimeni de capat, nici la bucuresti nici la atena, iar mie-mi lasa impresia ca acesti fosti colegi ai mei nu fac altceva decat strategii de marketing, fiecare indopand-o cu diverse medicamente, sampoane, suplimente, diete, etc... si nu exista decate ori vorbim la telefon sau ne vedem sa nu ma asasineze cu intrebari si explicatii despre aceasta posibila boala (mancarimea de piele) care mai nou se pare e si contagioasa si se ia de la una la alta si a luat-o chiar si pe ea mancarimea (si va rog sa ma credeti nu au nici un fel de leziune decat poate daca te uiti la microscop, eu am mai vazut cel putin zeci de caini cu dermatite alergice si vreau sa zic ca sunt praf, unii saracii zici ca-s jupuiti, si cu toate astea cat de cat raspund la tratament; astea nu au absolut nimic vizibil, decat poate cate o zgaiba milimetrica, si nici pureci sau capuse, ca s-ar vedea , si nici nu mai mananca toate porcariile, cum au mancat in primii ani de viata, pana sa apara problema asta, si cu toate astea nu le trece mancarimea cu nimic : nici cu antiistaminice nici cu steroizi, nici cu diete hipoalergenice, nici cu sampoane si capsule cu diverse suplimente de acizi grasi esentiali, etc...). iar al meu zice nu te mai baga tu, ca tu esti doar o vanzatoare proasta, care nu mai ai nici o treaba cu meseria asta...desi lucrez tot la un magazin de specialitate; insa si la magazin la fel vine lumea sa ma intrebe daca li s-a pus diagnosticul corect, daca chiar trebuie sa ia tratamentul prescris de doctor, daca nu exista ceva mai ieftin sau mai usor de administrat, daca nu pot eu sa le dau un tratament fara sa mai mearga la doctor sa dea bani, ca ii pune sa faca analize si costa prea mult, mai bine se consulta cu mine ca asa faceau si inainte, ca doctorii iti iau bani si tot nu-ti fac animalul bine, ba chiar poate ti-l si omoara, ca daca cer bani ar trebuisa garanteze ca se face bine (de parca ar putea cineva in lumea sta sa garanteze cuiva ca se face bine!), ba chiar sunt cate unii care imi cer si mie garantii ca mancarea care o vand va fii mancata sau ca medicamentele isi vor face efectul!!! Doamne, apara si pazeste!

Asa, si pe langa toti astia care imi fac zile fripte, se mai gasesc si ai mei care ce fac? Te vad ca esti jos, cazut gramada, si-ti mai dau si ei cateva suturi poate-poate te ajuta sa te ridici! Ei zic ca asa chipurile poate te ambitioneaza, daca te jignesc si te ameninta, te vor mobiliza sa iti faci mai bine treaba, sa nu mai dai gres. Insa eu in primul rand nu am fost obisnuita cu asemenea tratament, metoda spartana, mergi sau crapi, si apoi se pare sunt din categoria copiilor handicapati care daca-i ia profesorul tare cand ii asculta la scoala se blocheaza si se pierd si nu mai stiu ce sa raspunda, din cauza emotiilor, ba chiar unii se si scapa pe ei. Eu si daca ma pune sa-i scriu ceva la calculator si sta cu gura pe mine si dca apas o tasta gresit ma face proasta si tampita, ma enervez si de frica sau de rusine sau nu stiu de ce naiba nu le mai nimeresc pe nici una, fac o mare varza...nu stiu cum se categorisesc, dpdv psihologic, asemenea specimene handicapate ca mine...

Cunosc o doamna care are trei copii si acum urmeaza al patrulea. Si-a dat si doctoratul. Lucreaza cateva luni, un an sau doi si mai apare un bebe. Cand merge la serviciu, e o specialista-model. Cand merge la biserica, se imbraca smerit, crestineste. O vad in fiecare duminica alaturi de sot si de copii la biserica. Nu-si doreste mai mult decat sa-si castige painea cea de toate zilele si sa aiba grija de copii.

Dumnezeu i-a lasat femeii o misiune. Daca acest popor va avea mame bune, spunea un preot, va avea si preoti buni si oameni de omenie, buni crestini.

[Yasmina]

În prealabil postat de antoniap

Cunosc o doamna care are trei copii si acum urmeaza al patrulea. Si-a dat si doctoratul. Lucreaza cateva luni, un an sau doi si mai apare un bebe. Cand merge la serviciu, e o specialista-model. Cand merge la biserica, se imbraca smerit, crestineste. O vad in fiecare duminica alaturi de sot si de copii la biserica. Nu-si doreste mai mult decat sa-si castige painea cea de toate zilele si sa aiba grija de copii.

Dumnezeu i-a lasat femeii o misiune. Daca acest popor va avea mame bune, spunea un preot, va avea si preoti buni si oameni de omenie, buni crestini.

Tocmai ca femeile prin darul asta al lor,de a purta copiii sunt devantajate de a face cariera intr-un domeniu.
Cele care au o cariera nu au copii multi,doar 1 sau 2 maxim pt a putea tine pasul cu studiatul si programul dur;unele nu au nici sot.

Exemplul tau este unul singural,particular...si apoi cariera trebuie intretinuta cu noi cursuri in domeniu,ca altfel esti depasita.
Nu poti sa mergi in 2 luntre,ori cariera fara viata de familie(sau una compromisa) ori femeie casnica cu familie numeroasa.
Ar fi chiar indecent ca o femeie cu 5 copii(sa spunem)sa-i neglijeze apoi lasandu-i cu bunicii,cu vecinii sau cu bonele cand pleaca in deplasari,cand are examene sau cand se concentreaza pe cercetare.
Ah,iara avem o problema cu definitia carierei?
Daca vb despre "cariera" unei femei care este casiera la banca...nu-I de mirare ca ajungem cu discutia aici.

[Parascheva16]

În prealabil postat de Yasmina

Tocmai ca femeile prin darul asta al lor,de a purta copiii sunt devantajate de a face cariera intr-un domeniu.
Cele care au o cariera nu au copii multi,doar 1 sau 2 maxim pt a putea tine pasul cu studiatul si programul dur;unele nu au nici sot.

Exemplul tau este unul singural,particular...si apoi cariera trebuie intretinuta cu noi cursuri in domeniu,ca altfel esti depasita.
Nu poti sa mergi in 2 luntre,ori cariera fara viata de familie(sau una compromisa) ori femeie casnica cu familie numeroasa.
Ar fi chiar indecent ca o femeie cu 5 copii(sa spunem)sa-i neglijeze apoi lasandu-i cu bunicii,cu vecinii sau cu bonele cand pleaca in deplasari,cand are examene sau cand se concentreaza pe cercetare.
Ah,iara avem o problema cu definitia carierei?
Daca vb despre "cariera" unei femei care este casiera la banca...nu-I de mirare ca ajungem cu discutia aici.

Depinde f.mult si de ce alegi sa faci si ce inclinatie are fiecare. Apoi, nici un serviciu nu este rusinos. Important este sa fi tu multumit si sa iti castigi painea cinstit.
Sunt si cariere in care poti fi independent, sa nu ti de un sef sau de o companie, cum ar fi arta. O pianista are concerte si asa, dar ea isi alege programul si nr.concertelor de peste an.(sunt pianiste/violoniste de succes care sunt si mame)
Parerea mea e ca e destul de greu sa ai cariera si sa ai si familie fericita. Una e sa fi mama si sa mai ai si un serviciu cu jumatate de norma, care iti asigura bani in plus, alta e sa fi f.dedicata carierei si sa neglijezi familia. Sau sunt multe femei care isi fac intai cariera, iar familia pe la 35+ ani. E cam dificil la varsta aceea.

[Florinvs]

Absolut! De exemplul si asta poate fi o cariera (chiar daca pentru o femeie mai greu)

http://www.youtube.com/watch?feature...&v=AekWdWvuKwM

[Yasmina]

În prealabil postat de Parascheva16

Depinde f.mult si de ce alegi sa faci si ce inclinatie are fiecare. Apoi, nici un serviciu nu este rusinos. Important este sa fi tu multumit si sa iti castigi painea cinstit.
Sunt si cariere in care poti fi independent, sa nu ti de un sef sau de o companie, cum ar fi arta. O pianista are concerte si asa, dar ea isi alege programul si nr.concertelor de peste an.(sunt pianiste/violoniste de succes care sunt si mame)
Parerea mea e ca e destul de greu sa ai cariera si sa ai si familie fericita. Una e sa fi mama si sa mai ai si un serviciu cu jumatate de norma, care iti asigura bani in plus, alta e sa fi f.dedicata carierei si sa neglijezi familia. Sau sunt multe femei care isi fac intai cariera, iar familia pe la 35+ ani. E cam dificil la varsta aceea.

Am zis eu ca unele joburi ar fi rusinoase?Nu!

Daca ai cariera de artist trebuie sa fii mereu in bataia reflectoarelor,altfel lumea te uita,concurenta este mare,concertele se tin lant si te fac sa fii mai timpul plecata. Din nou intreb ce face o pianista de success cu 6 copii cand trebuie sa plece in turneu,in concert?Din nou cati copii are Felicia Filip(de exemplu?)
Stiai ca pana si o cantareata de muzica populara are turnee care tin vreo 6 luni,pe diverse continente? Din nou,ce faci cu copiii timp de 6 luni?
Pana la urma ar trebui sa te intrebi de ce iti doresti viata de familie si copii,de ce iti doresti cariera...poate cumva poti sa faci niste compromisuri,sa te casatoresti mai tarziu,dupa terminarea studiilor,masterului si altor scoli si sa fii parinte numai pt 1 copil sau 2 -atata cat poti manageria cu cariera ta decat sa faci 6-8 si sa fie toti neglijati si sa transmita asta mai departe si altor generatii.

Eu pun accentul pe intelegerea definitiei de loc de munca versus cariera.
Exista atatea exemple unde se observa clar de ce cariera nu este compatibila cu existenta unei mame crestine care nu foloseste anticonceptionale.

[Parascheva16]

În prealabil postat de Yasmina

Am zis eu ca unele joburi ar fi rusinoase?Nu!

Daca ai cariera de artist trebuie sa fii mereu in bataia reflectoarelor,altfel lumea te uita,concurenta este mare,concertele se tin lant si te fac sa fii mai timpul plecata. Din nou intreb ce face o pianista de success cu 6 copii cand trebuie sa plece in turneu,in concert?Din nou cati copii are Felicia Filip(de exemplu?)
Stiai ca pana si o cantareata de muzica populara are turnee care tin vreo 6 luni,pe diverse continente? Din nou,ce faci cu copiii timp de 6 luni?
Pana la urma ar trebui sa te intrebi de ce iti doresti viata de familie si copii,de ce iti doresti cariera...poate cumva poti sa faci niste compromisuri,sa te casatoresti mai tarziu,dupa terminarea studiilor,masterului si altor scoli si sa fii parinte numai pt 1 copil sau 2 -atata cat poti manageria cu cariera ta decat sa faci 6-8 si sa fie toti neglijati si sa transmita asta mai departe si altor generatii.

Eu pun accentul pe intelegerea definitiei de loc de munca versus cariera.
Exista atatea exemple unde se observa clar de ce cariera nu este compatibila cu existenta unei mame crestine care nu foloseste anticonceptionale.

Eu nu am comentat postarea ta, ci am adus anumite idei in discutie, so chill. :)

Si sunt destui artisti care au succes. Nu ma refer aici la ce vedem la TV. E greu, asa e, dar daca au talent si dedicatie, pot reusi. :)Imi vine in minte pianista din Ucraina care la 30+ ani a devenit cunoscuta, si asta ptr. ca are un talent imens. Si e si mama si nu mai are nici fizicul unei fete de 20 de ani. Ce face cu baietelul ei? Il ia cu ea peste tot. :) Chestiunea e ca daca esti pianista si nu ti de o orchestra, poti sa iti aranjezi programul cum vrei tu si poti sa iei si pauze. Oricum in prezent nu e bine sa se casatoreasca tinerii sub 21 de ani. Sunt prea imaturi. Inainte alegeau parintii sau sfatuiau, acum nu mai e asa. Deobicei o pianista sau violonista debuteaza pe la 10-11 ani. Deci pana sa fie vb de casatorie si familie, si-a caldit cariera. Din cate am inteles, a fi pianist este similar cu a fi in manastira, adica esti rupt de lume mult timp, apoi te duci pe scena si impartasesti muzica. Nu trebuie sa te casatoresti neaparat. Poti sa alegi sa fi singur toata viata. :)

Stiu ce vrei sa spui cu serviciu vs cariera.

[Lucian008]

În prealabil postat de Yasmina

mame crestine care nu foloseste anticonceptionale.

Sa nu se facem ca intelegem ca asa ceva ar fi in regula. Nu este interpretabil: anticonceptionalele nu sunt compatibile cu termenul de "mame crestine".