Noi membri pe forum

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de aubergine

Gura lumii nu o poate opri nimeni din pacate. Credinciosii ortodocsi ar trebui sa se abtine sa barfeasca, daca vad ca nu pot, sa spuna rugaciunea Doamne, miluieste pe mine pacatosul, si sa incerce sa schimbe vorba, e greu dar nu imposibil!

Adevarat... In orice alta imprejurare m-as fi putut abtine, fiindca as fi reusit sa trec usor peste rautate sau naivitate. Aici, insa, a fost un test la care n-am reusit sa fac faţă. Am avut de-alungul ultimilor 20 de ani, zeci sau poate sute de discutii pe teme religioase. Ne-am fost alaturi in imprejurari fericite, dar mai ales dureroase. De cativa ani e vaduva, iar despre moartea sotului ei am vorbit mai pe larg pe topicul "La capataiul unui muribund". Si dupa moartea lui, nu conta ora la care ne suna, cand avea nevoie de ceva si nici n-am privit vreodata gesturile noastre (eu, sotia sau copiii) ca pe o corvoada, ci ca asa e normal sa se intample intre prieteni buni si vechi. Poate de aceea m-am simtit profund dezamagit in adancul sufletului meu si n-am rezistat situatiei...

În prealabil postat de guardian knight

Cred ca, credinciosii, nu ar trebui sa puna un accent asa de mare pe persoana preotului ci mai degraba pe relatia lor cu credinta si pe faptele lor proprii !!!
Preotul nu este decat un simplu functionar al Domnului,iar din aceasta postura,care implica si o considerabila latura omeneasca ,este vulnerabil la gresala, ca noi toti, muritorii !
Este bine sa ascultam sfaturile bune, pe care un preot ni le poate da uneori, insa nu este bine sa ne facem din preot un idol,si sa ocupe un loc mult mai important in viata noastra decat insasi credinta,scriptura si relatia cu Cel de Sus.
La fel ca in orice societate, si in societatea preotilor exista personaje exemplare,mediocre si rele,insa atata timp cat din anvon,mesajul lor este unul crestinesc si normal in raport cu functia lor cultica,preotul este un functionar care isi face datoria !
Dumnezeu, singur, este cel care va judeca pe fiecare pentru ceea ce a facut rau sau bine !

Nu cred ca sunt genul de om care sa idolatrizez un alt om (fie el si preot). Dar am invatat de la parintii mei sa nu judec pe nimeni vreodata, iar pe preoti cu atat mai putin.
Despre preotul cu pricina, fara sa-i aduc merite gratuite, pot spune ca este cel mai ostenitor preot mirean din cati am cunoscut eu vreodata. Sigur, am vazut ca sunt in multe locuri preoti deosebiti, dar acesta este unul cu care pot oricand sa am un dialog ziditor si - zic eu - dintre acei pe care eu ii consider cu mult har. (Dealtfel, Preasfintitul Ciprian, prima vizita pe care a onorat-o dupa ce a venit in locul episcopului Epifanie, a fost in biserica acestul preot care a reusit sa faca enorm de multe, intr-un timp relativ scurt) Nu exista vecernie sa nu o tina, chiar daca (asa cum l-am surprins intamplator intr-o seara) o face singur-singurel, nici macar cu dascalul in strana. Este de dimineata devreme in biserica sau la capataiul bolnavilor in spital, dar se deplaseaza oriunde daca i se solicita. De cand a venit in oras, este singurul care, in noaptea de anul nou tine slujba la biserica, si am observat ca din ce in ce, biserica e mai plina de lume, din toate partile. Mie personal nu mi-a primit niciodata vreun ban pentru vreo sfintire solicitata, iar daca tot am insistat, a luat banii si i-a bagat in buzunar fiului meu... Si au fost mai multe astfel de momente. Iar eu, inafara de contributie si pomelnice uzuale, nu pot sa spun ca am contribuit la ceva pana in urma cu cateva zile (cand m-am nimerit acolo si a amintit ca mai e nevoie de bani pentru pictura bisericii). Iar asta fiindca se intampla un lucru ciudat... Desi fac parte din aceasta parohie, merg aproape in fiecare sarbatoare la o biserica din extremitatea cealalta a orasului, din doua motive: am ramas foarte apropiat duhovnicului meu, care are acel ceva ce ma face sa plang cand il aud; iar in al doilea rand, dascalul de aici (care a terminat si el teologia) canta uneori atat de fals incat imi vine sa intru in pamant de rusine. Iar parintele, probabil din mila fiindca acesta are o familie de intretinut, nu doreste sa-l inlocuiasca. Nu ma intelegeti gresit; nu o spun sub forma de barfa, ci ca o constatare. Dascalul (cantaretul) are un rol extrem de important in cadrul unei slujbe; iar daca nu-si dozeaza echilibrat vocea, si confunda notele, pana si babele mai surde realizeaza ca ceva nu merge. Uneori mai vin si eu, alaturi de sotie si de fiul cel mare, aici unde ei vin in mod obisnuit, si unde fiul meu cel mic este prezent in fiecare duminica, alaturi de parinte, dar ma surprind, urmarind miscarile fiului, in loc sa-mi vad de ceea ce trebuie...
Deci, concluzionand, fara sa iau apararea orbeste acestui preot, de un lucru sunt absolut sigur: am discutat de foarte multe ori cu el despre fel si fel de lucruri, nu neaparat religioase; este un familist convins, un om de caracter, poate putin vulcanic (nu suporta telefoanele in biserica si nici cersetorii vicleni care speculeaza naivitatea bunilor crestini), este oricand dispus la fapte mari dar oneste, si nu l-am vazut niciodata menajandu-se, ci dimpotriva, propunandu-le si celorlalti confrati cu mai putina initiativa, lucruri care sa-L bucure pe Dumnezeu... Pentru un astfel de om, am considerat necesar sa am o astfel de atitudine, probabil mai putin (sau deloc!!) crestineasca. Si tot de aceea am indraznit sa va intreb, ce-ati fi facut voi in locul meu...