Noi membri pe forum

[Demetrius]

În prealabil postat de eliza-georgiana

...am citit despre experienţa ta Moş.neagule cu acea doamnă şi tot ce pot să-ţi spun e că iertarea nu se impune!...

Hristos e de altă părere, adică Voia Tatălui ceresc:

21. Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greşi faţă de mine fratele meu şi-i voi ierta lui? Oare până de şapte ori?
22. Zis-a lui Iisus: Nu zic ţie până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte.(Mt18,21-22)

[Mosh-Neagu]

Iata doua lucruri diferite si totusi atat de... comune: supararea aproapelui. Pe cel de langa noi il putem tulbura in mai multe feluri, iar iertarea se impune in mod firesc, fara sa ne punem pe noi ca punct de referinta, (ma refer la "ego"). Si aici, bunaoara, prin felul meu de a ma manifesta, am suparat doua persoane care s-au simtit datoare sa ma puna la punct. In primul moment, este acea tendinta de a te apara (de obicei prin atac, eventual cat mai dur, care sa usture), dar atunci cu ce esti mai bun decat el? Razbunarea iti atuce bucurie pe moment, dar povara indelungata dupa aceea, pe cand iertarea neconditionata pentru orice greseala faţă de pesoana (personalitatea) noastra, oricat ar fi de grea in primul moment, nici nu avem idee cata bucurie aduce in suflet dupa aceea. (Revin cu recomandarea filmului "Harul iertarii" http://www.youtube.com/watch?v=E6Bfu5d4prk, ca si exemplu real in vietile noastre).
Din pacate (sau din fericire!!), suntem inconjurati in viata de zeci de rauvoitori care in aparenta ne fac viata franjuri. Partea proasta este ca unii dintre acestia se pretind... induhovniciti. Cred ca aici ne doare cel mai mult. Ne pasa mai putin atunci cand cel ce loveste este "un strain de Dumnezeu". Cand insa, cel ce are cuvinte intelepte pe buze, din inima scoate venin, ne tulbura cu adevarat. Parca la acesta sunt mai putine sanse de indreptare, fiindca el se considera deja indreptat!!
De ce spun "in aparenta"? Intr-o zi, vom intelege ca, fara acesti rauvoitori, noi am ramane niste cocolositi care stim doar sa vorbim despre smerenie, dar nu numai ca n-o cunoastem, ci o calcam in picioare de cate ori Dumnezeu incearca sa ne apropie de El. Nu stiu daca de vanitate e vorba, sau pur si simplu indaradnicie fata de metodele pe care le foloseste Dumnezeu sa ne intelepteasca. Pentru ca prosti nu suntem, si nici surzi si nici oribi... Cu toate astea, pe toate trei ni le insusim in mare graba, in fiecare zi. E ca si cum am cara in continuu apa intr-un butoi care curge sub ochii nostri si nu vrem sa acoperim gaurile din incapatanare, nu fiindca n-am avea posibilitatea!
Referitor la iertarea doamnei cu pricina, singura mea problema nu era daca eu trebuie s-o iert sau nu (nici nu se pune problema sa nu ierti greseala unui om), ci daca ar trebui sa accept in preajma mea si altadata atitudini ostile fata de Biserica noastra si slujitorii ei, iar daca da, cum? Prin tacere? Prin incercare de dialog... "diplomat"? Prin cearta si reactie transanta? Asta voiam eu sa stiu, nu ca n-o sa ne mai vorbim cand ne vedem. (In paranteza fie spus, tatal meu si bunicul ei, nu si-au vorbit 40 de ani, exact din acelasi motiv... N-as fi vrut sa duc..."traditia" mai departe...)

Iar ca sa fiu in ton cu topicul, cred ca e mult mai de folos sa reusim sa ne cunoastem pe noi insine, cu adevarat, inainte de a ne recomanda celorlalti. Cine spun ca sunt eu, nu cred ca ar putea conta. Important este sa reusesc sa trec drept un om cu frica de Dumnezeu. Si-apoi, cu cat din ceea ce cred eu despre mine, este si Dumnezeu de acord? E mare lucru ca, atunci cand vrei sa spui doua vorbe, sa ai grija ca ele sa aduca pace si nu tulburare! De partea cealalta, daca totusi "ceva" ne tulbura, oare nu cumva acest efect ar trebui sa ne dea de gandit? Nu cumva mai avem de lucrat in interiorul nostru?...

[Dalian]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Cine spun ca sunt eu, nu cred ca ar putea conta.

O, da. Smerenie la maximum. Nu contează chiar deloc.
Dar să înşiri filozofii neroade şi fără sfârşit crezi că contează suficient de mult încât să vii "deodată vădit îngrijorat", să stârneşti lacrimi de crocodil bătându-ţi joc de topicul unui user nevinovat?

Dar, ok, ce mai contează?

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Dalian

Dar, ok, ce mai contează?

Un singur lucru zic eu ca ar fi contat, ca sa inteleaga lumea cata dreptate ai, simtindu-te ofensat: sa spui si celorlalti daca esti un frate ortodox (fiindca din pagina personala, n-o putem deduce), sau un ratacit ca atatia altii. Asa... eu te aseman cu un catelus care latra vitejeste... de dincolo de gard!... Intr-o zi poti sa ajungi dulău, dar tot dincolo de gard, in lumea ta, avand propriul orizont, mare cat o ograda!...

[Dalian]

E un topic de prezentare aici. Pricepi?
Eu sunt un căţeluş-dulău rătăcit dincolo de garduri care bănuia că tupeul tău o să fiarbă până dă în nesimţire.

Tu, dacă nu eşti câine ca alţii, prezintă-te sau pleacă cu bârfele pe topicurile specifice!

[Jardelin]

V-as ruga daca sa se poate sa respectam specificul topicului, adica acela unde se prezinta noii membri. Toate discutiile intre membri pe diferite subiecte sint binevenite, dar ar fi bine sa incercam sa nu fim off topic cind incepem sa scimbam mesaje intre noi.

Jar

[dobrin7m]

În prealabil postat de Dalian

E un topic de prezentare aici. Pricepi?
Eu sunt un căţeluş-dulău rătăcit dincolo de garduri care bănuia că tupeul tău o să fiarbă până dă în nesimţire.

Tu, dacă nu eşti câine ca alţii, prezintă-te sau pleacă cu bârfele pe topicurile specifice!

Inteleg. Aici ne aduceti noua tuturor ortodocsilor, exemplu de bunatate, de iubire de semeni, de blandete.
Si totusi, daca tot suntem la categoria exemplu personal, nu ar fi frumos sa fiti pana la capat un adevarat exemplu si sa spuneti de ce confesiune apartineti?

[dobrin7m]

În prealabil postat de Jardelin

V-as ruga daca sa se poate sa respectam specificul topicului, adica acela unde se prezinta noii membri. Toate discutiile intre membri pe diferite subiecte sint binevenite, dar ar fi bine sa incercam sa nu fim off topic cind incepem sa scimbam mesaje intre noi.

Jar

Jar, pe acest topic s-a sarit calul inca de la inceput cu o remarca de-a dreptul vicleana a cuiva iar Mos Neagu a avut dreptate.
Trebuia atunci sa tina cineva fraiele mai ales ca pe acest forum exista cateva personaje care polueaza topicuri si daca cumva o discutie este pasnica si constructiva, musai sa vina acestia incaltati si plini de noroi sa loveasca peste gura vorbitorii.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Dalian

Ştiu şi eu: l-ai făcut varză. Şi degeaba-mi ceri iertare dacă continui cu acelaşi tupeu să faci ghiveci din topicul ăsta.

Tu chiar nu vezi că aici oamenii se prezintă?
Aşa se şi numeşte acest topic: "Noi membri pe forum".
Dacă vrei să ne zici poveşti nemuritoare sau vrei ceartă cu stiliştii, du-te frate pe un topic dedicat sau deschide tu unul!

Aici prezintă-te!
Zi cine eşti, spune ceva mai haios sau mai sobru despre tine.
Când trag şi eu aer în piept şi încerc să mă prezint, hop toleranţa cu buzdugane între stilişti şi noii calendarişti...

Cata ipocrizie pe aici, pe forumul asta. Nu-i asa? Se ascund domnule unii dupa deget, si inca dupa degetul cel mic, si din cauza lor, nu putem noi sa ne prezentam frumos. Ba mai fac si multa varza pe aici, despica, taie, feliaza si fierbe bineinteles. Eu zic ca e bine sa numim la fiecare topic cate o santinela, sa amenajam si un locsor cu coji de nuca, iar santinela sa isi faca datoria: sa prinda ipocritii si sa-i puna la colt pe coji de nuca. Pentru postul de santinela neaparat sa facem casting ca doar n-o sa fie santinela un pipernicit rusinos si tacut. Asa vom reusi sa stopam pe toti cei care se apuca sa faca mancare pe topicuri serioase.
Da ma gandi acuma, ca e important sa fim atenti si la cei care nu fac mancare pe topicuri ci fac altceva. Ca mancarea e mai pasnica asa, dar unii fac razboi, altii dau bombe atomice, unii distrug suflete, altii calca in picioare tot ce intalnesc, ba eu vazui pe unii ca navalesc ca tatarii si calca tot in cale, si de-a dreapta si de-a stanga.

Si oamenii care spun povesti!? o fi poveste, n-o fi poveste, o fi poveste, n-o fi poveste.
Ma iubeste, nu ma iubeste, ma iubeste , nu ma iubeste,
a fi sau a nu fi.

Iote-te si la mine, cred ca am nevoie sa stau pe coji de nuca. Nu sari, Dalian, ma duc singura la colt pe coji de nuca. Nu aduce santinela.

[eliza-georgiana]

În prealabil postat de Demetrius

Hristos e de altă părere, adică Voia Tatălui ceresc:

21. Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greşi faţă de mine fratele meu şi-i voi ierta lui? Oare până de şapte ori?
22. Zis-a lui Iisus: Nu zic ţie până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte.(Mt18,21-22)

Demetrius, te asigur, din proprie experienta ca nu e deloc floare la ureche acele saptezeci de ori cate sapte!!
da, stiu ca trebuie implinit, dar eu n-am reusit inca sa iert atat de repede (si mult)!
adica, atunci cand cineva te nedreptateste in vreun fel, nu ai cum in secunda urmatoare, linisit si senin sa-i spui (si implicit sa simti) Gata! te-am iertat! e ,practic, imposibil!!
trebuie timp, trebuie cercetare ,este un proces îndelungat, e de învatat cum sa apuci pe un alt drum în prezenţa durerii.
A a ierta nu înseamna ca nu ma doare ori ca exagerez intamplarea si nici daca afisez o mimica angelica in timp ce ma prabusesc in interior, nu inseamna ca am dat iertare!
De exemplu, mi-au trebuit 3 ani! sa iert pe cineva pentru abuz de incredere. nu era vorba ca nu avea nevoie de ajutor (are si acum) dar modul meschin de-a distorsiona realitatea si vorba mieroasa de care s-a folosit pentru a ma "convinge" m-au revoltat de nu se poate! mai mult impotriva precautiei mele...
si era cineva cunoscut, cineva care nu era versat (cel putin asa credeam) intr-ale inselaciunii si chiar se afla intr-o situatie delicata si cu toate astea...
sunt trei ani de atunci, dar inca imi mai zvacneste inima cand ma gandesc cum si-a batut joc de ajutorul ce i-am dat! *ce-a facut de fapt cu el*
din pacate, nu a fost cazul de regrete, cerut de scuze si impacare. vorbim, ne salutam, dar... totul e distrus! nu mai e nimic din ce-a fost. nici persoana nu se arata afectata, si din fericire nici eu nu mai am starea aceea de sfarseala! dar mi-au trebuit totusi, 3 ani!! acum, uitandu-ma inapoi, mi se pare mult! dar atunci simteam ca niciodata nu voi reusi...