Modele de urmat

[Mosh-Neagu]

Mi-a trebuit ceva timp sa ma decid daca sa intru pe acest topic, sau sa stau deoparte. Pana la urma am ales s-o fac.
Dincolo de modele de sfinti (care pentru noi nu cred ca pot fi numite "modele de urmat", fiindca suntem constienti de slabiciunile noastre si nici nu ne vedem in stare sa renuntam la tot si sa-I urmam lui Hristos), eu cred ca exista printre noi, oameni simpli, de la care chiar ar trebui sa ne insusim anumite trasaturi. Practic, nu e om total rau, la care chiar sa nu poti aprecia nimic. Cel putin asa cred. Cand omul face umbra degeaba pamantului, Dumnezeu nu-l mai lasa sa traiasca. Sau... poate unii sunt lasati sa traiasca, tocmai pentru a-i ajuta pe altii sa se mantuiasca... Stie El, Dumnezeu, cum e cu treaba asta si nu are rost sa spunem noi: "De ce, Doamne?"
Eu cred ca, daca am privi cu pace, detasati de orice judecata subiectiva, privitoare la defecte, am fi uimiti cate calitati si cate modele am descoperi in jur. De cele mai multe ori, insa, ne-a intrat in cap o idee, cineva ne-a suparat o data (sau de nenumarate ori) si ajungem sa consideram rau sau "ratacire" chiar si atunci cand bietul om face eforturi mari pentru binele altora. Ce conteaza daca el invata sau nu din tot ceea ce ne pune la dispozitie? Dumnezeu va orandui si ziua aceea, daca nu cumva deja a si facut-o. Oricum, treaba noastra este de a cauta un model pentru interiorul nostru, nu pentru a-i determina pe altii sa adopte un anume model.
Cu riscul de a supara pe cineva, o sa dau trei nume, dintre cei vechi ai acestui forum, si sa fiu iertat daca nu fac o insiruire de modele in care sa implic pe toata lumea. Tarziu mi-am dat seama ca fratele Cristiboss, oricate neintelegeri as fi avut cu el, (sau poate tocmai de aceea), a contribuit enorm de mult la indreptarea mea, fiindca am reusit sa ma cunosc mai bine. Apreciez la el consecventa cu care cauta intotdeauna sa puna tuturor la dispozitie, "cuvinte de folos". Rautatea sau vanitatea imi sopteau: "Bine, dar nu-s ale lui, ci sunt doar copiate!"... Cine cauta sa-L cunoasca pe Dumnezeu, sa nu priveasca critic la mesagerul Cuvantului; intotdeauna vom vedea ceea ce suntem de fapt!
Un alt frate este Zaharia. La el am apreciat din primul moment acea "cunoastere" la care eu nu avusesem inca acces. Dar uram modul cum intelegea el sa si-o puna in valoare. Pana cand am inteles ca nu e decat o alta imagine a propriului meu caracter.
L-am lasat la sfarsit pe fratele Windorin. Il citeam mereu, fara sa-l caut in mod deosebit, descoperind mesaje pline de duhul blandetii, dar totusi nu pricepeam ca el poate fi un adevarat model pentru oricare dintre noi. Pana intr-o zi cand mi-am permis sa spun ca adevaratul Har al lui Dumnezeu nu are cum sa fie cunoscut de vreunul dintre membri activi ai acestui forum. La scurt timp, a aparut un mesaj parca anume sa ma contrazica pe mine, desi nu avea nici o legatura cu parerea mea de pe un alt topic. Atunci mi-am amintit ca omul acesta nu a suparat pe nimeni, vreodata, pe acest forum, iar incercarile lui au avut intotdeauna efect de binecuvantare... Iar acesta nu-i un lucru prea des intalnit. Cred ca, daca el este in stare de atata pace, noi de ce n-am incerca macar?...