Nerecunostinta este cel mai mare pacat

[Ekaterina]

În prealabil postat de Florinvs

E greu sa fii recunoscator când esti singur si implicit nefericit. Stiu si vorba- speranta moare ultima- si ca la carte scrie ca trebuie sa fim recunoscatori Lui Dumnezeu, insa ca om obisnuit e foarte greu de trait numai cu speranta.
As vrea- si ma rog Lui Dumnezeu pentru asta, si am intreprins si actiuni concrete (dar parca nimic nu se leaga), sa apuc ziua in care sa ma simt fericit cu adevar si sa-I multumesc lui Dumnezeu din tot sufletul pentru asta.

Si totusi avem atatea motive sa fim recunoscatori. Sa incepem de exemplu cu sanatatea, este atat de important sa fim sanatosi! Sa multumim lui Dumnezeu pentru faptul ca nu suferim pe patul unui spital, etc. Lista este lunga, lunga...Daca te rogi lui Dumnezeu si ii ceri ceea ce iti doresti, esti pe calea cea buna. Vei vedea ca staruinta ta nu va ramane fara raspuns.

[Florinvs]

Multumesc pentru incurajare!

[Ekaterina]

Ieri eram tare mahnita, preocupata de o problema la care nu gasim rezolvare. Ma cuprinsese o adanca tristete. Obisnuiesc sa ascult cateodata vecernia la Radio Trinitas. In acel moment am auzit citindu-se un psalm care a uns sufletul meu: Pentru ce te mahnesti suflete al meu...nadajduieste in Domnul... si am inteles ca alta solutie nu exista.

In situatiile in care omul se simte neputincios, strivit sub greutatea unor situatii fara iesire, ne ramane nadejdea in Dumnezeu.