Parintele Calciu

[catehumen]

Eu personal am ramas mut cand am vazut la Manastirea Petru Voda un grup de tineri din formatiunea extremista "Noua Dreapta" care au adus ajutoare si au prestat munca in folosul manastirii !!!
Parerea mea e ca Parintele Iustin Parvu si altii ca el nu au fost inchisi de comunisti pentru ca au aparat credinta ortodoxa ci pentru ca au fost legionari ! Iar stim cu totii ca "Garda de fier" a fost "copilul" tampit al hitlerismului . Legionarii au omorat oameni ! Nu putem sa ne facem ca partea asta de istorie nu exsista !
Atunci eu intreb ,daca Pr. Iustin Parvu si altii de ce nu sau dezis imediat de aceasta miscare ? Nu poti sluji lui Dumnezeu cu jungherul la brau !!!
Am vazut de asemeni la "Manastirea" Petru Voda " (pe youtube) o pomenire pentru mortii legionari martiri !?!? Poftim ? Nu am inteles bine ...Martiri legionarii ? Personal cred ca Patriarhia ar trebui urgent sa curete acea manastire de aceste elemente care nu au nici o legatura cu ceea ce inseamna ortodoxia !
La aceasta manastire si nu numai sunr grupuri reactionare legionare care doresc sa-si faca propria lor biserica ortodoxa !!! Mare atentie !

În prealabil postat de Barsaumas

Buna intrebare, catehumen. Din pacate, raspunsul e afirmativ, deci nu poate fi canonizat.

[catehumen]

Despe Parintele Calciu ,numai de bine ,desi am auzit ca si dansul a fost legionar !
Inca odata spun ,de ce acesti mari oameni nu sau lepadat de miscarea legionara ?
Cum poti sa spui ca Zelea Codreanu ,Horia Sima si altii sunt martiri cand au omorat oameni ?
In BOR sau in crestinism eu nu stiu sa fie vreun sfant sau martir ucigas de oameni si sa fie canonizat.

[antiecumenism]

În prealabil postat de catehumen

Despe Parintele Calciu ,numai de bine ,desi am auzit ca si dansul a fost legionar !
Inca odata spun ,de ce acesti mari oameni nu sau lepadat de miscarea legionara ?
Cum poti sa spui ca Zelea Codreanu ,Horia Sima si altii sunt martiri cand au omorat oameni ?
In BOR sau in crestinism eu nu stiu sa fie vreun sfant sau martir ucigas de oameni si sa fie canonizat.

-de ce nu s-au lepadat de miscarea legionara parintele Arsenie Papacioc,Parintele Iustin,Parintele Calciu...?
-raspunde tu mai catehumene,daca niste oameni cu viata sfanta nu s-au lepadat de miscarea legionara oare inseamna ca toata miscarea a fost rea sau doar niste legionari au gresit?
-de ce nu pui tu mana sa citesti niste carti scrise de cei care au suferit in temnitele comuniste,ca sa aflii adevarul despre legionarii care au fost crestini si romani adevarati

de ex:Imbrescu Ilie - Biserica si Legionarii: https://mega.co.nz/#!xIJElbpK!ZJ_7-i...EB9iLQKudHTFP4

Parintele Ilie Imbrescu
http://www.crestinortodox.ro/parinti...cu-127956.html

"Parintele Ilie Imbrescu s-a nascut in ziua de 26 aprilie 1909, in localitatea Dalboset, judetul Caras Severin. Despre familia si copilaria sa, parintele Ilie avea sa spuna: "Sunt fiu de preot; m-am nascut in Valea Almajului, "Valea Cantecului" romanesc a Banatului; am crescut in acordul armonios al corurilor, fanfarelor si jocurilor poporane ale taranilor pastoriti de tatal meu."

In anul 1915, tanarul Ilie urmeaza scoala primara, in limba maghiara, si liceul, in Caransebes. Mai tarziu, in data de 15 octombrie 1926, el se inscrie la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Cernauti, unde se va afirma din ce in ce mai mult ca un iubitor de neam.

Dupa absolvirea cursurilor superioare, in ziua de 24 noiembrie 1930, tanarul teolog Ilie Imbrescu este ales, in unanimitate, ca presedinte al Centrului Studentesc Cernauti. Nu dupa multa vreme, dorind a se intoarce acasa, spre a-si continua studiile de doctorat ca profesor la Academia Teologica din Caransebes, tanarul va pleca din Cernauti.

In drum spre casa insa, el se va opri la Sibiu, unde, vreme de un an, va fi numit pedagog al Institutului Teologic. Dupa aceasta, ajungand in Bucuresti, unde se inscrie la doctorat, Ilie Imbrescu este ales membru in Comitetul Executiv al Uniunii Nationale a Studentilor Crestini din Romania.

In ziua de 24 ianuarie 1933, in calitate de reprezentant al Uniunii Studentesti amintite, Ilie Imbrescu ia parte la tentativa de instalare a unei cruci pe Monumentul Eroului Necunoscut, din Parcul Carol. Neprimind aprobarile necesare, cei peste doua mii de studenti adunati la eveniment au fost aspru batuti de fortele de ordine. Cateva zile mai tarziu, in dorinta de a primi sprijin, teologul Imbrescu avea sa prezinte conflictul in fata autoritatilor din Cernauti.

In anul 1933, tot el alcatuieste un eseu numit "Asociatia abstinentilor sexuali", in care prezinta efectele negative ale desfranarii si dorinta de a incuraja pastrarea abstinentei tinerilor pana la casatorie. Dupa cum el insusi marturisea, scopul asociatiei dorite era "redesteptarea sentimentului moral si pastrarea deplina a sanatatii trupesti prin abstinenta pana la casatorie si, in acelasi timp, cea mai frumoasa si crestineasca scoală a vointei si a demnitatii". Pentru publicare eseului i s-a cerut schimbarea titlului in "Pentru o viata mai curata", iar numele asociatiei in "Asociatia pentru cultivarea virtutilor crestine".

In luna noiembrie a anului 1933, Ilie Imbrescu intra in randul membrilor Miscarii Legionare. In data de 7 ianuarie 1934, se va casatori cu Elena Avram, dupa care, in data de 12 februarie 1934, va primi hirotonia intru preot de la episcopul Gherontie Nicolau al Constantei. Intai a fost preot in parohia Echiscea, din judetul Caliacra (Cadrilater), iar mai apoi in parohia Sfantul Gheorghe si in Biserica Stela Maris din Balcic.

In anul 1936, pentru legaturile sale cu legionarii, parintele Ilie Imbrescu este exmatriculat din cadrul cursurilor de doctorat. Dupa moartea avocatului Cola Ciumeti, el va ajunge sef legionar in locul acestuia, peste legionarii din judetul Caliacra. In data de 20 decembrie 1937, participa la alegeri in listele partidului "Totul pentru tara", unde iese pe locul al treilea.

Odata cu instaurarea dictaturii regelui Carol al II-lea, autoritatile statului pornesc un urmarirea, prinderea si intemnitarea tuturor legionarilor. In noaptea zilei de 16 aprilie 1938, in noaptea de Florii, parintele Ilie Imbrescu este perchezitionat de seful Politiei din Balcic. Negasind arme sau material legionar interzis, parintele nu este arestat, insa este obligat sa nu paraseasca domiciliul pentru cateva zile.


In ziua de 20 decembrie 1938, parintele Ilie Imbrescu este eliberat conditionat din lagarul de concentrare si supravegheat continuu de Siguranta, pentru ca in data de 14 ianuarie 1939 sa se intoarca impreună cu sotia sa, la Balcic, unde avea sa fie obligat sa se inscrie in "Frontul Renasterii Nationale", partid unic infiintat de regele Carol al II-lea.

In septembrie 1940, dupa cedarea Cadrilaterului, parintele Imbrescu se refugiaza in Bucuresti, unde legionarii aflati la putere il numesc inspector la Subsecretariatul Cultelor, functie pastrata de acesta pana in ziua de 11 februarie 1941. Simultan, el este numit preot la Biserica Icoanei.

Dupa ani grei de trai, cand datorita unor articole de critica pe teme bisericesti nu i se mai da voie sa slujeasca, el este reprimit in slujire, fiind randuit la Biserica Boteanu si la Biserica Stavropoleos. In urma unor arestari de legionari ordonate de maresalul Ion Antonescu, parintele Ilie Imbrescu este arestat pentru a doua oara. Astfel, intre 26 decembrie 1942 si 8 aprilie 1943, parintele este inchis inchisoarea din Targu Jiu, precum si la Manastirea Tismana. Dupa eliberare, parintele este reprimit la Biserica Boteanu.

In perioada iulie 1945 - august 1946, parintele este inchis in lagarul din Slobozia. Reintors la Biserica Boteanu, in ianuarie 1948, parintele intra in grupul de rezistenta anticomunista numit "Salvarea Neamului".

In noaptea zilei de 26 martie 1948, toti membrii grupului sunt arestati de Securitate, din ordinul lui Alexandru Nikolschi. Astfel, in data de 1 iulie 1948, parintele Imbrescu primeste zece ani de inchisoare, detentie grea, pentru "crima de complot in scop de razvratire", cincisprezece ani de munca silnica si zece ani de degradare civica. Dupa condamnare, parintele trece prin inchisorile din Jilava (12 iulie 1948) si Aiud (28 iulie 1948).

Parintele Ilie Imbrescu a scris mai multe lucruri, dupa cum urmeaza: "Apostrofa unui teolog. Biserica si Miscarea legionara" (Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1940); "Descifrarea unui sens" (Revista Insemnari sociologice, Bucuresti, 1940); "Poezii din inchisoare" (Editua Bonifaciu, Bucuresti, 2000); diverse articole, in revistele "Cuvant Studentesc" (1933), "Axa" (1933), Nazuinta" (1933), "Tara Noastra" (1934) si "Cuvantul" (1940).

O mare parte din scrierile parintelui au fost confiscate de Securitate, din casa parintelui profesor Dumitru Staniloae, chiar daca acestea nu aveau nici o legatura cu legionarii. Aici, ele au ajuns dupa moartea parintelui, cand sotia lui a dat scrierile poetice unui preot apropiat, care, la randul sau, le-a daruit parintelui Staniloae.

Poeziile scrise de parintele Imbrescu surprind in acesta un fin teolog mistic, mai ales cele compuse in celule comuniste. Poeziile sunt scrise mai ales in inchisoarea din Jilava, incepand cu data de 21 iulie 1948, iar mai apoi in inchisoarea din Aiud, intre 2 august 1948 si 24 mai 1949.

In data de 19 noiembrie 1949, parintele Ilie Imbrescu moare de peritonita TBC, in inchisoarea din Aiud."

redau mai jos eseul numit "Asociatia abstinentilor sexuali":

“Pentru că Ţara noastră este subminată, pe lângă multe alte calamităţi, şi de cancerul moral al desfrânării, susţinută şi lăţită diabolic de publicaţii pornografice, filme libertine şi de “ştiinţa pe nedrept numită astfel” (1 Tim. 6, 20) a freudismului care a făcut un monstru din “psihanaliză” şi “psihoterapie” – un grup de studenţi creştin-români, la iniţiativa şi îndemnul colegului nostru Ilie I. Imbrescu, doctorand în Teologie, au pus bazele unei “Asociaţii pentru abstinenţa sexuală până la căsătorie”. Scopul acestei asociaţii este redeşteptarea sentimentului moral şi păstrarea deplină a sănătăţii trupeşti prin abstinenţă până la căsătorie, şi în acelaşi timp cea mai frumoasă şi creştinească şcoală a voinţii şi demnităţii.
Garanţia ţinerii angajamentului care stă la baza acestei asociaţii este încrederea în onorabilitatea fiecărui membru şi legământul credinţei faţă de Dumnezeu şi faţă de propria conştiinţă. Studenţii cari doresc să facă parte din această asociaţie, se vor adresa în scris d-lui Ilie I. Imbrescu la sediul U.N.S.C.R.”

-cand a vrut sa publice acest eseu toti au ras de el doar un singur om a tinut cu el Mihail Polihroniade Doctor în Drept, avocat, gazetar ,Comandant legionar,Fondator şi redactor al revistei AXA.

-chiar Parintele Imbrescu zice in cartea "biserica si legionarii": <Dacă unii au râs de mine “pe chestia abstinenţii sexuale”, în schimb, am aflat deplină înţelegere şi atitudine respectuasă, faţă de iniţiativa mea, tot la legionari.>

catehumen, ai dreptate. "capitanul" lor de doua parale avea o obsesie privind evreii, o obsesie sanguinara: din "jidani" si "paraziti" nu ii scotea. Dogmatic, asta e o varianta de erezie marcionita: ura antisemita este un fel mai grosolan de aarunca VT la gunoi, exact ca si ereticul Marcion. Inca ceva, care, cred, spune totul: Biserica NU i-a urmat pe ciudatii in verde. Astia practic propovaduiau Holocaustul avant la lettre.
Aproape singurul lucru din miscarea legionara, capabil sa ramina in picioare la examenul istoriei, este cultul fara rezerve al moralitatii civice si jertfei sociale (vezi atitudinea lor dupa cutremurul din '40). Atit. Insa, din nefericire, delirul antisemit descreierat si crimele facute ca urmare a acestuia, au aruncat "si copilul din albie". Fara antisemitism si misticism descreierat, ar fi fost intr-adevar forta purificatoare drept care se dau acum.

În prealabil postat de catehumen

Eu personal am ramas mut cand am vazut la Manastirea Petru Voda un grup de tineri din formatiunea extremista "Noua Dreapta" care au adus ajutoare si au prestat munca in folosul manastirii !!!
Parerea mea e ca Parintele Iustin Parvu si altii ca el nu au fost inchisi de comunisti pentru ca au aparat credinta ortodoxa ci pentru ca au fost legionari ! Iar stim cu totii ca "Garda de fier" a fost "copilul" tampit al hitlerismului . Legionarii au omorat oameni ! Nu putem sa ne facem ca partea asta de istorie nu exsista !
Atunci eu intreb ,daca Pr. Iustin Parvu si altii de ce nu sau dezis imediat de aceasta miscare ? Nu poti sluji lui Dumnezeu cu jungherul la brau !!!
Am vazut de asemeni la "Manastirea" Petru Voda " (pe youtube) o pomenire pentru mortii legionari martiri !?!? Poftim ? Nu am inteles bine ...Martiri legionarii ? Personal cred ca Patriarhia ar trebui urgent sa curete acea manastire de aceste elemente care nu au nici o legatura cu ceea ce inseamna ortodoxia !
La aceasta manastire si nu numai sunr grupuri reactionare legionare care doresc sa-si faca propria lor biserica ortodoxa !!! Mare atentie !

Nu te grabi sa arunci cu piatra. Si Sfantul Ghoerghe a ucis oameni. A fost general, doar, si a participat la razboaie. Dar a murit apoi ca martir crestin. N-a vrut sa aduca jertfa zeilor.

Miscarea Legionara, daca am inteles bine, a luat nastere ca reactie la intentia unui grup de evrei de a infiinta statul evreu in nordul Moldovei. In cartile de istorie, activitatea ei este prezentata mai mult in umbre. Privita din perspectiva evreiasca, miscarea legionara a fost o catastrofa, deoarece a zadarnicit niste planuri. Privita din persectiva romaneasca, miscarea legionara a avut un rol bine determinat: ,,Romania- pentru romani!''

Daca la inceput au intrat patrioti crestini, mai apoi s-au infiltrat si tradatori pentru a o compromite. Si a fost compromisa cu varf si indesat. Apoi simplul titlu de ,,legionar'' real sau ireal putea servi drept capat de acuzare pentru a fi intemnitat. Au fost intemnitati multi oameni care n-au avut nicio treaba cu miscarea legionara, mai ales preoti si intelectuali, crema intelectualitatii romanesti.

Manastirii nu i se poate cere sa fie corecta politic, caci trebuie sa fie corecta in fata lui Dumnezeu. Orice roman are voie sa fie patriot, asa cum pentru orice etnie patriotismul este un sentiment firesc. Manastirea romaneasca trebuie sa slujeasca interesele acestui popor, nu sa fie tradatoare de neam si tara. Trebuie sa-i invete pe romani sa-si apere credinta si patria, sa fie buni romani si buni crestini.

Patriarhia Romana este supusa suficient unor presiuni din partea unei puteri corupte. Daca toti crestinii, din manastire ori din lume vor fi considerati din nou legionari, asta e. Ne vom duce crucea.

Ii vom multumi lui Dumnezeu pentru toate. Faptele si vorbele ne tradeaza si pe noi si pe altii.

[antiecumenism]

redau mai jos un articol scris de parintele Ilie I. Imbrescu : “Teologii şi Garda de Fier” – “Axa”,anul I, nr. 14, joi 15 iunie 1933.


"Spectacolul apocaliptic al lumii moderne, în care se înăspreşte tot mai mult lupta dintre două principii cu totul opuse, are marele dar de a se lăsa să se identifice oamenii eternităţii din marea grămadă a “oamenilor zilei”.
Sunt acei “nebuni pentru Hristos” cari, de dragul coborârii cerului pe pământ, trăiesc din entuziasmul legitim al muncii, sub un singur cuvânt de ordine : Sinceritatea, condiţionată de unicul mijloc de a izbuti : Sacrificiul.
Rezistenţa lor faţă de batjocura şi ispitele lumii, puterea lor de a preface lutul în vase folositoare şi de bun preţ, este moştenirea binefăcătoarei încrederi în exemplu Sfinţilor şi urmarea consecventă a lor.
Deşi întotdeauna aprecierea lor din parte lumii a fost atributul “nebuniei”, curajul de a suporta orice dispreţ şi ură, i-a făcut, totuşi, stâlpi şi realizatori ai ierarhiei de valori, care se modelează necontenit, aici, după prototipul “Ierarhiei cereşti”.
Aceasta o învăţăm dela cei ce ne explică tainele vieţii şi revelaţiunea lui Dumnezeu, pentru ca să avem mereu în vedere măsura în care rezultă realizarea “Împărăţiei cerurilor în noi” din contingenţa clipei cu vecinicia – în opoziţie cu satanizarea lumii, a cărei desgustătoare constatare o facem, fără să vrem aproape, prin însuşi cutremurul ce ne cuprinde ori de câte ori rânduiala Bisericii ne cheamă înaintea scaunului mărturisirii, ca să nu mai vorbim de aproape unanima plângere a oamenilor : unii împotriva altora.
Dar, cei ce nu se plâng împotriva nimănui, pentru că au curajul abnegaţiei şi al atitudinii de luptători pe faţă în contra slugilor lui satan, aceia, prin caracterul lor de războinici viteji, nu numai prin numele ce îl poartă, ca şi miriadele din legiunile Sfântului Arhanghel Mihail, se pun în serviciul Domnului Iisus Hristos, aşa cum Însuşi El o cere.
Un înalt Ierarh al Sfintei noastre Biserici cuvânta odată într-o frumoasă catedrală : “nu există program mai măreţ pentru viaţă, decât acela de a face voia lui Dumnezeu”. (Mitropolitul Dr. Nicolae Bălan, în catedrala din Sibiu)
Care poate fi prefaţa unui asemenea program ? Ne amintim de glasul celui ce striga în pustie : “Neteziţi calea Domnului şi drepte faceţi cărările”.
Deci, întâiu, întronarea dreptăţii ! Cine o va face pentru Ţara noastră în acest leat de groaznică teroare a “hidrei ?”
Cei ce poartă cumpăna şi sabia dreptăţii şi sunt gata să rostească cu sufletul pe buze: “ori învingem, ori murim”.
Aceia cari vor să fie oameni fără compromisuri de conştiinţă şi cari recunoscând, totuşi, slăbiciunea firii omeneşti, lasă să lucreze în ei puterea Domnului Iisus Hristos.

Bătăile îi acoperă deopotrivă cu injuriile, pentru că minciuna ocultei vrea să încrucişeze cu sabia dreptăţii, nu fără tremurul laşităţii… spada teroarei.
Legionarilor nu le pasă, şi din prigoana celor fără Dumnezeu îşi fac bucurie.
Dar slujitorii Sfântului Altar ?!… Unii afurisesc pe aceşti tineri – probabil încearcă “slujirea la doi Domni : lui Dumnezeu şi lui Mamona”.
Alţii se mulţumesc să-i denunţe persiflajului, uitând că Mântuitorul a zis: “cel ce nu e împotriva noastră, e cu noi”.
Iar… ceiace este mai important pentru teologi se uită, sau nu se ia deloc în seamă : legionarii nu falsifică învăţătura Sfintei Biserici, ci se supun întru totul canoanelor Ei…, deci nu se pretează la erezie.
A subjuga politicul spiritualului, până la a face din însuşi rostul luptei şi jertfei pentru România creştină a românilor o credinţă religioasă, iată, iarăşi, ce se trece cu vederea de majoritatea celor pe cari vor să-i apere în primul rând legionarii, tocmai acum când, groaza de această putere a luptei lor şi-o trădează “oculta” prin tot ceea ce deslănţuie ca infamie şi teroare împotriva Gărzii de Fier.
Putem nădăjdui roadele unei educaţii eroice de la Teologi ?
Legionarii o probează mereu prin fapte.
Nu servesc şi unii şi alţii – după chipul legiunilor din “Ierarhia cerească” – Domnului nostru Iisus Hristos ? "

[cristiboss56]

În prealabil postat de antiecumenism

IMAGINI MIRACULOASE. Pr. Gheorghe Calciu gasit intreg, la 7 ani de la multarea la Viata Vesnica

http://www.pelerinortodox.com/imagin...ata-vesnica-2/

http://razvan-codrescu.blogspot.ro/2...moastelor.html

"În ultimele zile, presa a început să vorbească tot mai mult despre întîmplările recente de la Mănăstirea Petru-Vodă ca despre un "scandal", sugerînd că în spatele lor s-ar afla nu se ştie ce conspiraţie obscură potrivnică cinstirii martirilor neamului şi "minunismului" atît de atractiv nu numai pentru o anumită naivitate habotnică, dar şi pentru nişte oficine mediatice lipsite de cea mai elementară cultură religioasă şi de orice orizont moral-spiritual. Paie pe foc pun chiar cei responsabili de abuzurile comise acolo, care n-au nici o ezitare să mintă şi să incite lumea în numele credinţei lor rătăcite, acuzînd de-a valma pe stareţ, pe ierarhi sau pe fraţii din obşte care nu le împărtăşesc exaltările paranoide.
La sfîrşitul relatării de pe acest blog privitoare la parastasul de 7 ani al Părintelui Gheorghe Calciu (16 noiembrie a. c.), autorul - juristul şi teologul Lucian D. Popescu, apropiat al familiei părintelui, cunoştinţă veche, fiu duhovnicesc şi monograf al acestuia, ce nu poate fi bănuit de intenţii impure şi are deplină legitimitate de a se pronunţa - făcea referire şi la deshumarea săvîrşită în taină (de care n-a aflat decît la întoarcerea la Bucureşti), cu avertismentul discret că "pietatea populară poate rătăci în duhul greşelii, iar greşeala de-a dreapta tot greşeală este..." (vezi aici).
În perioada imediat următoare, cu concursul televiziunilor ahtiate după senzaţional (Antena 3, Kanal D etc.), mai vechea "psihoză a moaştelor" a cunoscut o nouă recrudescenţă, în faţa căreia Biserica, din păcate, n-a făcut publică nici o atitudine oficială, lăsînd lumea în confuzie şi nedumerire. Eu, în urma numeroaselor întrebări cu care m-am pomenit asaltat în context, ca unul ce am fost la rîndul meu printre apropiaţii părintelui (pe care l-am cunoscut în 1984) şi editorul său constant (din 1996 încoace), am făgăduit cititorilor blogului o sinteză a faptelor şi exprimarea punctului meu de vedere asupra lor, rămînînd cu toţii în aşteptarea unui comunicat oficial - din partea Mitropoliei de la Iaşi sau a altui for bisericesc îndrituit - prin care să se aducă lămurire şi îndrumare credincioşilor lăsaţi pînă acum la cheremul manipulărilor mediatice sau al zvonisticii curente. Nimeni nu poate suplini cuvîntul Bisericii, oricît de informat, de pertinent şi de onest ar fi.

Folosit de o mînă de psihopaţi ai Ortodoxiei ca paravan în ultimii ani de viaţă, Părintele Iustin Pârvu continuă să fie folosit ca atare şi după moarte: cei care au purces fără nici o binecuvîntare la dezgroparea Părintelui Calciu au invocat intenţia exprimată cîndva în acest sens de însuşi Părintele Iustin. Şi, desigur, au încercat să se prevaleze şi de "tradiţia" moldovenească a dezgropării la 7 ani, care nu are nici o bază canonică (practicîndu-se pe alocuri, inclusiv în Muntele Athos, din lipsă de spaţiu, ceea ce nu este cazul la noi). Cît despre pretenţia cutărui călugăraş că i s-ar fi arătat părintele însuşi în vis şi i-ar fi poruncit deshumarea, nu văd în virtutea cărui temei ar putea fi creditată (oricine poate veni să spună că a visat orice; fără alte semne consfinţitoare, "visul", chiar să-l fi avut, rămîne nul).
Vajnicii căutători de moaşte (chiar din obştea Mănăstirii Petru-Vodă) n-au mai avut răbdare nici măcar pînă la parastas (care - fără ca asistenţa din afară să o ştie - s-a desfăşurat la un mormînt gol): au pus mîna pe lopeţi şi au purces la dezgropare cu cîteva zile înainte. Surprinşi de stareţul Hariton (care a invocat, între altele, chiar dispoziţia testamentară a Părintelui Calciu: Dacă peste ani, din anumite nevoi de construcţie sau din alte cauze, trupul meu va fi dezgropat şi, spre uimirea multora, va fi neputrezit, preoţii să citească peste el rugăciuni de desfacere a blestemului, ca trupul să se risipească în cele din care a fost alcătuit, că nu de la Dumnezeu se va fi făcut minunea aceasta, ci din înşelarea celui rău. Să fie legaţi preoţii care m-au văzut să nu vorbească niciodată despre această minune falsă şi trupul pus într-o altă groapă, spre a fi uitat pentru totdeauna...), au fost certaţi şi opriţi, dar s-au reîntors noaptea, pe furiş, şi şi-au isprăvit treaba la adăpostul întunericului, ducînd rămăşiţele Părintelui Calciu şi închizîndu-le în chilia Părintelui Iustin. Apoi tot ei au chemat una dintre cele mai imunde televiziuni (Antena 3) să filmeze "minunea" în vederea mediatizării şi i-au trimis mesaj ierarhului de la Iaşi (la data respectivă absent din ţară), "să vină să se închine la moaşte de sfînt".
Au cam intrat însă în panică atunci cînd au aflat de ameninţarea formulată de d-l Andrei Calciu (fiul părintelui, lawyer în Washington D. C., care auzise mai demult ce se punea la cale), că, în cazul în care îi vor dezgropa tatăl, îi va da în judecată, ca cetăţean american, pentru "profanare de morminte". În faţa acestei perspective, o anume îngrijorare s-a făcut simţită şi la nivel arhieresc.

Vă întrebaţi, desigur, care era starea cadavrului dezgropat (în legătură cu care a existat temerea, printre apropiaţii părintelui, ca nu cumva să se înceapă a fi împărţit cu bucăţica, aşa cum s-a petrecut, în parte, cu rămăşiţele poetului Radu Gyr, deshumat maian - nu fără acordul familiei - de la Cimitrul Bellu din Bucureşti şi reînhumat în cimitirul Mănăstirii Petru-Vodă, apoi scos din groapă şi dus în biserică, să i se închine lumea ca unui "sfînt cu moaşte" decretat ad-hoc, fără nici un proces de canonizare!). Răposat şi îmbălsămat în Statele Unite (unde şi-a trăit ultimii 21 de ani ai vieţii), Părintele Calciu, care şi-a dorit să fie înmormîntat la Petru-Vodă, a fost adus în ţară într-un sicriu sigilat, în care trupul era înfăşurat într-o folie protectoare. Înainte de a porni spre locul de îngropăciune, a fost depus în biserica Mănăstirii Radu-Vodă din Bucureşti (unde rostise, în 1978, cele "şapte cuvinte către tineri"), iar sicriul a fost deschis şi folia îndepărtată de la cap pînă la piept (părintele arăta ca un om viu adormit - americanii îşi făcuseră bine treaba - şi aşa ne-am luat rămas-bun de la el, în pragul lui decembrie 2006). Cînd sicriul a fost închis la loc, n-a mai fost trasă folia protectoare peste partea de sus, astfel că procesul de descompunere în pămînt n-a fost unitar: partea descoperită s-a uscat ("un craniu cu barbă"), iar cea acoperită a rămas aproape neschimbată după 7 ani. Este motivul pentru care la televizor şi pe internet au fost arătate mai ales picioarele dezgolite, capul fiind acoperit cu o glugă neagră, pentru a nu şoca şi deservi pretinsa "minune" (adică ideea fixă a "moaştelor" cu orice preţ). În realitate, la momentul dat, toate aceste lucruri îşi au explicaţii pur naturale.
Îmbălsămarea (mai ales cînd e foarte bine făcută) modifică în mare măsură condiţiile fireşti de descompunere (nefiind indiferent nici locul de îngropăciune - în cazul de faţă, unul foarte umed). Cu atît mai puţin pot fi trase concluzii definitive la un interval atît de scurt cu privire la eventualul statut de moaşte al osemintelor respective (statut pe care nu-l poate conferi fiecine, după cum i se pare lui, ci numai o comisie îndrituită, după îndelungi verificări). Nimeni nu poate şti - numai bunul Dumnezeu - dacă trecerea timpului le va vădi sau nu ca sfinte moaşte, peste un număr de ani. Trebuie avută răbdare şi trebuie respectate criteriile sau rînduielile prevăzute pentru aceste cazuri de tradiţia Bisericii (cf., între altele, subcapitolul intitulat "Moaşte. False moaşte" din volumul Spitalul creştin. Introducere în medicina pastorală de Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă şi Pr. Dr. Mihai Valică, ed. a II-a, 2009, pp. 121-135 - lucrare apărută în colecţia "Teologie aplicată" a Editurii Christiana, chiar cu binecuvîntarea ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei).
Cu oarecare întîrziere (şi văzînd că lucrurile tind să scape tot mai mult de sub control), ierarhul de la Iaşi s-a pronunţat în sensul repunerii în mormînt, indicînd, în acord cu stareţul Hariton, un loc mai uscat, din imediata vecinătate a bisericii. La fel se pronunţase, în urmă cu cîţiva ani, şi Patriarhul Teoctist într-un alt caz asemănător: cel de la Boroaia, unde începuseră deja pelerinajele la presupusele moaşte ale Părintelui Ilarion Argatu ("Îngropaţi mortul la loc!"). Ierarhii Bisericii au autoritatea şi datoria să fie fermi atunci cînd evlavia populară riscă să o ia razna sau, altfel spus, cînd pietatea alunecă spre sminteală. Această "psihoză a moaştelor" (a vrea musai să pipăi sfinţenia) se învecinează mai degrabă cu superstiţia idolatră decît cu dreapta credinţă, dînd apă la moara senzaţionalismului ieftin şi putînd crea precedente periculoase, precum şi o discreditare a cultului moaştelor în conştiinţa publicului mai larg (şi aşa înclinat să vadă în practicile ortodoxe, după atîţia ani de educaţie ateistă sau laicistă, nişte reminiscenţe - mentale şi comportamentale - de "primitivism medieval", cum ştim bine că s-a întîmplat, mutatis mutandis, în cazul Tanacu).
A mai intervenit o mică tergiversare, dar pînă la urmă - slavă Domnului! - rămăşiţele Părintelui Calciu au fost reîngropate - nu am înţeles prea bine de ce nu în locul mai salubru de lîngă biserică, ci tot în mormîntul iniţial, dar aceasta are mai puţină importanţă."

( continuare )

[cristiboss56]

(continuare )

"Trebuie salutat faptul că obştea însăşi a înţeles necesitatea de a lua măsuri responsabile de reaşezare a lucrurilor pe făgaşul lor firesc şi de amendare profilactică a neascultării aducătoare de sminteală, votînd în unanimitate excluderea din mănăstire a celor vinovaţi de acest abuz reprobabil (capii răutăţilor au fost monahii Teodot şi Gabriel - acesta din urmă cunoscut şi ca administrator al unuia dintre cele mai toxice bloguri ortodoxiste, Apologeticum, al cărui radicalism suburban a adus, în ultimii ani, deservicii incalculabile imaginii publice a Părintelui Iustin şi a Mănăstirii Petru-Vodă; şi nu-i de mirare că au sărit să-i ia apărarea alte bloguri congenere, încercînd, fără nici un argument serios, ci doar cu o retorică exaltată, să perpetueze sminteala şi să facă din cei pedepsiţi, cum observa deunăzi monahul Moise Iorgovan, un fel de "martiri ai moaştelor" - sminteală de pe urmă care poate fi încă şi mai gravă decît cea dintîi).
Aşadar, după toată tensiunea şi deruta aduse de deshumarea abuzivă şi de iresponsabilele ei reflexe mediatice, situaţia pare să se fi liniştit (şi e de sperat că şi d-l Andrei Calciu va manifesta o înţelegere iertătoare, oricît de tulburat va fi fost, pe bună dreptate, de imaginile colportate pe internet). Şi poate că şi ierarhia Bisericii noastre va înţelege mai bine de ce este necesar ca astfel de lucruri să fie lămurite şi de la nivel oficial, păzind pietatea de ispitele smintelii şi autoritatea de bănuielile unei slăbiciuni nepăsătoare.
În ce-l priveşte pe Părintele Calciu, faptul de a nu avea osemintele validate ca moaşte nu-i ştirbeşte cu nimic sfinţenia şi eventualul drum spre sinaxare: el rămîne o mare figură martirică a secolului XX, înconjurată tot mai vizibil de căldura evlaviei populare. Nu toţi sfinţii au moaşte, iar un sfînt fără moaşte nu e mai puţin sfînt.
Părinte Gheorghe, Mărturisitorule jertfelnic, roagă-te pentru noi, şi de a nu ne sminti, şi de a nu fi altora sminteală, ci cu dreaptă cumpănire să ne pomenim martirii şi eroii, ridicîndu-ne la înălţimea pildei lor şi mulţumind lui Dumnezeu, Cel ce Se preamăreşte în toţi sfinţii Lui - cu moaşte şi fără moaşte!"

[bogdan81]

Au fost si oameni care s-au lepadat de miscarea legionara la primele semne de violenta.
Parintele Staniloae, care si el a simpatizat cu ei la inceput, s-a dezis foarte repede de miscarea legionara cand au inceput sa comita crime.
Consider ca asa trebuia sa procedeze orice crestin autentic.
Marii duhovnici care au fost legionari, au gresit in privinta acestui fapt: ca nu s-au dezis de o miscare care a facut crime si victime.
Mantuitorul a spus :Cine scoate sabia de sabie va pieri.
Macar acest cuvant si ar fi fost de ajuns pentru un crestin.
Miscarea legionara a fost una fanatica, zelotista, cu un nationalism agresiv si tamp, care nu e totuna cu patriotismul. Una e sa iti iubesti tara si alta sa spui ca evreii sau altii sunt cancerul care trebuie extirpat.
Acest tip de nationalism tembel care a facut multe victime omenesti si care, repet, NU trebuie confundat cu patriotismul care e abolut normal si sanatos, este tipul de nationalism care l-a impins pe Hitler la masacrarea a 6 milioane de evrei, plus polonezi etc.

În prealabil postat de glykys

Un articol de-al lui Razvan Codrescu, intr-o alta nota, il gasiti aici - http://razvan-codrescu.blogspot.ro/

Da, intr-adevar in alta nota. Sunt bune lamuririle pe care le da autorul articolului, in cunostinta de cauza fiind, dar se cam contrazice pe sine in finalul articolului...
Sa asteptam ca timpul si mai ales Dumnezeu sa decida.