Cum ne influenteaza casnicia esecul profesional?

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Eu am apucat safac facultatea gratuit, fara taxa, ba chiar am luat si bursa, asa ca nu a fost nevoie sa le cer bani "de cheltuiala" alor mei , nici macar pt transportul in comun ca ni-l deconta primaria, parca. Atata doar ca nu plateam acasa chirie, intretinere, lumina, telefon, si-mi dadeau ai mei sa mananc, in schimb imi cumparam singura, de obicei, din banii mei, haine, obiecte personale, de igiena, etc, inca din timpul liceului, cand primeam alocatie, apoi am avutparte de burse deltul de generoase, suficient cat sa ne motiveze sa invatam sa luam note bune, in loc sa mergem la munca pt o suma de bani similara, neglijand astfel scoala, ceea ce nu pot spune neaparat ca a fost un lucru bun, cred ca era mai bine daca munceam (ceva, orice) din timpul facultatii, ca sa ma obisnuiesc cu munca si cu greutatile vietii, si o lasam mai moale cu invatatul.
(iar soacra-mea ne reproseaza mereu ca s-a atasat de catei pt ca nu ii facem noi nepoti; bine e o poveste mai lunga dar nu o pot redacta acum ca nu am "loc de intors")

Fata silitoare, pacat de tine ca ai ajuns sa te multumesti cu atat de putin, si nu doar profesional.

Soacrei sa-i zici sa-si educe fiul cu ideea de casatorie mai intai si eventual sa-l faca cumva sa inteleaga necesitatea copiilor, ca nu e vina ta in treaba asta si ce e mai rau, ceasul biologic la femei ticaie mai rapid decat la barbati in ceea ce priveste fertilitatea si nu numai.

Sau probabil ca nu asteapta neaparat de la tine..

[Florinvs]

Aici nu-i inteleg pe unii barbati!

Aceia care-si doresc numai aventuri si relatii pasagere (azi cu una, maine cu alta) si nu doresc copii, sa recunoasca deschis acest lucru (doar nu-i obliga nimeni sa stea cu o singura femeie daca nu-si doresc asta), insa sa-si asume si consecintele de rigoare.

Insa aceia care sustin ca-si doresc intradevar o relatie serioasa care mai apoi sa duca la casatorie si o familie, sa se comporte ca atare, cu mai multa maturitate si luciditate. Acum nimeni nu-i perfect, toti mai gresim, insa când sunt lucruri care chiar conteaza si când primim sau gasim o sansa, sa actionam cum trebuie.

In situatia prezentata de colega noastra nu inteleg (ma refer la partenerul ei) un lucru
daca zici ca iubesti pe cineva si ai intentii serioase, cum poti sa te comporti la modul descris ?!
Iar daca e varianta cealalta, ca nu o iubesti pe persoana respectiva si nu iti doresti ceva serios cu ea, atunci ce rost are sa stai atata timp impreuna ?!

E bine ca sa stim foarte clar ce vrem si ce ne dorim!

[AlinB]

Ca si tine, fiecare isi doreste o relatie care sa mearga in anumiti parametri.
Dar la unele persoane nu este neaparat vorba de casatorie, copii.
Si "parametrii" aia nu sunt neaparat corecti fata de celelalt.

Daca nu au un sistem moral riguros, ceea ce e bine si ce e rau in relatie, se poate incadra in niste limite foarte largi.

Tu crezi ca stii ce vrei si cum ar trebui sa decurga lucrurile - adevarul e ca nu ai suficienta experienta sa stii cum merg lucrurile in realitate.

Sper sa nu trebuiasca sa treci printr-un divort ca sa afli.

Ca barbat oricum, risti mai putin, timpul trece mai repede pentru femei.

O femeie la > 30ani, e bine sa fie sigura ca a gasit o relatie decenta altfel cu cat trece timpul cu atat scad sansele de implinire, mai ales in plan maternal. Desigur, poate infia, dar daca a amanat pe bebe din diverse motive pana a ajuns in jur de 40 ani si cu infierea s-ar putea sa se apropie de 50 si atunci sansele de a infia iarasi scad dramatic.

[Florinvs]

În prealabil postat de AlinB

Ca si tine, fiecare isi doreste o relatie care sa mearga in anumiti parametri.
Dar la unele persoane nu este neaparat vorba de casatorie, copii.
Si "parametrii" aia nu sunt neaparat corecti fata de celelalt.

Daca nu au un sistem moral riguros, ceea ce e bine si ce e rau in relatie, se poate incadra in niste limite foarte largi.

Tu crezi ca stii ce vrei si cum ar trebui sa decurga lucrurile - adevarul e ca nu ai suficienta experienta sa stii cum merg lucrurile in realitate.

Sper sa nu trebuiasca sa treci printr-un divort ca sa afli.

Ca barbat oricum, risti mai putin, timpul trece mai repede pentru femei.

O femeie la > 30ani, e bine sa fie sigura ca a gasit o relatie decenta altfel cu cat trece timpul cu atat scad sansele de implinire, mai ales in plan maternal. Desigur, poate infia, dar daca a amanat pe bebe din diverse motive pana a ajuns in jur de 40 ani si cu infierea s-ar putea sa se apropie de 50 si atunci sansele de a infia iarasi scad dramatic.

Nu stiu daca e vorba de parametri , insa cred ca orice om cat de cat lucid si cu capu pe umeri, care-si doreste intradevar o relatie serioasa (nu vorbim de cei care-si doresc doar aventuri si sex), stie cum sa procedeze când are ocazia! Ne întâlnim, discutam ca doi oameni maturi, apoi vedem daca ne placem si reciproc si daca in timp relatia evoluiaza si apar sentimente reciproce, se ajunge si la casatorie si apoi si la copii! E bine ca inainte de a se ajunge la casatorie o relatie sa dureze de un anumit timp, pentru a putea sa cunosti persoana respectiva (bine- nici perioada pre-casatorie sa nu fie lungita la infinit, intr-un interval de timp rezonabil -nu stiu, sa zicem 2-3-4 ani de stat impreuna- cred ca iti poti da seama daca exista sentimente autentice reciproce si este un timp suficient pentru a vedea cum se comporta persoana respectiva in diverse imprejurari, fie la bucurie, fie la necaz)
Acum cu sistemul moral riguros- nu stiu mai exact ce ati vrut sa spuneti prin asta! Nimeni nu-i perfect, toti gresim, insa important este sa nu facem greseli majore! Fiindca sunteti si dumneavoastra barbat, nu cred ca puteti spune ca nicioadata nu ati fost la o petrecere sau chef, ca nu ati mai stat la un sprit cu prietenii, ca nu ati mers pe stadion la un meci de fotbal, etc! Insa ceea ce conteaza este sa nu gresim in chestiuni esentiale - in primul rand atunci când am cunoscut o femeie si am inceput o relatie cu ea sa nu umblam si cu altele in accelasi timp (altfel devine circ sau bataie de joc ), sa nu facem promisiuni care nu suntem siguri ca le putem respecta, si in general sa nu ne batem joc de om.

[Florinvs]

Iar despre ce se va intampla in viitor nimeni nu poate sti. Insa nici nu putem merge pe ideea sa nu ne casatorim de frica unui eventual divort. Ar insemna ca in zicala populara sa nu intram in padure de frica ursului.

Tot ce putem face ca oameni este sa ne rugam lui Dumnezeu, sa actionam la modul concret, iar atunci când avem o ocazie clara sa incercam sa o valorificam si sa nu facem greseli grave, asa cum am aratat mai sus.

[AlinB]

Teorie, teorie..

[Florinvs]

Nu e numai teorie când am ocazia la fel aplic si in practica. Oricum, aici pe forum nu am cum sa va demonstrez ca acceleasi idei teoretice pe care le-am zis le si aplic când am ocazia.

[fallen]

În prealabil postat de AlinB

Fata silitoare, pacat de tine ca ai ajuns sa te multumesti cu atat de putin, si nu doar profesional.

Soacrei sa-i zici sa-si educe fiul cu ideea de casatorie mai intai si eventual sa-l faca cumva sa inteleaga necesitatea copiilor, ca nu e vina ta in treaba asta si ce e mai rau, ceasul biologic la femei ticaie mai rapid decat la barbati in ceea ce priveste fertilitatea si nu numai.

Sau probabil ca nu asteapta neaparat de la tine..

Cu soacra-mea povestea e in felul urmator; femeia asta toata viata ei a fost o victima. Intai au terorizat-o parintii, apoi sotul, apoi copiii, iar acum chiar si cateii. Cu toate astea, parerea mea e ca divortul, faptul ca a plecat de langa barbatul acela, a ajutat-o mult, chiar daca al meu o acuza cateodata ca era mai bine daca l-ar fi suportat pe taica-su (batai, betii, adultere) si ar fi ramas langa el...
Cat despre nepoti, cu toate ca isi doreste, eu nu prea o inteleg ; acum cativa ani cand a ramas fiica-sa gravida, si tipul nu s-a grabit sa isi asume angajamentul, a dat inapoi si a incurajat-o sa renunte. Nu stiu de ce femeile din generatia asta traiesc cu convingerea(destul de ferma) ca e pacat mai mare sa faci un copil si sa nu ai ce sa-i oferi, decat sa faci avort. De parca asta ar insemna ca putem controla noi, in vreun fel, viata si moartea....urmatorul pas care ar fii, ca putem omori pe oricine ne sta in cale, sau ca putem sa ne luam singuri viata atunci cand nu ne mai convine???
In fine, nu stiu in ce masura e vina celor care gandesc asa, sau daca cumva au ajuns fara voia lor victime ale unor judecati mai 'globale"... Faptul ca Ceausescu a interzis avorturile nu l-a facut mai sfant nici pe el, nici pe noi, ba din contra, ne-a smintit mai rau, facandu-ne sa credem ca daca el, care era un om rau, a sustinut aceasta teorie, inseamna ca si aceasta este rea; ca oricine incurajeaza natalitatea este un tiran care doreste sa castige cat mai multi adepti? Oare asta sa fie greseala omenirii din toate timpurile, compararea lui Dumnezeu cu asemenea tirani, idoli falsi, care la inceput le promit o viata mai buna, apoi ii pun la jug???

(scuze de off-topic, a deraiat..)

[Florinvs]

Avortul este egal cu o crima, si nici o femeie nu ar trebui sa faca lucrul asta.
Este adevarat ca inainte de a concepe un copil un barbat si o femeie trebuie sa se gandeasca foarte bine daca intre ei exista sentimente autentice, pentru ai putea oferi viitorului copil un mediu propice pentru a se putea dezvolta armonios. Daca nu sunt inca siguri de acest lucru, daca relatia nu este bine inghegata si nu dureaza de mai mult, eu inteleg ca suntem oameni si trupul are slabiciunile lui, insa sunt mijloace contraceptive, incepand de la banalul prezervativ.
Daca totusi cu toate masurile de precautie se ajunge la sarcina, in cel mai rau caz copilul poate fi dat spre adoptie sau in grija statului, insa IN NICI UN CAZ NU TREBUIE FACUT AVORT!

[fallen]

Din pacate nu intodeauna lucrurile se stabilesc asa de la inceput, de multe ori unele persoane prefera strategia de a-si pune partenerul in fata faptului implinit ("take it or loose it"). Intr-un fel e buna si aceasta strategie, insa doar atunci cand da rezultatele scontate, adica se ajunge unde trebuie, la o casataorie implinita, nu la avort si despartire si nici la o casnicie fortata, chinuita. Daca toti barbatii ar spune din capul locului "nu sunt pregatit sa ma insor si sa am copii, deocamdata", si toate femeile ar lua-o de buna, si ar accepta situatia aceasta, ar fi mari sanse sa se permanentizeze, acel "deocamdata" sa se prelungeasca la nesfarsit, pe termen nelimitat, si sa devina "forever"...