Postul negru

[vsovivivi]

În prealabil postat de vsovivivi

Vivivi...vi vine de la ispita vicleană de a te crede victimă vrednică şi nedreptăţită, exact aşa cum a păţit Cain atunci când a văzut că Domnul nici măcar nu a căutat spre jertfa lui darmite s-o cunoască pe ea... ... ...

Aşa se împlineşte Cuvântul Domnului: ''În ziua în care vei mânca din pomul din care ţi-am poruncit să nu mănânci, pomul cunoştiinţei binelui şi a răului, vei muri negreşit.''

1 zi bună = 1000 de ani sub blasstemul Domnului plinind canonul,
1 zi bună = 120 de ani afară din blasstemul canonic al Domnului şi aflându-te în blestemul cel spurcat al omului,
1 zi bună = 60 de ani contra blasstemului Domnului şi de partea blestemului omului
1 zi bună = 1 zi dacă ai trecut de partea satanei căci atunci, în ziua aceea, se sfârşeşte viaţa ta.

Deci omul este considerat de Dumnezeu ca mort pentru Dumnezeu de atunci cînd i s-a sfârşit omului ziua lui cea bună şi a trecut omul de partea satanei ca să plinească voia satanei, a proorocului mincinos sau a gLumii şi el chiar dacă mai trăieşte veşnic pe undeva el este mort şi socotit mort pentru Dumnezeu şi se află în iad...

''Veţi strica templul acesta dar Îl voi reface şi îl voi rezidi la loc în 3 zile = 36 de ore!.. prin pocăinţă, căci celor care cer semne şi minuni să vadă pentru ca să creadă, acelora semnul acesta li s-a dat: semnul lui Iona Proorocul.

Când s-a zis Templul Acesta, acolo este vorba de întreaga creaţie în întregimea ei şi de cetatea păcii Domnului şi de fiecare om în parte împreună cu sufletele date sângelui său şi aflate la îndemâna lui!

Iar celui aflat în stare jertfelnică şi de dreaptă recunoştiinţă Domnului prin credinţa în nevinovăţia lui Iisus Hristos, adică tâlharului cinstit care-şi recunoaşte vina în timpul răstignirii pe cruce pentru faptele sale rele în contradicţie cu faptele bune ale lui Iisus care era răstignit pe nedrept, Domnul îi spune: '' Mâine de dimineaţă vei fi cu Mine în Rai ''... deci iată restaurarea întregii creaţii şi omul pus din nou în Rai... într-o singură zi.

[vsovivivi]

Viermele dezvaiţer face o lucrare ergonomică de 'mare interes' şi 'mare înţelepciune' făcând parcă pe placul Dumnului. El lucrează parcă mântuirea şi căutând el să facă mereu 'înţeleapta mântuire' de faţadă, fiind purtat de conştiinţa cea mare foarte..eronată, eronată total de grija cea mai mare a ispitei: viermele crede că altul făcând legea, porunca, binele atunci şi el va ajunge mai repede la privirilegiu... şi aşa i se pune mereu pata şi se răzbună ca fiarele acţionând unitar la o singură comandă, se răzbună împrăştiind neghina vopsită, adică batjocura şi ironia naivă, adică munceşte de zor ca la un serviciu, face lucrarea făţărniciei şi nu-şi dă seama că el pentru a-şi zdrăngăni meritele sale furate de la cel care le-a făcut ajunge ca un chinval răsunător şi averea lui ca o pungă plină de aramă deşartă şi talentele sale ajung ca o speranţă ambiţioasă şi dibace să-i măgule şi să-i mituie viitorul...
Săracul prost, viermele ăsta, nu face altceva decât că se teme şi eronându-se se creşte, se mândreşte, se umflă în perne, se dă mare, îngrozitor, grozav când defapt el temându-se îşi învârtoşează cerbicea cerviciului.

Cine nu se teme: de bătaie sau că va fi dat afară sau că va fi chinuit de foame sau de munci sau că va muri singur sau că nu mai ştie versurile pe scenă sau lecţia sau că în public se întimidează şi încurcându-se o să arate ca un prost rătăcit... acela să arunce primul cu piatra în ditamai viermişorul răspândac de sminteli: ''Vai de cel prin care vine ispita''.

Ca să vă opriţi căderea, ca să ieşiţi din calvarul spurcat şi pofticios al firii drăceşti: mâncarea făţarnică, desfrânarea linguştierilor, răzbunarea batjuocoritoareoare, că asta e firea castei viermilor ce vor mereu unirea lor în carne crudă && în bani murdari && în bani spurcăcioşi &&... dacă chiar vreţi cu adevărat să vă înfrânaţi atunci ar trebui să nu mai daţi lecţii vrând mereu voi să dezvăţaţi pe altul în timp ce tu însuţi eşti rob exact acelui păcat pe care îl placi cu ardoare. ''Să ne mustre şi să ne dezveţe Domnul Dumnezeu!''

Deci mâncaţi numai pe Hristos, poftiţi numai fundu' iubitei şi urând de moarte răzbunaţi-vă pe viciu şi nu pe vicios.

Într-un cuvânt: căutaţi să vi se pună pata pe viciu ca să nu mai pătaţi!

Iar dacă vreţi şi voi să cuceriţi firea Domnului, atunci iubiţi, iubiţi-vă liber unii pe alţii, iubiţi tăinuind şi dacă vreţi să vă desăvârşiţi atunci iubiţi-vă PRECUM... ca oamenii văzând să dea slavă nu vouă ci lui Dumnezeu fără ca voi să le fi arătat lor ceva bun.

[vsovivivi]

Postiţi la striptisurile curioase ale gustochilor forţoşi şi infideli care-l iubesc pe Dumnezeu de ochii forţei gLumii îndrăgostindu-se în taină mereu de tot felul de idoliţe cu care vor să facă s-forţare pentru înălţare de sine în sine ca erorile beroice a tot ştiutoareoare spre forţare!

Faptele bune vin din iubire căci iubirea este cea care poate să asculte de Dumnezeu în om cu răbdare.

Ţineţi-le ascunse de oameni şi de toţi clericii autoînălţaţi la privilegii ca pilaşii mituiţi cu poftele sevrajelor capcanelor ademenitoare căci vă vor distruge din pismă prin ispitiri viclene în care căzând nu vă veţi mai putea ridica şi veţi trece de partea lor, de partea satanelor şi anticriştilor ce vă învaţă inversarea în bucate ca să mergeţi din rău în mai rău mâncând pilitură până ce vă piliţi ca p-roştii.

[vsovivivi]

Viermele lacom şi pilaş dezvaiţer pofteşte îndrăgosterroarea fesernică, feţernică, vezernică aşa ca câinii şi ca porcii căci câinii sunt credincioşi stăpânului pentru carne dar îşi înşeală căţelele din obijnuinţă îndrăgostindu-se mereu de alte fese iar porcilor nu le mai pasă odată ce au ajuns în lanul cu porumb, exact ca viermilor dezvaiţari. Problema grea şi fără soluţie este la p-rost căci prostul pă dă rost e atât de credul şi de naiv încât îşi închipuie că altele o să-l întinerească, o să-l îmbogăţească de plăceri, o să-l vindece de deznădejdi, o să-l perfecţioneze şi o să-l desăvârşească, o să-l sfinţească, o să-l cureţe, o să-l înfrumuseţeze, o să-l înţelepţească făcându-l mai puternic şi mai stăpânitor, mai atrăgător ca dracool... practic, sărmanul prost naiv şi deznădăjduit crede săracul ca bunul, ca cel de bună credinţă, că de la ea îşi va primi o sarcină de îndreptare care-l va duce la mântuire, de la ea: amorerroul său propriu foarte egoist şi orgolios, zeiţa lui cioplită pe care vrea s-o vadă implementată în toate fetele de care se-ndrăgosteşte cu ochii în timp ce-şi iubeşte blazat şi obijnuit Dumnezeul şi femeia lui făre dragoste ci doar din interes inversat, pentru bani murdari, obijnuit fiind să-i fure ca un mituş pilaş îmbătrânit în neputinţă şi în frică de bătaie, de foame, de răspundere, de pierderea cărnii stricate din care-şi face el jumeri buni de tot şi cârnaţi afumaţi cu fumuri de alcoolist ratat că cică lui nu-i e frică de moarte şi nici de chinurile morţii deşi o slujeşte ca un sclav ducându-i ei: fesarnica mereu toate sarcinile pe care nimeni nu le-a poruncit decât el şi le-a luat din sine, de la pomul corupt, că cică dă bine pe sticlă să fii văzut bine şi realizat.

Pe scurt de tot: Pilaşul pofteştie îndrăgosteala fesernică de altele ca feţernicii în timp ce iubeşte... şi sevreaja îl biruieşte!.. prin aluzii perverse, prin iluzii perverse, prin scenarii şi programări pervers ironice şi gLumeţe... de la semeţe limbi ce se dezbracă pe bani... până ameţeşte săracool şi cade în nepăsare şi multă mâncare linguşitoare ca o răzbunare... foarte foarte luptătoare.

[vsovivivi]

Da, îndrăgostiţi-vă de toate fetele frumoase făcându-vă vouă înşivă pe plac... amorului vostru propriu din voi aşa încât acolo în iubirea curată să aveţi credinţă bună şi tainică şi fierbinte spre slava lui Dumnezeu.

Adică atunci când vă vine să vă uitaţi la fetiţele sodomei şi ale gomorei care vă ispitesc cu strigătele lor şi cu frumuseţea lor neastâmpărată, când vreţi să vă simţiţi un mare faraon fariseu, stăpânul gLumii, când ca un rege tare vreţi să faceţi dreptate răzbunându-vă, când ca un şarpe viclean şi rău vi se pune pata să pătaţi în ascuns îndemnând la îndrăznire cu vorbe linguşitoare ce fac trimitere la perversiuniuni... atunci... căutaţi să vă faceţi pe plac unii altora la ce este bun şi curat pentru Iisus, pentru Hristosul înlăcrimat din voi.

Prin Cuvânt putem atunci să facem ceea ce-i place lui Dumnezeu să putem face asemenea lui Hristos şi prin Cuvânt nu putem să facem ceea ce nu-i place lui Dumnezeu să putem face.

Deci spuneţi NU ispitei care-ţi arată un viitor frumos şi plăcut în timp ce în clipa de faţă ispiteşti păcătuind!.. privind şi închipuind perversiunile ce vin din sarcina gLumii, sarcina deznădejdii!

Prin Domnul s-a făcut şi se face tot ceea ce e bun şi curat şi prin Domnul nu s-a făcut şi nu se va face tot ceea ce nu e bun şi e spurcat!

Nu vă lăsaţi seduşi ca p-roştii de prostia proastelor proştilor făţarnici ce vă ispitesc la dezmierdări! Căutaţi mai degrabă desmierdările respingând dezmierdările gLumii carece este credincioasă doar de faţadă ca să nădăjduiţi că o să vă reaslizeze ea. Vă batjocureşte, vă spurcă, vă omoară şi vă face sclavi păcatului prin banii murdari!

Şarpele cel rău şi foarte şiret a frustrat-o pe Eva pentru ca astfel ea să-i facă pe plac semeţiei lui Adam în contra lui Dumnezeu aşa cum se revoltase păcatul direct în numele lui Lucifer vrând să facă streaptease ca să se dezvinovăţească cu toţii.

Nemulţumirea înseamnă lipsă de asumare şi aruncarea vinei pe cineva... pe primul nevinovat pe care ţi se pune pata crezând ca p-rostul c-o să scapi mai uşor!.. continuînd să păcătuieşti în prezent în timp ce te ispiteşti cu un viitor berroric.

[vsovivivi]

Cînd mergi pe stradă printre oameni, prin mulţime, ai poftă de fete, de fecioare, să le vezi, să le mănânci din ochi... defapt acolo în tine e vorba de o poftă vicleană rea şi perversă.

În ochiul tău se întâmplă o ispitire continuă spre trădare când s-arată ceva tineresc, eşti dus spre mituire cu duhul minciunii măririi de sine, bun şi cu multe merite şi plin de experienţă, matur, capeţi o speranţă deşartă râvnind la o viitoare hrănire frumoasă cu lapte şi miere, vrei o întinerire şi o remodelare cu un chip tânăr şi frumos şi puternic şi feciorelinc desenat în amestecul acela care-ţi place mult...

...Acolo în laptele şi mierea cea foarte merituoasă se întâmplă incredibilizarea cea rea prin minciuna luptei pentru luptă, minciuna inversă, aluatul fariseilor, neghina vopsită dată la împrăştiat, dezgolirea şi dezbrăcarea şi descoperirea spre pâră şi trădare, în sensul că pictând în ea ca într-o cremă dulce, desenând şi pictând fetele ca pe nisip pentru ca să arate ele cât mai frumos să-ţi placă, tu ca mare artist privind şi lingând şi mâncând din ochi capeţi merite ucigaşe şi vrei să fii lăudat apoi de ele la toate meritele tale ucigaşe dar tu nu realizezi uciderea lui Dumnezeu în voi înşivă... defapt meritele după care-ţi ascunzi uciderile, meritele cu care dai să te lauzi nu sunt meritele tale căci tu ce merite poţi avea ci alea sunt meritele pe care le-ai furat de la Dumnezeu, prin superstiţii, mituri şi bârfe de la gLume, le-ai moştenit de la părinţi sau le-ai obţinut prin talent pervers şi lucrând singur cică fără niciun ajutor... ca un tip original, ca o cauză unică a succesului, a plăcerii şi a fericirilor veşnice. E vorba deci de merite... de viaţă şi de moarte, de minciună pentru pâră trădătoare sau minciună pentru păzirea tainelor sfinte .

Şi tu ca prostul credul şi naiv privind fetele, fecioarele, tinerele, că şi lor le place să le acorzi importanţă şi merite privindu-le, flirtând, adulând artistic, adulmecând.. îţi vine să le mănânci ca pe îngheţată ca să te lauzi de cât de frumos le pictezi tu în lapte şi miere şi atunci prin ochi îţi iese o limbă ca de şarpe, ca de pisică sau alt animal ca să le lingi parcă din milă aşa ca animalele ce-şi mângâie puii ca să-i cureţe, să-i spele, să-i iubească... doar că omul linge viceversa căci la om linsul e viclenie şi tu nu faci altceva decât că te încânţi, te încânţi cu păcatul, cu mângâierea păcatelor şi doar le ispiteşti şi pe ele şi pe tine ca să cazi în recidivă căci tu sevrotic fiind sigur vrei defapt altceva: să le prăjeşti şi să le mănânci ca pe orice cărnărie albă sau bronzată, roză sau rumenită cu ochi alunecoşi, înlăcrimaţi, dulci, şi cu gesturi pline de capricii feciorelnice pe care ai vrea să le bei........ fireşte că le mănânci şi le bei în timp ce ţi-ar place să faci sex pervers cu ele, sex adulter, sex trădător, sex fantezist ce imită poziţiile trădării, prilejurile şi obrăzniciile locurilor unde se poate întâmpla trădarea, înşelarea, încestul, lăcomia, căci omul viclean şi rău şi naiv şi credul şi necredincios se dă el tatăl acelei fete pe care o seduce... arătându-se un tată credibil, capabil, dibaci, jmecher ce nu se lasă fraierit, lacom şi egoist pentru a face avere, pentru a se realiza, un tată al minciunii pentru a se descurac, un tatăl totalitar pentru a stăpâni şi supune, imbatabil, neînfricat, tatăl a toate... şi ea ca proasta credulă acceptă să-şi lepede pe adevăratul Tată-Dumnezeu, pe proprii părinţi trupeşti, pe fraţi, pe duhovnici, pe prieteni, pe apropiaţi... ca să se lasă amăgită cu înfierea la acest tată adoptiv... tatăl viclean, necredincios, ispititor-frumos şi rău.

Deci e vorba de merite furate cu care se laudă prostul făţarnic cu faţă cool în timp ce născoceşte frumuseţi pictând în lapte şi miere pe stradă privind la fete şi fecioare tinere în timp ce le linge ca pe pui prin ochi... da' invers... adică nu spre milă şi curăţire şi iubire ca animalele ci invers: spre pofte perverse, spre trădare şi răzbunare prin viclenie!

Ca să ieşim de acolo, din ispită şi din calea cea rea ce duce la pierzare, Dumnezeu ne-a învăţat să nu lucrăm noi ci EL prin noi, şi nu pentru meritele noastre egoiste ci să lucreze El prin noi pentru meritele cele tainice ale Tatălui ceresc fiindcă slava Lui e bună şi altruistă. Dumnezeu întotdeauna împarte meritele Sale cu omul chiar dacă defapt ale Lui sunt toate meritele oricărei lucrări şi chiar dacă numai Lui Ii se cuvin toate laudele... El împarte sfinţenia Sa cu toată făptura şi cu toată creaţia Sa fiindcă e un Dumnezeu iubitor tainic şi altruist tainic în iubirea Lui cea sfântă şi curată şi curăţitoare.

[vsovivivi]

Cînd te mânii, când te apucă furia şi ţi se aprinde nemulţumirea, tu defapt arunci vina pe altul cu ură şi răutate căci combini, amesteci binele şi răul aşa încât tu să fii la mijloc de parcă punându-le în echilibru nu te mai priveşte ce faci şi nici nu te mai atinge sau implică deloc. Când te înfurii în mintea din suflet combini răutatea minţii şi dorinţa crudă a răzbunării, a urii de moarte cu bunătatea lui Dumnezeu, cu bunătatea femeii sau cu bunătatea nevinovaţilor în timp ce simţi că puterea asta rea te înalţă şi totodată mâncând acest amestec simţi că te umplii de plăcere, crezi că e bun şi că îţi place gustul ăsta: bine + rău = meritele competente ale răzbunării.

Deci te înfurii amestecând ceva foarte rău cu ceva bun şi plăcut rezultând un duh al răzbunării ce te înalţă de sine mituindu-te cu socotelile tale competente, cu analizele şi cu forţa şi puterea ce rezultă din comportamentul de fiară criminală ce îngrozeşte care îţi comunică tot felul de grozăvii mituitoare.

Şi mergând mai departe, lăsând în urmă această furie venită din senin într-un pahar cu apă din pricina minciunilor neobservate, pentru că brusc ţi se pare că ai fost victima râsetelor şi batjocurilor ca un handicapat blocat, treptat devii supărat îndelung şi apoi trist şi rămâi aşa multă vreme supărat că nu te-ai răzbunat, supărat şi smolit aşa ca o mască de fariseu împietrit şi deunădăjduit ce-ţi trimite semnalele puterii ca să te tot îndoieşti hrănindu-te cu scepticism. E plăcerea şi puterea vechii furii stârnită din minciuni viclene de care nu eşti conştient şi nu pricepi că ţi-au schimbat şi eronat mărturia.

Mergând şi mai departe şi începând să te crezi un mântuitor (medic, vrăjitor, jude, profesor de ştiinţă, preot, sfânt, înţelept...) adică unul care vrea să iasă din deznădejde prin forţe proprii, începi să preschimbi furia în cea mai rea şi cea mai cruntă mânie tăcută care se numeşte viclenie şi răzbunare şi aşa ajungi să amesteci răutatea cea mai rea şi gustul ei cel mai amar şi cel mai toxic cu viclenia profitului trupesc cel mai dulce, cu ceva ce ţi-ar aduce bine-dispunere trupească, plăceri, odihne,... aşa ca o stare de bine foarte echilibrată şi acest amestec toxic dintre răutatea cea mai rea şi răzbunătoare şi dintre profitul cel mai ascuns şi cel mai accelerat, cel mai uşor, cel mai jmecher produce iluzia unui bine, ca un viitor de dorit cu gust plăcut în prezent şi viitor pentru că ţi-ai amestecat răutatea veche cu binele trupesc şi iată ai mâncat cu plăcere părînduţi-se că te-ai făcut mai mare.

Deci asta este viclenia ca un amestec dintre o fiară scoasă din minţi şi un vierme mort foarte ştiutor şi foarte şiret care munceşte şi se zvârcoleşte fără să se mai oprească oricât îi ceri să nu mai continue. Iar statornicia în viclenia asta devine o obijnuinţă prin repetata păcătuire şi ori de câte ori ridici privirea iată că o ridici cu interesul acesta moroic de tip zombi, o ridici ca să te înalţi în acest sevraj ispititor al păcătuirii şi păcătuind ispiteşti înălţându-te viclean ca să atragi şi să persişti în mândria asta a păcătuirii de parcă te-ai sfinţi mereu înălţându-te ca un naiv deasupra de parcă ai avea şi merite în furia asta neîncetată.

Trist este însă că starea asta de viclenie continuă şi de lucrare repetată a făţărniciei pentru slavă de la oameni nu o poţi lua în seamă şi deosebi căci modul ăsta viclean de a fi şi de a te comporta cu maximă 'competenţă' şi cu mare interes de profit pentru răutate ţi se inoculează de mic din toate direcţiile aşa fel încât ajungi să crezi cu siguranţă toate minciunile gLumii, ale satanei şi ale tuturor necredincioşilor încercând împreună cu ei sau ca ei tot felul de căi păgâne pentru ca să ieşi din deznădejde şi să te vindeci la capul cel rănit de moarte, la dorul puterii răutăţii din eul tău care cere mereu răzbunare pe mai mic şi pe mai mare ca un fel de fotomodel celebru.

Ca să ieşi din această lucrare vicleană a plăcerii răutăţii semeţe şi a necredinţei contrazicătoare şi mereu îndoielnice şi foarte precaute invers este bine să-ţi dai seama că în tine lucreză viclenia în fel şi chip fără să o poţi vedea şi fără să o poţi lua în seamă... şi pricepându-ţi starea de viclenie plină de interese egoiste sau de interese ce se arată foarte frumoase şi foarte altruiste de ochii gLumii, pentru slavă de la oameni, e bine să-ţi hrăneşti ridicarea privirii nu cu meritele tale ca să te înalţi şi tu cu ochii ci să-ţi hrăneşti privirea cu dorinţa de a fi ocărât nu ca să te araţi victimă sau fachir ci spre a învăţa practic să rabzi râsetele tuturor la adresa prostiei, urîţeniilor, viciilor, neputinţelor, handicapurilor tale fără să faci din asta un merit personal ce-l expui cu talent fraierilor printr-un joc de teatru ieftin pus în scenă ca o vrajă ce stârneşte efectele perverse şi viclene ale meritelor crezînd că prin asta ai să scapi mai uşor, crezând că aşa te eliberezi mai repede din sclavia şi slugărnicia serviciului păcătos cu care te mândreşti ca p-rostul.

Pe scurt: ieşirea din viclenie şi furie şi răutate şi făţărnicie necesită să realizezi cu mintea şi să vezi efectiv că păcatul cel mai mic pe care îl faci foarte des este defapt păcatul cel mai criminal fiindcă nu-ţi pare rău şi ai iluzia că-ţi face bine şi te sfinţeşte. Trebuie să pricepi că păcatul cel mai mic făcut cu ochiul devine viciul cel mare care va ucide pe Dumnezeu din tine pentru că vei ajunge să fi un martor corupt care vrea să fie mincinos pînă la urmă, pentru că vrea să se dea victimă şi să se arate nedreptăţit... e defapt minciuna rea care pâreşte şi vinde minciuna cea bună care tăinuieşte, e minciuna satanei, pentru care ai păcătuit şi o vrei şi vrei să o crezi şi o crezi căci ţi se pare că te ridică deasupra şi că rezultă că nu ai păcătuit, logic, dar acolo deasupra nu e cerul ci e haosul trufiei şi deci vei crede ca naivul că minciuna şi satana te va ajuta să ieşi din groza morţii ce vine de la păcatul care ştie că va murii şi care te face să-l aperi pe el ca pe tine însuţi în contra lui Dumnezeu... neluînd tu în seamă că vei fi o fiară haotică în trufia ei plină de privilegii şi patimi avocăţeşti linguşindu-te că scapi şi tu pe alţii şi pui pile bune tot aşa precum ai scăpat şi tu ca un pilaş tot poporul de o rătăcire îngrozitor de mare ca o catastrofă....... ea e, ea e grija cea mare, grija gLumii, grija răzbunării pe Dumnezeu!

''Cine vrea să urmeze Mie să se lepede de sine şi să-şi ia crucea şi să-şi ducă crucea pe care i-o pune gLumea în spate şi cu care-l chinuie şi-l bate şi-l ispiteşte şi s-o ducă pe Calea Mea, ascultând de porunca Mea, de voia Mea... şi răbdând până la sfârşit sigur va ieşi din împărăsirea Cerurilor, din viclenia cea mai rea... din viciul ochilor ce caută să înşele pe Dumnezeu ca naivul orb ce nu pricepe, nu vede şi nu ia în seamă crezând că nu e şi nu-l priveşte.

Vrea să acopere că n-a făcut,
Vrea să acopere că n-a crezut în ideea că cică n-a ştiut şi că a uitat şi că nu se referea la el... mustrarea.
Nu se poate acoperi păcatul prin îndreptăţirea lui cu acelaşi păcat sau cu un altul!
Sufletul petrecerii gLumeşti carele eşti ca un meşter se bazează pe necredinţă, pe viclenia necredinţei, pe U, şi pe meritele meşterului care face petrecerea să pară bună prin amestecarea răutăţii necredinţei egoiste venită din bănuieli şi minciuni cu plăcerea de sine foarte înălţătoare care te îndulceşte prin iubirea de sine egoistă şi prin altruismul deşertificator făcut de ochii gLumii... ...şi toate astea ca să-ţi înfiezi ficele şi fii oamenilor ţie însuţi pentru pofte şi sclavie şi nu lui Dumnezeu ca să le facă El libere de păcat şi de mândria vieţii şi beroismul morţii!