Acceptul parintilor pentru casatorie

[Florinvs]

Evident ca sunt total de acord cu antevorbitorii mei! Inteleg ca e greu sa rupi o relatie cu parintii, insa când iubesti cu adevarat pe cineva si persoana respectiva te iubeste si ea, atunci- cu toata parerea de rau pentru relatia cu parintii- as merge pana in pânzele albe pentru cineva pe care as iubi-o si m-ar iubi!
Poate pentru femei-daca sunt mai sensibile-poate fi mai dificil.

[horatiu.miron]

Eu zic așa: dacă se lasă cu măritiș, te măriți tu, nu părinții. Alegerea ta, odată făcută, trebuie acceptată de ei, chiar dacă nu le place, pentru că e alegerea ta și nu a altcuiva.

Dar tocmai de-aia trebuie să alegi cu multă chibzuială. Iar dacă ei nu acceptă decizia ta, la care ai ajuns după ce te-ai gândit bine de tot, tu n-ai nicio vină. Orice se strică în relația dintre tine și ei din acel moment devine exclusiv voința și vina lor.

Rolul lor este să te susțină necondiționat, pentru că de-aia-ți sunt părinți. Rolul lor nu este să aleagă pentru tine, ci să fie fericiți pentru tine și alegerea pe care-o faci, pentru că ești om în toată firea (sper) și a te trata ca pe un copil ar fi un afront și o dovadă de lipsă de respect față de tine. Dacă peste ani o să constați că a fost o decizie proastă, tu o să fii prima care o să tragi ponoasele, nu ei.

[ioana5760]

Vad ca dra Ana_2014 nu a mai scris nimic de ceva vreme.

Am si eu o intrebare legat de subiect, la general vorbind, din cate am citit, e bine ca parintii sa-si dea binecuvantarea pentru casatorie.
Daca nu o dau atunci le merge rau tinerilor? cat trebuie sa ascultam de parinti?

Stiu un caz concret cand binecuvantarea nu au primit-o si nici acum la cativa ani de casatorie familia baiatului nu a acceptat fata in inima, si pot sa spun ca sunt probleme. Desi au plecat la drum cu optimism, au trecut peste toate discutiile si cu imaginea ca ea/el e aleasa/alesul orice ar fi, ceva nu merge. El de ceva sufera si nu spune pt ca ar primi imediat raspunsul "ai ce ti-ai luat" iar acum isi inneaca probleme in alcool zi de zi.
Cred ca e bine ca totusi sa fi acceptat intr-o familie.

[AlinB]

Depinde de la caz la caz, poate in unele cazuri reprosurile parintior sunt indreptatite iar copilul nu gandeste limpede, dar poate foarte bine sa fie si invers, caz in care copiul nu trebuie sa-si rateze viata asteptand ca parintii sa se destupe la minte, chestie care se prea poate sa nu se intample niciodata.

[aurelian86]

Ana, am si eu o intrebare, asa voi traiti in casatorie de proba?
Oricum parintii tai dau dovada de materialism, spune-le ca salariu e si un test intr-o relatie, si nu se stie in viitor, cine va avea salariu maimare/mic.

[Parascheva16]

În prealabil postat de aurelian86

Ana, am si eu o intrebare, asa voi traiti in casatorie de proba?
Oricum parintii tai dau dovada de materialism, spune-le ca salariu e si un test intr-o relatie, si nu se stie in viitor, cine va avea salariu maimare/mic.

Hai sa spunem lucrurilor pe nume. Desfranare sau curvie, nu casatorie de proba. :)
*
Putin off-topic. Voi ce intelegi prin alesul/aleasa? Credeti ca femeia sau barbatul este destinat sa fie cu cineva? Suflete pereche?!
Eu personal nu cred in asa ceva.

[Florinvs]

In suflete-pereche nu cred nici eu! Asta ar insemna ca omul sa nu mai trebuiasca sa faca nimic, ci pur si simplu sa astepte sa-si intalneasca sufletul-pereche, ceea ce mi se pare gresit!
Eu cred ca atunci cand iti doresti sa cunosti pe cineva pentru o viitoare casatorie, are importanta si rugaciunea dar si actiunile concrete care le faci, in sensul de a cauta prin toate mijloacele avute la dispozitie, pe cineva care sa-ti placa cu adevarat si sa te placa cu adevarat!

Cu acceptul parintilor pentru casatorie, cu exceptia unor cazuri grave (In care parintii ar avea motive serioase sa se opuna- daca barbatul este neserios, violent, betivan, drogat, implicat in grupari de crima organizata, etc sau daca femeia este neserioasa sau interesata numai de situatia materiala), in rest parintii nu trebuie sa se opuna casatoriei.

[Yasmina]

În prealabil postat de ioana5760

Vad ca dra Ana_2014 nu a mai scris nimic de ceva vreme.

Am si eu o intrebare legat de subiect, la general vorbind, din cate am citit, e bine ca parintii sa-si dea binecuvantarea pentru casatorie.
Daca nu o dau atunci le merge rau tinerilor? cat trebuie sa ascultam de parinti?

Stiu un caz concret cand binecuvantarea nu au primit-o si nici acum la cativa ani de casatorie familia baiatului nu a acceptat fata in inima, si pot sa spun ca sunt probleme. Desi au plecat la drum cu optimism, au trecut peste toate discutiile si cu imaginea ca ea/el e aleasa/alesul orice ar fi, ceva nu merge. El de ceva sufera si nu spune pt ca ar primi imediat raspunsul "ai ce ti-ai luat" iar acum isi inneaca probleme in alcool zi de zi.
Cred ca e bine ca totusi sa fi acceptat intr-o familie.

Binecuvantarea trebuie sa fie mai mult formala decat decizionala!
Adica parintii nu trebuie sa-si ia atat de dramatic misiunea si sa aleaga ei dupa criteriile proprii,parteneri pt copii.
In Romania exista mentalitatea ca batranii trebuiesc ascultati pana la moartea lor si deciziile mari se iau numai cu acordul lor,ajungandu-se pana acolo incat ei sunt parinti toata viata iar adultii sunt copiii lor pana la 50-60 ani.
Dubioasa treaba...
Cand mai are omul sansa sa ia o decizie de capul lui?Cand mai este liber?
Chiar si cand faci o prostie,prostia este cel mai mare dascal;daca traiesti in poalele mamei toata viata risti sa nu ajungi un om puternic care sa-si ia viata in propriile maini.

Nu sunt de acord cu amestecul in viata celorlalti,chiar si daca sunt proprii copii.
Uneori egoismul parintilor isi spune cuvantul in alegerea partenerilor,nu pt ca urmaresc numai binele copiilor lor ci il urmaresc chiar si pe al lor.Ideea este ca daca fata/baiatul lor se casatoresc cu parteneri mai bogati decat ei vor avea si batranii o viata mai usoara si o vor duce in puf iar acest plan este mai bun si imbietor decat acela de a se casatori cu un partener mai sarac-ar insemna mai mult sacrificiu din partea lor,timp sau bani. Oamenii sunt egoisti,batrani sau tineri(nu conteaza).
Nu am nimic impotriva batranilor,dar pe majoritatea nu-I gasesc neaparat mai intelepti decat cei din alte generatii,ba din contra.
De fapt,cei mai intelepti sunt oamenii lui Dumnezeu,nu importa varsta!

[Yasmina]

În prealabil postat de ioana5760

Vad ca dra Ana_2014 nu a mai scris nimic de ceva vreme.

Am si eu o intrebare legat de subiect, la general vorbind, din cate am citit, e bine ca parintii sa-si dea binecuvantarea pentru casatorie.
Daca nu o dau atunci le merge rau tinerilor? cat trebuie sa ascultam de parinti?

Stiu un caz concret cand binecuvantarea nu au primit-o si nici acum la cativa ani de casatorie familia baiatului nu a acceptat fata in inima, si pot sa spun ca sunt probleme. Desi au plecat la drum cu optimism, au trecut peste toate discutiile si cu imaginea ca ea/el e aleasa/alesul orice ar fi, ceva nu merge. El de ceva sufera si nu spune pt ca ar primi imediat raspunsul "ai ce ti-ai luat" iar acum isi inneaca probleme in alcool zi de zi.
Cred ca e bine ca totusi sa fi acceptat intr-o familie.

Binecuvantarea parinteasca nu este o invocatie magica prin care un individ dubios devine miraculos un om de familie,statornic si bogat sufleteste.
Daca eu ma casatoresc cu un "aurolac" si primesc binecuvantare de la parinti nu inseamna ca voi avea o casatorie de lapte si miere cu acel om,caci binecuvantarea nu schimba cu nimic caracterul omului.
Si viceversa,daca prietenii tai s-au inteles bine prima data dar au esuat in casatorie ,asta s-a intamplat din cauza caracterului lor si nu din faptul ca le-a lipsit formula magica de salvat casnicii din binecuvantarea parinteasca.
Sta in masura celor implicati in relatie-casatorie-sa schimbe ceva,sa-si salveze casatoria ,nu in oameni din afara.

[Parascheva16]

În prealabil postat de Yasmina

Binecuvantarea parinteasca nu este o invocatie magica prin care un individ dubios devine miraculos un om de familie,statornic si bogat sufleteste.
Daca eu ma casatoresc cu un "aurolac" si primesc binecuvantare de la parinti nu inseamna ca voi avea o casatorie de lapte si miere cu acel om,caci binecuvantarea nu schimba cu nimic caracterul omului.
Si viceversa,daca prietenii tai s-au inteles bine prima data dar au esuat in casatorie ,asta s-a intamplat din cauza caracterului lor si nu din faptul ca le-a lipsit formula magica de salvat casnicii din binecuvantarea parinteasca.
Sta in masura celor implicati in relatie-casatorie-sa schimbe ceva,sa-si salveze casatoria ,nu in oameni din afara.

Stii ca sunt canoane in legatura cu treaba asta? Nici sa fugi cu prietenul si sa te casatoresti nu e bine. Putem vedea unde au ajuns toti cei care au fugit din asa zisa iubire. Depinde f.mult de context. Daca fata e oarba si nu vede ca acel baiat nu e bun? De f.multe ori se intampla asa, iar parintii, din dragoste ptr. fata lor, incearca sa ii deschida ochii si de multe ori gresesc in abordare, nu in instinctul lor. Daca parintii nu accepta casatoria pe motive laice, gen nu avem bani sau baiatul nu e bogat/intelectual, atunci e altfel. Totusi, stau si ma intreb, unde este locul lui Dumnezeu in astfel de familii si situatii? Parintii cu frica de Dumnezeu nu fac asa, actioneaza doar cand fata alege o persoana nepotrivita. Si e si normal sa fie asa.
Vad f.putin respect ptr. parinti. "Maicata". Orice mama este sfanta, chiar daca nu e a noastra, tot merita respect. Drepturile copilului in sus si in jos. Dar despre responsabilitatile copilului nu vb nimeni. Despre drepturile parintilor, iarasi nu mai vb nimeni. Doar ptr. ca mama ta nu e de acord cu ceea ce faci tu, nu inseamna ca incearca sa te controleze si alte scenarii. Am ajuns cam nesimtiti de ne permitem sa judecam parintii nostrii si parintii altora.
Nu vb de tine Yasmina, ci la modul general.