Eutanasia in noul Cod Penal

[AlinB]

Deci esti pro-eutanasiere, nu?

[Florinvs]

Tocmai ce am spus mai sus- sunt anti-eutanasie!

Singurele cazuri când un om este indreptatit sa ia viata altui om ar fi

-daca este politist sau jandarm si infractorul nu se supune la somatia regulamentara (focul de avertisment tras in aer), atunci al doilea foc se executa in plin, daca este posibil la picioare. Daca de exemplul infractorul- mai ales când se intervine la clanurile tiganesti- ataca fortele de ordine (cu furci, topoare, pietre, etc) atunci se poate executa foc in plin fara somatie.

-daca esti membru in fortele armate si participi la razboaie de aparare a patriei, cum au fost cele din 1877-1878, 1916-1918, 1919 campania din Ungaria, 1941-1944 campania pe frontul de est pana la Nistru si campania pentru eliberarea nord-vestului Transilvaniei, atunci ca soldat in razboi, vrând-nevrând omori soldati inamici.

-daca faci parte dintr-un pluton de executie, care trebuie sa puna in aplicare o hotarare judecatoreasca de condamnare la moarte

-in cazuri de legitima aparare, când, pentru a respinge un atac neprovocat si iminent, care-ti pune viata ori integritatea corporala in pericol, tie sau unei persoane apropiate, esti nevoit sa reactionez si chiar sa iei viata unui om.

-in cazuri de razbunare indreptatita, când cineva iti provoaca o suferinta cumplita-iti omoara sau violeaza copilul, sotia sau iubita.

In afara de cazurile mentionate mai sus, daca cineva ia viata altui om (inclusiv in cazuri de avort) se cheama crima, care trebuie pedepsita de lege.

[AlinB]

Nu, aici in principiu e vorba de un om care isi ia viata si altul il ajuta.
NU ca o face in locul lui, ci il ajuta procurandu-i ceea ce are nevoie ca sa-si atinga mai usor scopul.

Cazul asta mi se pare ca nici macar nu este tratat de Codul Penal de la noi.

In articolul citat in deschiderea topicului se refera la actul de a lua efectiv viata cuiva.

Este diferenta intre a face o injectie mortala si aceea de a "uita" o seringa cu un compus mortal la indemana celui cu intentii clare de suicid.
Sau a-i procura o substanta mortala in acest scop, de ex.
Si aici se pare ca mai sunt doua nuante, cel putin conform codului penal din alte tari: de a o face din motive pecuniare sau altruiste.

[sophia]

În prealabil postat de AlinB

Nu, aici in principiu e vorba de un om care isi ia viata si altul il ajuta.
NU ca o face in locul lui, ci il ajuta procurandu-i ceea ce are nevoie ca sa-si atinga mai usor scopul.

Cazul asta mi se pare ca nici macar nu este tratat de Codul Penal de la noi.

In articolul citat in deschiderea topicului se refera la actul de a lua efectiv viata cuiva.

Este diferenta intre a face o injectie mortala si aceea de a "uita" o seringa cu un compus mortal la indemana celui cu intentii clare de suicid.
Sau a-i procura o substanta mortala in acest scop, de ex.
Si aici se pare ca mai sunt doua nuante, cel putin conform codului penal din alte tari: de a o face din motive pecuniare sau altruiste.

Pai da atunci trebuie facuta acesta diferenta de la inceput. Trebuie totusi stiut despre ce vorbim.
Ca folosirea substantelor in scop pecuniar nu mai intra la eutanasie, ci la omor.

Eu am impresia ca suntem pe un drum gresit pe acest fir.
Despre ce lege este vorba totusi? Daca este eutanasie, atunci nu poate fi vorba de pecuniar. E vorba de sinuciderea asistata.

[Florinvs]

Daca ajuti pe cineva sa se sinucida, chiar procurandu-i anumite substante sau facilitandu-i in orice fel sinuciderea, si faci treaba asta cu scopul de a obtine foloase materiale, evident ca se cheama crima.

Daca il ajuti pe cineva sa se sinucida (la cererea expresa si constienta a acestuia), facilitandu-i in orice fel sinuciderea, iarasi nu mi se pare normal. Personal- chiar daca cineva mi-ar cere vreoadata sa fac treaba asta (si persoana respectiva ar suferi de o boala incurabila), tot nu as putea sa fac treaba asta!

Omeneste le inteleg pe acele persoane grav bolnave care au suferinte fizice foarte mari si isi doresc sa moara, insa pur si simplu nu as putea sa ajut persoana respectiva sa se sinucida.

Cel care se sinucide raspunde in fata lui Dumnezeu numai el sau ea pentru pacatul lui sau a ei.
Insa cel care faciliteaza sinuciderea cuiva, raspunde de doua ori in fata lui Dumnezeu- atat pentru pacatul celui care s-a sinucis, dar si pentru pacatul lui ca l-a ajutat sa se sinucida!

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

. Trebuie totusi stiut despre ce vorbim.
Ca folosirea substantelor in scop pecuniar nu mai intra la eutanasie, ci la omor.

Eu am impresia ca suntem pe un drum gresit pe acest fir.
Despre ce lege este vorba totusi? Daca este eutanasie, atunci nu poate fi vorba de pecuniar. E vorba de sinuciderea asistata.

Eutanasia in noul Cod Penal Eutanasia sau uciderea la cererea victimei este infracţiune în Noul cod penal. Până acum, această faptă era considerată ca fiind omor calificat şi se pedepsea cu până la 25 de ani. Noul cod penal spune, însă, clar ce presupune o asemnea faptă şi cu câţi ani de închisoare este pedepsită.

„Uciderea săvârşită la cererea explicită, serioasă, conştientă şi repetată a victimei care suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată medical, cauzatoare de suferinţe permanente şi greu de suportat, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.“ spune articolul 190 din noul Cod Penal.

[sophia]

Interesanta coincidenta. Aseara in timp ce scriam pe acest fir, a inceput la televizor un talk-show pe aceeasi tema.
Si aici parlamentul se ocupa in perioada asta cu aceasta problema.
Iar astazi in presa scrie ca parlamentarii trebuie sa lase deoparte disciplina de partid (in acest caz) si sa voteze dupa vocea interioara a fiecaruia.

Este o problema foarte delicata si personala. As inclina sa spun ca asa ceva nu se poate reglementa, dar spre protectia unor este nevoie de putina ordine.

Cateva observatii la discutia de aici:

1. Nu stiu ce anume se discuta in tara, dar este vorba totusi de doua aspecte foarte diferite.
Una este sa ia cineva decizia in totala cunostinta de cauza si putere si alta este sa fie decizia unor membri ai familiei in locul unei persoane care nu mai poate gandi si decide (stadiu terminal coma, etc.).
Nu stiu daca intra ambele sub umbrela eutanasiei. Nu cred.

Eu cred ca actualmente se discuta prima varianta.
Al doilea aspect este deja reglementat (nu stiu cum este in tara), prin act notarial. O persoana poate sa faca act la notariat, la fel ca si un testament, in care sa precizeze ce sa se intample cu ea atunci cand este legata la aparate si nu mai poate decide singura.

Mai grav este primul aspect si din ce in ce mai raspandit si discutat.
Oamenii au teama de situatia lor. Poate si de suferinta, dar mai ales de modul in care vor fi ingrijiti in stare de boala avansata.
Si atunci, in momentul in care afla un diagnostic, deja iau niste decizii.

Problema este ca aici nu se discuta despre interventia altora asupra persoanelor in cauza, ci despre decizia lor personala.
Sunt invinovatiti medicii care administreaza un anumit medicament la cererea unui om.
Pentru mine intrebarea se pune totusi cat poate influenta legea aceasta decizie. Pentru ca omul ia o decizie. Si daca nu-l ajuta medicii s-o indelineasca, o face el singur. Gaseste cai.

Ori aici (respectiv in lege) se doreste neaparat gasirea unui vinovat si pedepsirea lui. Si acesta nu exista de fapt, sau nu la modul prezentat.
Medicul nu este vinovat, pacientul nu este vinovat.

Mai degraba ar trebui reglementat ajutorul ce trebuie acordat unui om cu un diganostic fatal:

- diagnostic corect, in primul rand
- consiliere (mai multe pareri) asupra prognosticului si a tratamentului
- consiliere psihica
- consilierea apartinatorilor (mereu sunt uitati, lasati de izbeliste acestia)
- gasirea si oferirea de solutii de tratament mai putin invazive si masuri de imbunatatire a calitatii vietii celui bolnav
- imbunatatirea sistemului de ingrijire a bolnavilor grav, incurabili

Omul ia niste decizii in stare de disperare, nevazand alt drum. Exista frica de viitor: ce va fi cu mine, cine ma va ingriji, cat ma voi chinui, ce povara voi fi pentru altii etc.
Nimeni nu ia de placere asa o decizie.

@Iulliu46 - asta cu sacrificarea copiilor nu provine de la mine. Delia a formulat asa o idee. Eu am preluat ceea ce am inteles de la ea.
De altfel eu sunt de parare ca nimeni nu stie de fapt deciziile lui Dumnezeu. Nu stiu de ce le formuleaza unii sau altii. Gresim. Numai El stie de ce da suferinta unor copii nevinovati, sau de ce ii ia inapoi, sau de ce nu-i da la altii deloc.
Ah, ca in mod indirect, parintii, sau cei din jur vor fi impresionati si poate se vor schimb cumva. Da, se poate, dar asta nu explica problema in sine. Adica eu nu sunt de acord cu ideea ca Dumnezeu le da suferinta copiilor numai pentru a-i pedepsi sau intoarce pe parinti la credinta. Poate sa fie un efect, dar nu explicatia faptului. Este oribil sa formulam asa pareri la adresa lui Dumnezeu.
Si critici aici o atitudine de umanism fara Dumnezeu. Atunci te intreb (si nu numai pe tine), in ce fel trebuie sa-l privim sau intelegem pe Dumnezeu totusi?
Pe de o parte se spune peste tot de iubire de Dumnezeu: ca El e bun, ca El ne ajuta, ca fara El nu putem, ca face atata bine si ne iubeste si etc. Pe de alta parte insa se spune ca este rau, ca ne pedepseste, ca ne da boala, ca prin copiii nevinovati pedepseste pe parinti, ca ne judeca sever, ca ne trimite in iad si alte lucruri rele.
Pana la urma care este adevarul? Sa-l iubim, sau sa ne fie frica?
Pentru ca noi, ca oameni nu putem sa simtim altfel decat omeneste. Nu avem cum sa.l percepem altfel.
Si sunt multe lucruri pentru care nu avem intelegerea necesara. Incercam sa pricepem si (ne) punem intrebari. Inaca o data. Suntem facuti ca oameni, avem posibilitati limitate. Nu stim sa explicam anumite fenomene: nici boala, nici moartea, nici lipsa de copii, sau multimea de copii, nici alte fenomene.

Si in incheiere din nou: nu e vorba ca intervine cineva asupra unei persoane sa o omoare. Aici e vorba de decizia unora de a-si curma viata: cu sau fara ajutor din afara. Asa trebuie privite lururile.


@Dragos - suflet fara trup nu se poate. Impreuna le-am primit, de amandoua trebuie sa ne ingrijim. Dupa moarte...e alta discutie.
Un om bolnav trupeste are si sufletul bolnav automat si de multe ori si inversul este valabil.
Stiu, tu referi la partea de credinta. Dar nici acolo nu este atat de simplu precum scrii tu. Suferinta trupeasca te poate impinge la pacate. Este o cale bifurcata din pacate.

[iuliu46]

În prealabil postat de sophia

@Iulliu46 - asta cu sacrificarea copiilor nu provine de la mine. Delia a formulat asa o idee. Eu am preluat ceea ce am inteles de la ea.
De altfel eu sunt de parare ca nimeni nu stie de fapt deciziile lui Dumnezeu. Nu stiu de ce le formuleaza unii sau altii. Gresim. Numai El stie de ce da suferinta unor copii nevinovati, sau de ce ii ia inapoi, sau de ce nu-i da la altii deloc.
Ah, ca in mod indirect, parintii, sau cei din jur vor fi impresionati si poate se vor schimb cumva. Da, se poate, dar asta nu explica problema in sine. Adica eu nu sunt de acord cu ideea ca Dumnezeu le da suferinta copiilor numai pentru a-i pedepsi sau intoarce pe parinti la credinta. Poate sa fie un efect, dar nu explicatia faptului. Este oribil sa formulam asa pareri la adresa lui Dumnezeu.
Si critici aici o atitudine de umanism fara Dumnezeu. Atunci te intreb (si nu numai pe tine), in ce fel trebuie sa-l privim sau intelegem pe Dumnezeu totusi?
Pe de o parte se spune peste tot de iubire de Dumnezeu: ca El e bun, ca El ne ajuta, ca fara El nu putem, ca face atata bine si ne iubeste si etc. Pe de alta parte insa se spune ca este rau, ca ne pedepseste, ca ne da boala, ca prin copiii nevinovati pedepseste pe parinti, ca ne judeca sever, ca ne trimite in iad si alte lucruri rele.
Pana la urma care este adevarul? Sa-l iubim, sau sa ne fie frica?
Pentru ca noi, ca oameni nu putem sa simtim altfel decat omeneste. Nu avem cum sa.l percepem altfel.
Si sunt multe lucruri pentru care nu avem intelegerea necesara. Incercam sa pricepem si (ne) punem intrebari. Inaca o data. Suntem facuti ca oameni, avem posibilitati limitate. Nu stim sa explicam anumite fenomene: nici boala, nici moartea, nici lipsa de copii, sau multimea de copii, nici alte fenomene.

Pai hai sa ne punem intrebari. Ca de exemplu : Ce cauta Hristos pe cruce ? Care este motivul pentru care S-a intrupat si a permis sa fie batjocorit si ucis ?
Poti raspunde la intrebarile astea ? Poti avea macar pentru o clipa incredere in Cineva care S-a facut partas in mod voluntar la suferinta noastra, ba chiar a avut parte de suferinte mult mai groaznice decat multi dintre noi ? Si poti avea incredere ca orice ti se intampla in viata asta este spre binele tau, daca privim lucrurile dintr-o perspectiva mai larga in care viata asta nu e decat un farama ? Nu ti se pare curios ca mai toti oamenii care au suferit prin puscarii au devenit credinciosi, in timp ce calaii lor care n-au cunoscut suferinta au ramas surzi si orbi ? Sau ca pierderea cuiva drag ne apropie de cele mai multe ori si mai mult de Dumnezeu ?