Despre somn si cosmaruri...

[fallen]

Nu stiu daca e o erezie, a spus-o chiar un parinte ortodox. Nu l-am auzit eu, am citit un articol.
Spre deosebire de marea majoritate, am inteles de ceva vreme ca Cristos este Dumnezeu, insa a vrut sa duca pana la capat "misiunea' de om...
daca crezi ca o sa gasesc aceste raspunsuri in catehismul ortodox...f bine, o sa le caut si acolo...

[Lucian008]

În prealabil postat de fallen

Nu stiu daca e o erezie, a spus-o chiar un parinte ortodox. Nu l-am auzit eu, am citit un articol.

Ai inteles gresit. Preotul respectiv se referea la moarte in sensul de moarte prin pacat. Moartea fizica nu este o despartire de Dumnezeu, iar Hristos nu a experimentat un altfel de moarte.

[fallen]

Poate am inteles gresit, sau poate am batut campii. De fapt voiam doar sa aflu, daca a mai trecut cineva prin asta, de ce se intampla sa ne culcam bine-mersi, increzatori, linistiti, si s a ne trezim speriati de moarte, ca si cum necuratul ne-ar ispiti si in somn, si nu neaparat cu pofte fiziologice, ci si cu asemenea trairi patologice... Nu ca as vedea vreo fantoma sau vreo halucinatie, Doamne fereste, ca mergeam direct la psihiatru, insa ma trezesc cu o teama inexplicabila, cu un gol in suflet, parca, de parca am plecat de acasa si m-am ratacit si nu mai gasesc drumul...plus o acuta indoiala, necredinta...care ma tine pana ma dezmeticesc de-a binelea, si uneori dupa aia; chiar daca incerc s ama adun, de exemplu, sa zic o rugaciune, nu reusesc, mi se 'rupe filmul". Si de-asta zic ca mi-e frica, ca si in pragul mortii, chiar daca ne spovedim si impartasim cat suntem inca ok, sa nu vina iar asemenea ispite asupra noastra si, psihicul nostru constient fiind slabit, sa nu mai poata sa le consteintizeze si nici sa le combata eficient, lasandu-ne prada unei mari, terifiante,frici, deznadejdi, groaze... Da, stiu ca tb sa ne rugam Maicii Domnului, ingerului pazitor, etc, sa ne vegheze mai ales in acele clipe, si poate or s-o faca, dar noi o sa mai fim constienti de prezenta si actiunea lor atunci? stiu ca nu trebuie sa ii percepem cu simturile trupesti, dar macar cu sufletul, insa se pare ca si acesta e (mai) vulnerabil la ispite si sminteli...

[anita]

În prealabil postat de fallen

Poate am inteles gresit, sau poate am batut campii. De fapt voiam doar sa aflu, daca a mai trecut cineva prin asta, de ce se intampla sa ne culcam bine-mersi, increzatori, linistiti, si s a ne trezim speriati de moarte, ca si cum necuratul ne-ar ispiti si in somn, si nu neaparat cu pofte fiziologice, ci si cu asemenea trairi patologice... Nu ca as vedea vreo fantoma sau vreo halucinatie, Doamne fereste, ca mergeam direct la psihiatru, insa ma trezesc cu o teama inexplicabila, cu un gol in suflet, parca, de parca am plecat de acasa si m-am ratacit si nu mai gasesc drumul...plus o acuta indoiala, necredinta...care ma tine pana ma dezmeticesc de-a binelea, si uneori dupa aia; chiar daca incerc s ama adun, de exemplu, sa zic o rugaciune, nu reusesc, mi se 'rupe filmul". Si de-asta zic ca mi-e frica, ca si in pragul mortii, chiar daca ne spovedim si impartasim cat suntem inca ok, sa nu vina iar asemenea ispite asupra noastra si, psihicul nostru constient fiind slabit, sa nu mai poata sa le consteintizeze si nici sa le combata eficient, lasandu-ne prada unei mari, terifiante,frici, deznadejdi, groaze... Da, stiu ca tb sa ne rugam Maicii Domnului, ingerului pazitor, etc, sa ne vegheze mai ales in acele clipe, si poate or s-o faca, dar noi o sa mai fim constienti de prezenta si actiunea lor atunci? stiu ca nu trebuie sa ii percepem cu simturile trupesti, dar macar cu sufletul, insa se pare ca si acesta e (mai) vulnerabil la ispite si sminteli...

Fallen,trairile tale din somn si cand te scoli sunt o consecinta fireasca a vietii cazute pe care o duci. Cosmarurile se vindeca prin spovedirea deasa a pacatelor dar daca pacatuim dupa ce ne spovedim ce vindecare sa mai asteptam ? Chiar ieri imi povestea cineva de o tanara care a stat necununata 15 ani cu un barbat.El nu vrea sa o ia de sotie pt ca mama lui nu este de acord. Viata ei e un esec total ,si-a pierdut serviciul iar el s-a imbolnavit de cancer. Si atunci ce valoare mai au clipele petrecute impreuna? Ea se spovedeste dar preotul duhovnic a chemat-o la el dupa ce se va cununa,a fost foarte strict. A schimbat duhovnicul ,dar pe Dumnezeu nu il pacalim.

@ fallen, tot mai mult ajutor vei primi de la Dumnezeu, rugându-te cu sinceritate, decât de la forumişti...

Spunea un sfânt, dar nu mai găsesc acum exact ... ceva de genul că ar trebui să ne mărturisim neputinţele numai acelor care pot să ne vindece...

@ Daniel-ortodox - de unde atâta aroganţă? Cum se face că te simţi şi dator, şi în măsură, să ne înveţi credinţa şi calea mântuirii şi nu oricum, ci cu asprime, intransigenţă... dorind să urmezi calea părintelui Arsenie Boca, de exemplu??!

[fallen]

În prealabil postat de anita

Fallen,trairile tale din somn si cand te scoli sunt o consecinta fireasca a vietii cazute pe care o duci. Cosmarurile se vindeca prin spovedirea deasa a pacatelor dar daca pacatuim dupa ce ne spovedim ce vindecare sa mai asteptam ? Chiar ieri imi povestea cineva de o tanara care a stat necununata 15 ani cu un barbat.El nu vrea sa o ia de sotie pt ca mama lui nu este de acord. Viata ei e un esec total ,si-a pierdut serviciul iar el s-a imbolnavit de cancer. Si atunci ce valoare mai au clipele petrecute impreuna? Ea se spovedeste dar preotul duhovnic a chemat-o la el dupa ce se va cununa,a fost foarte strict. A schimbat duhovnicul ,dar pe Dumnezeu nu il pacalim.

Desi nu mai avem relatii (pacate) trupesti de ceva vreme, nu cred ca am castigat mare lucru prin asta, ca tot mai pacatuim cu vorba, cu gandul, etc (ne mai certam, injuram, luam numele Domnului in desert) lucruri care cu siguranta il deranjeaza pe Dumnezeu mai rau (si ii plac diavolului mai mult) decat daca ne-am iubi, chiar si asa clandestin. Nu stiu daca cumva e posibil ca in casa noastra sa se fii salasluit vreun drac saumai multi, dar, dupa cum dormim de tulburati amandoi, pare verosimil (am mai intrebat si pe alt topic unde se salasluieste necuratul, in casa sau in noi). Adevarul e ca amandoi avem probleme cu somnul, ori nu putem adormi, ori unul adoarme si daca celalat il trezeste, cu sau fara intentie (ex: ma scol din pat sima impiedic de ceva), se sperie sau se enerveaza si-l ia la injuraturi; deci cam ca in Ivan Turbinca. si cel mai grav e ca daac incerc sa spun Tatal nostru, chiar nu reusesc, pana la sfarsit "mi se rupe filmul"(pierd sirul, de obicei pe la 'si ne iarta noua...") Apoi am observat ca din cauza asta e posibil sa ma scol obosita si dimineata si sa fiu toata ziua furioasa...
(PS daca tot mai credeti ca singura solutie e cununia, se pare ca va trebui sa fac rost de rohipnol ca sa-l pot duce la altar:)))
PS 2 : credeti ca daca voi ramane singura, (ma voi intoarce la mama acasa) voi fimai fericita si mai linistita, stiind ca mmult ca sigur mi-am suflat ultima sansa de amaiavea copii si familie? stiind ca toata viata care mi-a ramas si care va fi doar suferinta si durere o voi petrece cu ai batraniai mei pana ei nuvor mai fi si eu voi tot o baba? sau in disperare de cauza voi face o alegere si mai proasta ducandu-ma dupa ultimul barbat ramas disponibil pt mine? Ce va face sa credetica barbatii la varsta a doua (50 -60), ramasi singuri, nu e posibil sa fie interesati tot numai de sex plus menaj plus impartit responsabilitati domestice (intretinere, lumina, etc)?

[gabriela8]

Singura solutie este spovedania sincera si ruperea de pacat. Daca el nu intelege asta, e cam greu dar nu imposibil de realizat in conditiile in care incerci o schimbare a lucururilor.

Trebuie sa te convingi singura de niste lucruri ca mai apoi sa actionezi.

[sophia]

În prealabil postat de Lucian008

Ai inteles gresit. Preotul respectiv se referea la moarte in sensul de moarte prin pacat. Moartea fizica nu este o despartire de Dumnezeu, iar Hristos nu a experimentat un altfel de moarte.

Of Doamne, ce filozofii complicate! Bine ca macar tu stii despre ce scrii. Vorbesc serios, fara intentia de a te leza. Ma intreb de unde gasiti si cum puteti intelege asemenea lucruri.
Parca ar exista sapte feluri de moarte.
De fapt ce intelegeti voi prin notiunea de moarte. Dar concret, nu metaforic.
Prin pacat il superi pe Dumnezeu, te indepartezi de El, dar nu mori.

Inteleg intrebarea lui fallen, dar nu stiu decat ca Iisus a avut si el frica si nevoie de Tatal. Nu stiu sa explic. Stiu ca le spunea si apostolilor fara bucurie despre ceva ce avea sa urmeze. Ii era frica si in Gradina Ghetsimani. O frica de ceva, nu stiu ce. Cine poate stii ce gandea El?

Si da, se poate sa trecem prin diverse stari sufletesti. Cosmarurile sau visele au si ele influenta lor.
Am impresia ca unii chiar uita ca suntem fiinta umane totusi.
Se poate sa ai probleme sufletesti care se reflecta si in vise/cosmaruri si sa te trezesti cu o anumita stare sufleteasca. Nu, nu-ti poti pierde credinta numai din asta, dar poti sa simti si asa, ca esti mai departe de Dumnezeu.

[Lucian008]

În prealabil postat de sophia

Parca ar exista sapte feluri de moarte.
De fapt ce intelegeti voi prin notiunea de moarte. Dar concret, nu metaforic.
Prin pacat il superi pe Dumnezeu, te indepartezi de El, dar nu mori.

Nu sunt 7 feluri. Sunt 3. Toate sunt urmarea pacatului, dar in feluri diferite.
Una este moartea fizica. Si este urmarea pacatului neascultarii al protoparintilor.
Al doilea fel de moarte este reprezentat de savarsirea pacatelor si prin care te indepartezi de Dumnezeu. Doar ca exista sansa indreptarii prin pocainta.
Si al treilea, cel mai inspaimantator si ireversibil, il reprezinta moartea vesnica si existenta fara Dumnezeu. Eternitatea in iad.

[sophia]

Careva din noi vorbeste in alta limba, cred.
Indepartarea de Dumnezeu prin pacat 8cu sau fara posibilitate de indreptare se numeste cadere in pacat. Si atat. Eu asa stiu.
De ce o numesti moarte?
Moratea fizica este numai una. Plecarea din lumea aceasta. Si pe urma ajungem la Dumnezeu care ne judeca si decide daca ramanem in Rai, sau ne trimite in Iad.
Deci eu nu vad/inteleg decat o singura moarte.

Repet, nu vorbim aici in metafore, ca asa mai exista o gramada de morti.