Despre somn si cosmaruri...

În prealabil postat de fallen

Cred ca aseara am adormit cu gandul la Aura, si la scurt timp m-am trezit gandindu-ma daca moartea e la fel ca somnul; mai exact, daca se intampla si dupa ce mori cum mi se intampla mie in somn: sa adorm cu nadejdea la Dumnezeu, si sa ma trezesc fara ea! Desigur că nu ştie nimeni ce se întâmplă în timp ce sau după ce mori, însă dacă e să treci prin aceleasi stadii ca între veghe şi somn, de ce te părăseşte credinţa odată cu scaderea nivelului de conştienţă??? Să fii păţit şi Mantuitorul pe cruce treaba asta, când a strigat "Doamne, de ce mă părăseşti?" Teologii spun că moartea presupune şi despărţirea de Dzeu, pe care a experimentat-o chiar Însuşi Măntuitorul, ba chiar a fost şi în iad pt o zi; însă cum a reuşit să mai scape de acolo? Prin forţele proprii sau doar prin bunăvoinţa Tatălui? Oare ispitele şi lupta noastră pt a nu rămane în iad nu încetează nici după ce murim, sau din acel moment nu mai putem face nimic???

Nu e bine sa adormi cu gandul la nimic pamantesc. Ia un verset dintr-o rugaciune si repeta-l pana adormi. E mai de folos. Cugetarea la moarte e recomandata de Sfantul Antonie cel Mare ca antidot impotriva faptuirii pacatelor. ,,Aminteste-ti ca vei muri si nu vei mai pacatui.'', spune el. Cugetarea la iad e de folos impotriva mandriei, dar in stare de veghe, nu dupa ce am pus capul pe perna.

[glykys]

Sunt foarte socata de ce s-a scris aici...
Daniele, sa iti fie tie dupa credinta ta!
Mie mi-e clar ca nu a deschis nimeni acel site ca sa il citeasca, ci toti s-au speriat vazand titlul lui.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de glykys

Sunt foarte socata de ce s-a scris aici...
Daniele, sa iti fie tie dupa credinta ta!
Mie mi-e clar ca nu a deschis nimeni acel site ca sa il citeasca, ci toti s-au speriat vazand titlul lui.

Ba mai sunt si dintre acei care l-au deschis si chiar au citit... Dar daca ti s-ar lua apararea, (acolo unde e cazul), sunt convins ca vom fi acuzati ca avem ceva cu... "parintele" Daniel. Personal, raman la concluzia ca vorbim de o atat de falsa iubire de semeni, incat si un copil o sesizeaza. In plus... ma gadila degetele cand vad pe cineva spunand ca are studii inalte, dar gramatica si exprimarea lasa mult de dorit, pentru un om "cu multa carte"... Tu nu te necaji... Toti trecem prin asta: si tu, si eu, si el...TOTI!

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Dacă eu am întrecut orice măsură, negativă, te referi probabil, frate Ovidiu, tu să întreci mereu măsura iubirii. Iubind cît mai desăvîrşit posibil. Ca "nu atât noi apărăm adevărul, cât noi trebuie să intrăm în adevăr și să lăsăm Adevărul să ne apere pe noi", cum ai ales să spui la semnătura ta. Adevărul-Hristos. Scripturistic. Alt adevăr nu există.
Şi cînd vei fi scuipat în faţă, înjurat, bătut, umilit, şi poate omorît, să aminteşti acelora, cît de mult îi iubeşte pe ei Domnul, chiar în acele clipe. Şi la fel cum ţi-a păsat acum, de nişte cuvinte ale mele, în loc să-ţi pese de sufletele ce se pierd, să-ţi pese şi atunci de sufletul tău, să nu-l pierzi, făcînd pe eroul, ca şi acum, ca să nu fi un neruşinat în faţa lui Hristos, şi a sfinţilor care te vor judeca, aşa cum eşti un neruşinat acum în faţa Lui şi a lor. (I Corinteni 6, 2)

Frate Neagu, mulţumesc pentru ironie ! Găsesc şi eu cîteodată potrivită, retorica şi ironia. Nu sunt părinte, preot, nu am studii înalte, sunt un muritor de rînd. Pe mine, numiţi-mă cum vreţi, atac la persoană, greşeli gramaticale, falsă iubire de semeni, mîndru, arogant, le am pe toate, şi sunt vrednic de iad, ştiu asta. Nu fac nici un raport la nimeni, că sunt vrednic de ele. Oricum dacă ajung în Rai, voi cere la Dumnezeu să lase pe un creştin ce a ajuns în iad, să vină în locul meu în Rai şi eu să merg în locul lui în iad, -ortodocşi, restul nu sunt creştini, au fost avertizaţi din belşug-. Deci mi-e indiferent de mine, mă puteţi şi ucide, nu mă tem de cei ce ucid trupul, nu-mi pasă de trup, ci de suflet. (Luca 12, 4)

Dar nu voi tăcea, niciodată, cînd un creştin cere ajutor, şi o creştină îi oferă otravă, învăţătură care nu doar că n-are nimic de-a face cu firea omului, crestinismul, dar promovează drept "medicale" elucubraţiile minţii unor anonimi, în articole fără autor şi bibliografie, dar, de jur împrejurul acelui articol, se promovează iadul. Lucrări de desfrînare, "cuplu şi sex" şi alte întunecimi. Să mai pun versete despre desfrînare, e în zadar, oricum am vorbit în zadar şi pînă acum.
Dacă s-a ajuns la promovarea şi susţinerea încă, a acelor articole, de creştine, şi mai apoi, dacă cineva le spune că greşeşte, şi tot ele să se supere, continuînd să promoveze iadul, cu pretextul că creştinul ce-a cerut ajutor, are de unde să aleagă, e grav cu sufletul acelor creştine. Să aleagă ce? Între un Sfînt Părinte şi un altul? Sau te-ai gîndit că aduci echilibru şi culoare, "Glykys"? Să mai fie şi altceva, nu numai Sfinţi Părinţi, nu? Ai adus iadul, scumpa mea. Să-ţi fie ruşine şi să-ţi mărturiseşti păcatul la duhovnic, că ai smintit pe aproapele tău.

Da, oricine citeşte acel tip de articole, va avea o viaţă grea, pentru că nu va accepta ce are, va fi nemulţumit, nu va înţelege, se va răzvrăti, pentru că iubirea nu e prioritate în viaţa lui. Mă refer la tine, "Glykys", să nu te miri de ce îţi va merge rău în viaţă, precum spuneam. Dar dacă dai prioritate la Matei 6, 33, tot precum spuneam, te vei schimba în bine. Mult în bine. Dacă nu, vei fi la fel ca alte mii şi mii de alte fete, nemulţumite şi frustrate, crezînd la o sclipire de idee că fac un bine, cînd defapt e încolăcit un monstru de ispită în jurul minţii lor. Rugăciune.

Mi-am făcut datoria de creştin, aşa cum am putut, de a mărturisi. Pilda semănătorului. Mai departe, cum e pămîntul inimii voastre, şi ce rod aduceţi, ştie fiecare.

Aici în acest topic, am spus tot ce trebuia spus.

Îmi cer iertare celor pe care i-am smintit.

Bucurii.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Frate Neagu, mulţumesc pentru ironie ! Găsesc şi eu cîteodată potrivită, retorica şi ironia. Nu sunt părinte, preot, nu am studii înalte, sunt un muritor de rînd.

Frate Daniel, imi pare rau ca s-a ajuns unde s-a ajuns. Macar poate reusim sa invatam cate ceva din asta. In mod firesc, asta am inteles in momentul in care mi-ai specificat ca imi scrii in "duh patristic". Eu alt duh patristic nu-l vad decat la cel care a fost hirotonit si pentru care s-a strigat: "Vrednic este". Si fiind putin bulversat, am indraznit sa-mi arunc o privire peste mesajele tale anterioare. De acolo am aflat: îmi dau licenţa din dogmatică (...) sunt la doua facultate, pastorala. Uneori, lucrurile nu merg in directia in care dorim noi sa mearga, ci in sens invers, in momentul in care incercam sa ne mandrim cu lucruri despre care... nu ne intreaba nimeni. Multi sfinti nestiutori de carte, au existat pe lume, care cunosteau Scriptura mai bine decat orice carturar cu titlu si staif. Harul, oricat ne-am stradui, tot de la Dumnezeu vine, daca-l meritam. Iar daca nu-l avem inca (pentru ca nu-l simtim dar si pentru ca nu convingem) inseamna ca undeva gresim.
Fratilor (si surorilor), daca chiar ne dorim sa-l iubim pe aproapele, atunci sa facem antrenamentul asta zilnic si in orice conditii, fiindca Dumnezeu nu ne lasa neispititi, cand avem teluri inalte. Daca insa, una spunem, si alta simtim in inima noastra, sa nu ne asteptam ca adevarul sa nu se iveasca printre randuri...Cineva "lucreaza" la asta, si mai devreme sau mai tarziu, cadem in propria capcana. Cu cat pretindem ca "noi nu", cu atat mai mult il provocam pe vrajmas, iar Dumnezeu ii va ingadui sa ne faca de ras.

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Oricum dacă ajung în Rai, voi cere la Dumnezeu să lase pe un creştin ce a ajuns în iad, să vină în locul meu în Rai şi eu să merg în locul lui în iad

Imi pare foarte rau de tine, fiindca poti gandi astfel. De aici se intelege cat esti de tanar si lipsit de experienta. Tu nu stii ce ceri! Nu vorbi fara sa gandesti. Nu ma refer la jertfa de care multi dintre noi suntem gata sa vorbim... desi eu stiu ca in caz de nevoie, suntem de nerecunoscut... Pana la urma... tocmai asta ne smereste mai mult: acest sentiment de vinovatie ca, desi am judecat pe altii si desi am promis despre noi ca vom fi, vom face si vom drege, am cazut exact unde strigam la ceilalti ca sunt nerusinati, ca sunt nebuni (asta cu nebunia... chiar ca e grava, pentru un bun crestin). E foarte trist ca, iata, vorbim noi intre noi despre ceea ce de altfel ni se pare ca deja ne-am insusit: smerenie, dragoste, rabdare, jertfa, intelepciune... Sa nu ne dea Dumnezeu mai mult decat putem duce, ca va fi vai si-amar de sufletele noastre, dar si de a celor ce vin dupa noi... Ispititorul noteaza, iar cand iti va veni randul, vei fi judecat dupa vorbele tale. Vrednic de Rai, nu e nimeni. Ce sa spun eu ca, daca ajung acolo... voi darui iubire... Atunci nu mai foloseste nimanui... Nici macar tie! Pana atunci e bine s-o avem, dar sa ne sacrificam, nu viata, ci mandria si vanitatea. Asta vrea Dumnezeu de la noi.

Sunt multe de spus. Vad multa frustrare... De ce? De ce ne pasa? Sa ne pese cand altul este la pamant, si totusi este lovit. Cand e vorba de noi... singura aparare "agresiva" este atunci cand ni se cere sa renuntam la ce avem mai sfant... Dar... teoretic, asta o stim cu totii!... Din pacate... nu se intampla asa... Fiecare tine minte raul personal, fiecare are un dinte impotriva cuiva care nu e de acord cu... etc, etc...Omul nu-l schimbi cu forta, ci prin puterea exemplului!...

În prealabil postat de glykys

Sunt foarte socata de ce s-a scris aici...
Daniele, sa iti fie tie dupa credinta ta!

Eu tocmai l-am raportat. Nu se poate, a întrecut orice măsură.
Fii în pace. Nu te necăji, n-ai ce-i face.

[laurastifter]

În prealabil postat de glykys

Sunt foarte socata de ce s-a scris aici...
Daniele, sa iti fie tie dupa credinta ta!
Mie mi-e clar ca nu a deschis nimeni acel site ca sa il citeasca, ci toti s-au speriat vazand titlul lui.

Au reacţionat aşa pentru că există foarte multe prejudecăţi legate de psihologie (şi de ştiinţă în general, dar am observat că în special faţă de psihologie, n-am idee de ce) şi toate aceste prejudecăţi nu ţin de credinţă, ci de habotnicie, nu reflectă Ortodoxia, ci ortodoxismul.
În profunzime, credinţa şi ştiinţa sunt compatibile, sunt în dialog!
Oricum, nu ştiu de ce vă miraţi şi spuneţi că sunteţi şocată.
Să fi văzut ce am păţit eu de când n-am avut de lucru şi am spus că sunt absolventă de Teologie.
Orice spun în dezacord cu opinia majorităţii forumului (fiindcă cei mai mulţi dintre cei care-mi împărtăşeau modul de gândire şi înţelegere a credinţei fie s-au retras, fie au fost banaţi), mi se dau replici de tipul: "asta se-nvaţă la Teologie?"; "ce cărţi citeşti?"; "profesorii de la Teologie ţi-au spus asta?"; "şi mai zici că studiezi Teologia"...
De mai multe ori luasem decizia de a mă retrage de pe forum, mi-a spus şi o persoană în care am mare încredere, o persoană familiarizată cu atmosfera acestui spaţiu virtual, mi-a spus că acest forum îşi ratează vocaţia, din cauza atitudinii celor mai mulţi dintre useri şi a devenit un spaţiu al discuţiilor contradictorii de foarte slabă calitate. Userii inteligenţi şi competenţi teologic sunt jigniţi doar pentru că exprimă opinii diferite... Chiar nu ştiu ce mă mai ţine pe aici, sincer, sunt din ce în ce mai dezamăgită.
Există comunităţi virtuale creştine minunate, aşa cum era cândva şi forumul acesta. Acum ce s-a-ntâmplat?
Din ce motiv s-a modificat în sens negativ situaţia de aici, iar userii inteligenţi şi cu o gândire profundă se retrag rând pe rând???
Erau atâţia credincioşi creştini autentici aici, capabili să poarte discuţii (inclusiv contradictorii) constructive şi pe un ton civilizat, politicos.
Acum puţinii dintre ei, care au mai rămas, sunt jigniţi şi atacaţi în toate felurile posibile, atitudine care nu are nici un fel de legătură cu Ortodoxia. Dvs aţi fost jignită pentru că aţi postat un articol de psihologie, pe un alt topic Fani71 e atacată cu o impoliteţe intolerabilă doar pentru că a "îndrăznit" să exprime o opinie diferită de cea a majorităţii... şi exemplele pot continua.
Îmi cer scuze că am scris acest mesaj critic, în loc să-i răspund iniţiatoarei topic-ului, care a avut încredere în noi... dar m-am descărcat fiindcă sunt foarte dezamăgită, s-au acumulat prea multe (nu-i vorba de acest topic, ci de ceea ce văd aici de luni de zile şi de modul în care eu şi alţi câţiva suntem trataţi fiindcă avem opinii diferite faţă de majoritate) şi nu cred că voi mai intra prea curând pe forum.
M-am plictisit să-mi fie jigniţi profesorii, să mi se spună că sufăr de complexe şi că sunt ignorantă doar pentru că gândesc ecumenic şi critic viciul obedienţei, m-am plictisit să mi se pună la îndoială cunoştinţele teologice şi, în primul rând, să-mi fie imposibil de a purta o polemică în mod constructiv şi pe baza unor argumente valide din punct de vedere logic.
Îmi pare rău şi-mi cer iertare celor pe care i-am întristat.
Dumnezeu să fie cu noi toţi şi să ne dăruiască pace sufletească, astfel încât să putem comunica mai constructiv şi cu folos.
Voi comunica în privat cu userii pe care i-am îndrăgit aici, nu dezertez de tot. :)
Numai bine tuturor!
Vă salut cu respect!

[Fani71]

Nu te mai necaji, Laura.
Dar cred ca intr-adevar nu folosestie prea mult sa discutam in contradictoriu daca asta este nivelul. Nu facem nici un bine si ne facem si noua rau.
Pana la un punct, anumite lucruri trebuie spuse. Dar daca nu le putem spune fara sa ne tulburam cand suntem atacati, mai bine ne retragem.
Eu m-am tot retras, si am tot hotarit sa nu mai intru in polemici agresive, dar ceva ma face sa revin si sa intru iar...

[laurastifter]

În prealabil postat de Fani71

Nu te mai necaji, Laura.
Dar cred ca intr-adevar nu folosestie prea mult sa discutam in contradictoriu daca asta este nivelul. Nu facem nici un bine si ne facem si noua rau.
Pana la un punct, anumite lucruri trebuie spuse. Dar daca nu le putem spune fara sa ne tulburam cand suntem atacati, mai bine ne retragem.
Eu m-am tot retras, si am tot hotarit sa nu mai intru in polemici agresive, dar ceva ma face sa revin si sa intru iar...

"Eu m-am tot retras, si am tot hotarit sa nu mai intru in polemici agresive, dar ceva ma face sa revin si sa intru iar..."
Da, mă regăsesc întru totul...
Desigur că accept ca ceilalţi să nu fie de acord cu mine şi chiar să reacţioneze ferm, dur, dar să-mi atace argumentele, nu persoana. Şi astfel de incidente s-au întâmplat nu doar o dată, ci frecvent, de luni întregi şi - mai trist - nu mi s-au întâmplat doar mie.
Oricum, nu-i bai...
Mă bucur din toată inima că am avut ocazia de a discuta aici, pe forum, cu mai multe persoane deosebite - printre care vă număraţi şi dvs! - de la care am multe de învăţat.
Nădăjduiesc să mai ţinem legătura, Fani. Ar fi minunat! :)
Dumnezeu să fie cu dvs, Fani şi să vă binecuvinteze!
Cu deosebită preţuire,
L S

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Laura, şi dacă-ţi atacă persoana ce are ? Mare lucru ? La Hristos i-au atacat şi trupul, nu numai persoana ca şi caracter. şi la Sfinţii Apostoli, martiri şi toţi alţii.

Cînd nu suporţi să-ţi atace persoana e un pui de mîndrie acolo, ca la Ovidiu sau la "Glykys", e aroganţă. Şi trebuie spart capul la acel pui de mîndrie. Spart de piatra cea din capul unchiului, Hristos. Să îl spargi tu, puiul de mîndrie, de una singură, sau să îţi fie spart de oamenii prin care lucrează Dumnezeu sau chiar de El Însuşi.

Dar repet, Laura, ca şi mai sus:

"Am mai văzut că eşti nemulţumită cînd eşti atacată. Păi ce creştină mai eşti tu atunci? Bucură-te, iubeşte-i, roagă-te pentru ei, pentru ce-i ce te atacă. Poartă-le slăbiciunile, dacă eşti mai tare ca ei. "Datori suntem noi cei tari să purtăm slăbiciunile celor neputincioşi" - Romani 15, 1. Rabdă-i, deci. Ajută-i. Ridică-i. Mustră-i. Dar mai presus de orice, iubeşte-i şi dă-ţi şi viaţa pentru orice om. În fond, fiecare vrea binele celuilalt, doar că în felul lui propriu, care, în realitate dacă ajunge să facă rău, în loc să facă bine, trebuie atenţionat şi ajutat."

Laura dragă, poate am vorbit în zadar şi cu tine, ca şi cu ceilalţi. Slavă lui Dumnezeu pentru toate.

Bucurii.

P.S.: Zaharia frate, toate cele bune îţi doresc, dar trivial să nu vorbim niciodată, nici măcar în somn, că ne depărtăm de îndumnezeire, de sfinţenie, de dobîndirea Duhului Sfînt. Încearcă să fi on-topic, ajută cu ceva pe fratele "fallen". Ajută-l spre mîntuire.