Sinuciderea tinerilor si adolescentilor-cauze posibile

[Corinusha]

hartuirea e ca la ea acasa in scoli. Si pentru un copil e o trauma majora sa fie zilnic hartuiti de copii mai mari, ma puternici sau mai bogati. Dar interesant este faptul ca, copiii, sunt hartuiti si de unii dintre profesori uneori. Un preot si un psiholog in fiecare scoala ar fi mana cereasca.

[beatrix]

Aici ar trebui sa se faca vorbire despre sinuciderea tinerilor daca am inteles eu bine! Acu sa nu afirmati ca s-ar sinucide pt ar fi hartuiti...Sa fim seriosi! Cei care se sinucid o fac in opinia mea, fie pt. au pb la nivel psihic, fie fiind exagerat de introvertiti nu gasesc o cale de comunicare cu apropiatii lor.Sunt suficiente cazuri insa , in care copii de intelectuali traind cu tot ce vor in jur, se sinucid pt nu i-a lasat "papa" si "mama" la mare, cu pletosul din vecini...Dar de aceea am si convingerea ca la judecata, se va tine cont de imprejurarile in care si-au pus capat zilelor fiecare. Oricum, eu cred ca multi foarte slabi din fire hotarasc fara sa realizeze, sa se sinucida de cand de ex/. experimenteaza "iarba", pt apoi cam toti trec la altele mai..."grave". Cat despre necesitatea ca fiecare scoala sa aiba cel putin un preot si un psiholog, subscriu!

[Iustin45]

Am avut in jur de 15 elevi din clasele VIII-XII care au avut ganduri si tentative de sinucidere carora le-am povestit istorioarele de la inceputul topicului iar la sfarsitul anului scolar i-am intrebat daca au mai avut asemenea ganduri si toti mi-au raspuns ca de cand le-am povestit cum arata iadul sinucigasilor, le-a fugit orice umbra de gand de sinucidere. Am simtit o mare bucurie si am socotit ca Dumnezeu mi-a dat gandul cel bun sa le povestesc despre iad in cel mai groaznic mod cu putinta, intuind ca nu poate fi ceva mai puternic decat frica de iad care sa alunge gandul sinuciderii care pentru ei in acele momente era mai puternic decat frica de moarte. Din pacate, majoritatea profesorilor de religie, multi din ei si preoti, cu care am discutat despre acest subiect au discutat doar in treacat cu elevii lor, evitand sa le povesteasca ceva despre iad si rai din multitudinea cartilor cu marturii ale crestinilor ortodocsi despre viata de dupa moarte aparute in ultimii 20 de ani.

În prealabil postat de Iustin45

Am avut in jur de 15 elevi din clasele VIII-XII care au avut ganduri si tentative de sinucidere carora le-am povestit istorioarele de la inceputul topicului iar la sfarsitul anului scolar i-am intrebat daca au mai avut asemenea ganduri si toti mi-au raspuns ca de cand le-am povestit cum arata iadul sinucigasilor, le-a fugit orice umbra de gand de sinucidere. Am simtit o mare bucurie si am socotit ca Dumnezeu mi-a dat gandul cel bun sa le povestesc despre iad in cel mai groaznic mod cu putinta, intuind ca nu poate fi ceva mai puternic decat frica de iad care sa alunge gandul sinuciderii care pentru ei in acele momente era mai puternic decat frica de moarte. Din pacate, majoritatea profesorilor de religie, multi din ei si preoti, cu care am discutat despre acest subiect au discutat doar in treacat cu elevii lor, evitand sa le povesteasca ceva despre iad si rai din multitudinea cartilor cu marturii ale crestinilor ortodocsi despre viata de dupa moarte aparute in ultimii 20 de ani.

Educatia cu frica, tema religiei de 10000 de ani pana, aparent, in prezent.

Era de inteles in antichitate, poate si in evul mediu. Dar acum? Nu se poate face educatie decat prin amenintari?

[Corinusha]

abaaa, ca in comunism...educatia cu frica; aia a fost, este si va fi in floare oricand cred, desi tot mai multi incercam sa nu facem asta. Vor mai fi destui cu mentalitatea "eu te-am facut, eu te omor", "daca minti, mergi in iad" (si urmeaza o poveste espre cum arata iadul etc etc), "cat timp esti lamine in casa, faci ce zic eu, ca daca nu..." etc.
E mult mai simplu sa educi cu frica decat sa-ti dai silinta sa educi frumos...
Si ne miram de ce sinucideri si de ce plecari de acasa, si de ce nu comunica copiii cu parintii si profesorii. Penreu ca frica, au fost educati sa le fie frica, au fost educati cu amenintari, cu batai. Si inca sunt atat parinti, cat si profesori care fac asta (din pacate).

editare: pt beatrix: ooo, sunt copii care se sinucid din cauza hartuirii si sunt copii care ajung la tot felul de probleme din cauza hartuirii, dar nah...de unde sa stiti, daca n-ati fost hartuita si daca nu vedeti copii hartuiti in jurul dvs?!

[Iustin45]

În prealabil postat de Corinusha

abaaa, ca in comunism...educatia cu frica; aia a fost, este si va fi in floare oricand cred, desi tot mai multi incercam sa nu facem asta. Vor mai fi destui cu mentalitatea "eu te-am facut, eu te omor", "daca minti, mergi in iad" (si urmeaza o poveste espre cum arata iadul etc etc), "cat timp esti lamine in casa, faci ce zic eu, ca daca nu..." etc.
E mult mai simplu sa educi cu frica decat sa-ti dai silinta sa educi frumos...
Si ne miram de ce sinucideri si de ce plecari de acasa, si de ce nu comunica copiii cu parintii si profesorii. Penreu ca frica, au fost educati sa le fie frica, au fost educati cu amenintari, cu batai. Si inca sunt atat parinti, cat si profesori care fac asta (din pacate).

editare: pt beatrix: ooo, sunt copii care se sinucid din cauza hartuirii si sunt copii care ajung la tot felul de probleme din cauza hartuirii, dar nah...de unde sa stiti, daca n-ati fost hartuita si daca nu vedeti copii hartuiti in jurul dvs?!

Am impresia ca voi nu ati citit poate nici macar o evanghelie, ce sa mai vorbesc de epistole. Sfanta Scriptura spune despre FRICA DE DUMNEZEU: ,,Frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii; cei fara minte dispretuiesc intelepciunea si stapanirea de sine. (Sol.1:7) Exista doua forme ale fricii de Dumnezeu, corespunzatoare celor doua trepte ale acestei virtuti.

a) Pe treapta de jos sta frica de judecata lui Dumnezeu, in aceasta viata sau in veacul ce va sa vina, si de amenintarea chinurilor, pe care Parintii le numesc "pedeapsa". Acest termen nu trebuie inteles in sensul ca un Dumnezeu razbunator si crud i-ar pedepsi pe cea care incalca poruncile Sale, ci ca suferinta a sufletului instrainat de Dumnezeu si lipsit de bunatatile duhovnicesti care-i fusesera menite si pe care singur omul si- o aduce prin pacat, judecata lui Dumnezeu nefacand altceva decat sa-I descopere dreapta masura.

Aceasta frica este frica "incepatoare", caci scris este: "inceputul intelepciunii este frica de Domnul" (Ps.110, 10; cf. Pilde l, 7; 9, 10).Atunci cand Parintii spun ca prima forma a fricii este a celor incepatori, inteleg prin aceasta pe cei care n-au atins desavarsirea, pe cei care nu sunt inca sfinti. Deci, aceasta frica o au si se si cuvine s-o aiba chiar cei sporiti duhovniceste. Avva Dorotei nu se fereste sa spuna monahilor: "Frica incepatoare tine de alcatuirea noastra".

Totusi omul este chemat sa-si stinga aceasta frica si sa treaca dincolo de ea, ajungand la iubirea desavarsita, asa cum invata Apostolul Ioan: In iubire nu este frica, ci iubirea desavarsita alunga frica, pentru ca frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desavarsit in iubire" (I Ioan 4, 18). Urmand acest cuvant, Sfantul Maxim Marturisitorul scrie: "Prima temere este scoasa afara de dragostea desavarsita a sufletului (I In 4, 18), pe care a dobandit-o si care nu se mai teme de chinuri". De aceea, Sfantul Antonie cel Mare poate spune: "Eu nu ma mai tem de Dumnezeu, ci il iubesc pe El. Ca dragostea scoate afara frica".Sfantul Diadoh al Foticeei spune limpede: "Frica este starea proprie dreptilor care inca se curatesc, fiind impreunata pe jumatate cu dragoste. Iar dragostea desavarsita este proprie dreptilor curatiti deplin, in care nu mai este frica. "Caci dragostea desavarsita, zice, scoate afara frica" (I In 4, 18). (...) De aceea zice Scriptura intr-un loc: "Temeti-va de Dumnezeu toti sfintii Lui" (Ps. 33, 9); iar in alt loc: "Iubiti pe Domnul toti cuviosii Lui" (Ps. 30, 25). Prin acesta invatam limpede ca frica de Dumnezeu este proprie dreptilor care se curatesc inca, fiind impreunata, cum s-a zis, pe jumatate cu dragoste; iar dragostea desavarsita e proprie dreptilor curatiti, in care nu mai este gandul vreunei temeri, ci o ardere neincetata si o alipire a sufletului de Dumnezeu prin lucrarea Duhului Sfant".
b) A doua forma de frica tine de iubirea desavarsita. Ea se naste din iubirea lui Dumnezeu, care o izgoneste pe cea dintai. Este frica de a nu fi despartit sau instrainat de Dumnezeu, frica de a fi lipsit de "indrazneala dragostei". Dupa cum spune cu multa dreptate Clement Alexandrinul, "nu te temi de Dumnezeu, ci te temi sa nu cazi din harul lui Dumnezeu".

[Iustin45]

.... si respectul fata de parinti, altfel ajung sa creada ca pot face orice, indiferent cat rau si durere ar produce in jurul lor, multi din ei spunand cu usurinta: ,,e viata mea si fac ce vreau cu ea'', de parca ei s-au programat pe ei insisi sa se nasca si sa le creasca urechile simetric, nu parintii lor care s-au sacrificat pentru ca ei sa aibe de toate. Am cunoscut destui copii si adolescenti cu aceasta mentalitate. Faptul ca au tentative de sinucidere care uneori duc la moarte arata cat egoism si iubire de sine au in ei caci uita ca au niste parinti care vor suferi enorm pentru fapta lor.
antoniap ai mare dreptate in ce spui; mereu am incercat sa abordez d.p.d.v. ortodox subiectele cele mai importante si practice cu exemple din viata reala, atat cat m-a luminat Dumnezeu si au fost si rezultate pozitive prin mila lui Dumnezeu.

Corinusha & abaaaabbbb63 Daca aveti solutii mai bune pentru a-i determina pe sinucigasi sa renunte si sa se intelepteasca, spuneti-le, va ascult!!!...... O data ce gandul sinuciderii e mai puternic decat frica obisnuita de moarte, ati gasit voi altceva mai puternic decat frica de iadul vesnic, capabil sa alunge gandul si hotararea cuiva de a se sinucide???

[AlinB]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Educatia cu frica, tema religiei de 10000 de ani pana, aparent, in prezent.

Era de inteles in antichitate, poate si in evul mediu. Dar acum? Nu se poate face educatie decat prin amenintari?

Faptul ca inveti de exista Codului Penal te face sa te simti amenintat sau recunoscator?

[Corinusha]

Solutii nu exista; in schimb se poate face sanu se ajunga la gandul sinuciderii.
Cati parinti cred ca a iubi copilul inseamna confort sau lux materual si atat? Cati dintre parinti isi abandoneaza copilul cu bona/vecina ca sa lucreze ei 14-15 ore din 24? Care-s parintii aia care mai au rabdarea sa mai vorbeasca cu copiii? Ei bine, de obicei, rata suiciderilor si a dependentei e droguri sau alte asemenea este datorata celor demai sus. Se poate vedea foarte clar la o privire mai atenta in jur, ventual vorbit cu copiii care au avut/au ganduri de suicid/care se drogheaza, care fac alte pacate de genul. Intreaba-i ce i-a deterinat sa se gandeasca la suicid/ce i-a facut sa se apuce de droguri etc?

Si daca copilul nu-i credincios, ce-o sa faci, ca amenintarea cu chinurile iadului nu merge?
Ce te faci cand il ameninti cu chinuril iadului pe un copil care abia prinde credinta si cu asta i-o spulberi de tot, pentru ca prefera sa nu creada ca Dumnezeu e crud, cand el a auzit doar ca dumnzeu e iubire.
Nu toti citesc/ au citit sute/mii de carti pe domeniu sa isi dea seama de fapt care e treaba; si daca citesti mai mult iar nu e bine, ca incepi sa vezi cate-o contradictie pe ici, pe colo, si ramai mai nedumerit decat ai fost...

Asa, ca o concluzie, daca s-ar ocupa parintii de copii asa cum trebuie si nu kasa tv-ul sau vecina sau bona sa ii educe si daca le ofera iubire si sprijin NECONDITIONAT si iubire NECONDITIONATA, atunci ar mai scadea rata suicidurilor in randul tinerilor si probabil si in randul adultilor.

Nu stiu daca ai avut vreodata ganduri e genul "mai bine nu eram; mai bine mor"; iar daca ai avut, gandeste-te in ce momente iti veneau aceste ganduri, care era de fapt cauza gandurilor...


pt Alin:
O sa sune ciudat, dar...pot fi recunoscator pentru existenta codului penal, pentru ca oameni la inchisoare au fost si au iesit si au vorbit, pedepsele cu moartea se desfasurau sub privirea intreg orasului/satului, insa din iad sau Rai nu s-a intors nimeni sa povesteasca, nu le-a vazut nimeni cu ochii lui astfel incat sa fie 100% credibil, asa ca partea cu religia si chinurile vesnice tin de amenintare mai mult si prea putin recunostinta.

Ah, ca sa nu ma vorbesc e vesnica "ortodocsii semantuiesc, restul merg clar in Iad"; asta e fraza care pe mine ma scoate din sarite. Si problema e ca ortodocsii sunt atat de convinsi de ce zic, de parca au fost in vizita in iad si Rai sa vda daca s-au mainuit doar ortodocsii sau nu. Asa ca da, religia incearca sa manipuleze prin amenintari care merg la cei mai mult oameni.

Mantuirea e subiectiva si cu siguranta n-o sa stim noi, niciunul, cine se va mantui si cine nu, cine s-a mantuit pana acum si cine nu.

[AlinB]

În prealabil postat de Corinusha

Ce te faci cand il ameninti cu chinuril iadului pe un copil care abia prinde credinta si cu asta i-o spulberi de tot, pentru ca prefera sa nu creada ca Dumnezeu e crud, cand el a auzit doar ca dumnzeu e iubire.

Haha, ce prostie, asta e o cretinatate inspirata pe linie atee.
Chiar si un copil intuieste ca exista si dreptate, nu doar iubire iar in baza dreptatii exista atat rasplata cat si pedeapsa.

Pe de alta parte, la un ateu inrait binenteles ca n-are sens sa-i spui ca ajunge in Iad daca face ceva gresit sau se sinucide, dar uite ca nu sunt atat de multi pana la urma se pare.

Si da, nu e suficient un de-motivator ca frica de pedepasa, daca nu pui si ceva pozitiv, treaba nu merge cum ar trebui.

Asa, ca o concluzie, daca s-ar ocupa parintii de copii asa cum trebuie si nu kasa tv-ul sau vecina sau bona sa ii educe si daca le ofera iubire si sprijin NECONDITIONAT si iubire NECONDITIONATA, atunci ar mai scadea rata suicidurilor in randul tinerilor si probabil si in randul adultilor.

La ce cursuri de psihologie aiuristica ai invatat chestiile astea?

Ce e abureala asta cu "NECONDITIONATA"?
Cand viata iti ofera ceva "neconditionat"?
Adica fiule, du-te si da in cap vecinului, sparge un magazin, fumeaza iarba sau fa orice altceva ce iti trece prin cap ca eu te sprijin NECONDITIONAT.

Daca vrei un ratat, sprijina-l neconditionat.