Cum sa gandim corect...

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de florin.oltean75

Pe de alta parte, oamenii au nevoie sa depuna un efort sustinut, sistematic pentru a-si dezvolta natura secundara ("omul nou"), capacitatea implicita de a functiona ca persoane rationale. Au nevoie de un antrenament asiduu pentru a recunoaste propriile tendinte de formare a unor convingeri irationale.

Au nevoie de o practica sistematica pentru a dezvolta repulsie fata de inconsistenta, o pretuire a claritatii, o pasiune pentru cautarea argumentelor, corectitudine si impartialitate fata de punctul de vedere al celorlalti.

Oamenii au nevoie sa practice cu sarguinta pentru a realiza ca ei insisi au o paradigma proprie, ca asemeni celorlalti "traiesc" tot inferential, ca asemeni celorlalti nu au o conducta care sa-i conecteze direct cu realitatea, ca este perfect posibil sa aiba o senzatie coplesitoare ca au dreptate si totusi sa se insele.


http://www.criticalthinking.org/page...king-terms/496

sincer cand aud de formarea omului nou, eliberat de prejudecati irationale, imi aduc aminte de istorie. Si ma ingrozesc.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

sincer cand aud de formarea omului nou, eliberat de prejudecati irationale, imi aduc aminte de istorie. Si ma ingrozesc.

De ce sa ne ingrozim? Dumnezeu lucreaza prin orice om, si nu alege, asa cum o facem noi. Daca ne-am insusit o expresie gen "omul nou", sau "vom face totul" sau nu mai stiu eu care expresii pe care deja romanul nu mai vrea sa le auda, inseamna ca undeva in sufletul nostru n-am uitat si deci n-am iertat! Ca atare, unde ne situam, in propria noastra constiinta?

[guardian knight]

O gandire corecta este ceea ce am putea defini parafrazand criteriul adevarului la Aristotel,adica adecvarea intre gand,gandire (cogitas) si lucru (res).adica intre gandire si fenomenalitate.

Astfel conceputa definitia gandirii ,putem numi gandirea buna, luciditate ,adica puterea sau virtutea de a-si reprezenta lucrurile si fenomenele adecvat cu starea de fapt reala !

Convingerea mea este ca aceasta gandire buna, sau clara ,este o forta mai degraba datorata unei structuri neuronale si celebrale mostenita genetic, si neavand prea mult de-a face cu educatia !
Desigur, educatia poate sa slefuiasca si sa dea straluciri si efecte baroce ,pur estetice, diamantului numit gandire buna,insa chiar si fara educatie,lasat in starea sa bruta, diamantul nu e mai putin cel mai dur si taios cristal !

Daca nu educatia are un rol central in forjarea gandirii,probabil, ca ea se cizeleaza sau transforma sub impactul puternic al altei scoli. Unii o numesc "scoala vietii",altii o numesc experienta situatiilor limita,insa in orice caz, sub efectul ei,gandirea se poate numi si intelepciune.

Definita astfel,gandirea buna este menita sa duca la conservarea cea mai puternica a individului in fata factorilor nocivi si agasanti exteriori ?!
Daca am raspunde ,da, ce ne facem cu eroul ?
Eroul este un om cu o gandire buna, in timpul actului sau eroic ? Sau este un om putin smintit ?!

Imi vine acum in minte un exemplu de comportamant eroic al unui general neamt de cavalerie Otto von Panwitz,care a devenit Ataman al unei divizii de cazaci albi,in timpul Ww2.
Nu stiu ce fapte ori fi facut in timpul conflagratiei,si nu asta conteaza in cadrul povestirii de aici, insa cand a venit finalul razboiului,acesta i-a prins pe undeva pe la Linz ,in Austria.
Daca initial,prin contacte,se stabilise ca predarea sa se faca englezilor, pana la urma englezii i-au dat pe mana armatei rosii pe prizonierii cazaci,nu inainte de a-i spune generalului ca el poate ramne la ei ca prizonier de razboi,avand astfel sansa sa-si crute viata !
Ce credeti ca a facut generalul in aceasta situatie limita ???
A refuzat oferta englezilor, preferand sa ramana cu oamenii lui, spre a le imparatasi aceeasi soarta !
Iar soarta lui a fost una crunta, deoarece dupa cca un an a fost executat prin spanzurare de catre un tribunal sovietic in URSS.

In virtutea carei gandiri si evaluari, generalul nostru a luat aceasta decizie ce i-a schimbat destinul ???

[florin.oltean75]

În prealabil postat de guardian knight

O gandire corecta este ceea ce am putea defini parafrazand criteriul adevarului la Aristotel,adica adecvarea intre gand,gandire (cogitas) si lucru (res).adica intre gandire si fenomenalitate.

Astfel conceputa definitia gandirii ,putem numi gandirea buna, luciditate ,adica puterea sau virtutea de a-si reprezenta lucrurile si fenomenele adecvat cu starea de fapt reala !

Convingerea mea este ca aceasta gandire buna, sau clara ,este o forta mai degraba datorata unei structuri neuronale si celebrale mostenita genetic, si neavand prea mult de-a face cu educatia !
Desigur, educatia poate sa slefuiasca si sa dea straluciri si efecte baroce ,pur estetice, diamantului numit gandire buna,insa chiar si fara educatie,lasat in starea sa bruta, diamantul nu e mai putin cel mai dur si taios cristal !

Daca nu educatia are un rol central in forjarea gandirii,probabil, ca ea se cizeleaza sau transforma sub impactul puternic al altei scoli. Unii o numesc "scoala vietii",altii o numesc experienta situatiilor limita,insa in orice caz, sub efectul ei,gandirea se poate numi si intelepciune.

Definita astfel,gandirea buna este menita sa duca la conservarea cea mai puternica a individului in fata factorilor nocivi si agasanti exteriori ?!
Daca am raspunde ,da, ce ne facem cu eroul ?
Eroul este un om cu o gandire buna, in timpul actului sau eroic ? Sau este un om putin smintit ?!

Imi vine acum in minte un exemplu de comportamant eroic al unui general neamt de cavalerie Otto von Panwitz,care a devenit Ataman al unei divizii de cazaci albi,in timpul Ww2.
Nu stiu ce fapte ori fi facut in timpul conflagratiei,si nu asta conteaza in cadrul povestirii de aici, insa cand a venit finalul razboiului,acesta i-a prins pe undeva pe la Linz ,in Austria.
Daca initial,prin contacte,se stabilise ca predarea sa se faca englezilor, pana la urma englezii i-au dat pe mana armatei rosii pe prizonierii cazaci,nu inainte de a-i spune generalului ca el poate ramne la ei ca prizonier de razboi,avand astfel sansa sa-si crute viata !
Ce credeti ca a facut generalul in aceasta situatie limita ???
A refuzat oferta englezilor, preferand sa ramana cu oamenii lui, spre a le imparatasi aceeasi soarta !
Iar soarta lui a fost una crunta, deoarece dupa cca un an a fost executat prin spanzurare de catre un tribunal sovietic in URSS.

In virtutea carei gandiri si evaluari, generalul nostru a luat aceasta decizie ce i-a schimbat destinul ???

In virtutea faptului ca prin reflectii si evaluari ale propriilor experiente, generalul a ajuns sa valorizeze in mod profund "principiul identificarii cu ceilalti" - cel mai inalt principiu - principiul principiilor.

Asemeni cum mama se identifica cu copilul ei si este gata sa-si dea viata pentru acesta, asa cum un Dumnezeu moare pe cruce strapuns de cuie si spini pentru noi toti. Pentru ca, paradoxal, acest Dumnezeu nu poate trai fara noi si, firesc, nici noi fara El. Pentru ca, in chip tainic, daca noi "murim" (duhovniceste) si Dumnezeu "se sfarseste" impreuna cu noi - "moare de dor" in noi insine. Din aceasta perspectiva, trebuie sa fim foarte atenti, caci avem putere de viata si moarte asupra unui Dumnezeu care ni se daruieste complet si neconditionat.

In mod curent, noi ne identificam doar cu propriul sine - nu cu ceilalti. Suntem o insula intre insule.