"Adevarata stiinta duce la credinta"

[Mandea77]

În prealabil postat de Corinusha

mandea, am o intrebare?
De ce e si psihanaliza in lista de lucruri care spui ca sunt contrare lui Dumnezeu?
Cu macar un argument te rog, sa inteleg si eu ce e contrar credintei in psihanaliza...

Deosebirea între psihologie şi tămăduirea ortodoxă a sufletului - sau mai curând între psihoterapia umanistă şi cea ortodoxă - este şi ea scoasă în evidenţă. Aş putea să subliniez aici punctele principale.

În psihologie, sufletul nu este după chipul lui Dumnezeu, ca în teologia ortodoxă, ci este o simplă funcţie a trupului. Din această pricină vorbim despre o psihologie fără suflet. În psihologia contemporană sufletul nu are conţinut ontologic. Iar când psihologia vorbeşte despre îmbolnăvirea sufletului, înţelege doar dezechilibrul psihologic al omului sau feluritele experienţe traumatice din viaţa sa de până atunci. Insă în teologia ortodoxă boala constă în întunecarea minţii.

De asemenea, în psihologia umanistă, terapia este echilibrarea puterilor lăuntrice ale sufletului; pe când în teologia ortodoxă, terapia este legată de unirea omului cu Dumnezeu, de vederea lui Dumnezeu şi de ajungerea la îndumnezeire, care este tot una cu vederea lui Dumnezeu. Metoda terapeutică a psihologiei antropocentrice este clar diferită de cea a psihoterapiei ortodoxe. De altfel, psihologia antropocentrică nu poate distinge între energiile cele create şi cele necreate - cu alte cuvinte, dacă boala se datorează epuizării sau posesiunii - şi nici nu acceptă lucrările harului necreat. Ea atribuie totul unui singur factor. Psihologia nu crede în existenţa diavolului şi neagă în cea mai mare parte lucrările harului necreat al lui Dumnezeu.

Desigur, prin iconomie acceptăm unele păreri ale psihologiei şi psihoterapiei contemporane, în două situaţii. Primul caz cuprinde oamenii al căror sistem nervos a fost vătămat din felurite pricini - suprasolicitare psihică sau mintală - şi care au acum serioase probleme psihice. Al doilea caz este cel al oamenilor care, în mod voit, nu au nici o legătură cu Biserica şi cu tainele ei. Cred că aceştia pot fi ajutaţi de psihologia şi psihoterapia modernă, astfel încât să nu ajungă într-o stare irecuperabilă. Psihologia poate acţiona ca un calmant care să le aducă uşurare în înspăimântătoarea temniţă a deznădejdii în care se află.

Extras din Mitropolit Hieroteos Vlachos - Boala si tamaduirea sufletului in traditia ortodoxa

[Mandea77]

În prealabil postat de AlinB

Insa ateii tin musai sa ii convinga pe altii ca filosofia lor este de fapt stiinta curata, precizie 100%, nimic altceva cand de fapt ei sustin un sistem care este in definitiv tot credinta, doar ca anti-teista.

Ateii confunda probabil intentionat credinta cu filosofia...

Un istoric Englez (Gibbon), scriind despre Roma Cezarilor, spune că pe atunci religia era văzută de popor ca adevărată, de filosofi – ca mincinoasă, de oamenii de stat – ca folositoare.

Şi astăzi, în Europa Creştinată, se pot auzi asemenea declaraţii. Deseori se repetă zisa: „Religia este filosofia poporului de rând!” Dar, întrebăm noi, care religie? Acel istoric Englez vorbeşte despre religia păgână, închinătoare la idoli. Dacă aceea se numeşte religie, atunci e o nebunie să numim Creştinismul religie. Ce unire este între Hristos şi Veliar?

Creştinismul [ortodox] nu e religie, în rând cu toate celelalte religii omeneşti, nicidecum, ci Creştinismul este descoperirea cerească a adevărului, Vestea de Bucurie a neamului omenesc, nu de la om sau înger, ci de la Însuşi Dumnezeu Făcătorul.

Hristos a zis: „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” De ce vă va face slobozi?
Tocmai de religii, de filosofiile omeneşti, de concepţiile mincinoase ale lumii, de silnicia tuturor rătăcirilor lumeşti, care se împotrivesc Adevărului, sub orice nume ar fi ele şi pe orice tavă ar fi servite. În acest sens, spune şi marele Apostol: „Vedeţi să nu vă fure cineva cu filosofia şi deşartă înşelăciune, dupre predania oamenilor, dupre stihiile lumii, şi nu dupre Hristos.” /Col. 2:8/

Pentru că adevărul este unul, iar cugetările omeneşti sânt multe. Adevărul este totdeauna acelaşi, şi totdeauna egal cu sine.
Adevărul lui Hristos nu este paralel cu nici un sistem făurit de raţiunea personală a unui om.

Dar, despre aceasta, doar în treacăt şi doar ca să vă întăresc în convingerea următoare: Creştinismul nu e nici una dintre religii, nici una dintre filosofii, ci organismul cu totul aparte, original şi desăvârşit al adevărului dumnezeiesc viu, purtător de lumină şi purtător de mântuire.

Aţi auzit că scolastica Romană l-a adoptat pe Aristotel ca filosof oficial, cu toate că învăţătorul bisericesc apusean Tertullian a zis: „Filosofii sânt patriarhii ereziei.”

Creştinismul are înţelegerea sa aparte despre viaţă şi despre lume, organică şi sistematică, însă deosebită de toate filosofiile omeneşti. Şi atât.

Extras din Sf Nicolae Velimirovici - Simboluri si semne

[konijiro]

cum bine stim cat de ametit este bietul Oreste care amesteca credinta cu ozn-urile si cu martientii

Deci el e ametit. Dar cei care cred intr-un om care s-a nascut din fecioara, a murit si a inviat, si in acelasi timp toti mortii din Ierusalim s-au ridicat din morminte (toate lucruri care nu sunt sustinute de nici o sursa externa contemporana) cum sunt?

Dintre religie si ateism, ateismul incearca cel mai mult sa instrumenteze stiinta in favoarea credintei lor (anti-teiste).

Creationistii incearca sa prezinte creationismul ca "stiinta" inca din anii '60. Si acum le tremura mainile de bucurie cand il mai gasesc pe cate unul cu PhD care le sustine punctul de vedere, si il pun repede pe youtube. Oamenii religiosi (unii dintre ei) ar vrea foarte mult ca stiinta sa la valideze credinta. Nu de alta, dar atunci ar scapa de disonanta aia cognitiva care nu le da pace.

Din pacate, asta nu s-a intamplat. Nu pentru ca stiinta e atee sau anti-religie, ci pentru ca nimic din ce sustine religia nu a putut fi dovedit de stiinta. E problema religiei, nu a stiintei.

În psihologie, sufletul nu este după chipul lui Dumnezeu, ca în teologia ortodoxă, ci este o simplă funcţie a trupului.

Da, si asta pentru ca nu exista nici o dovada care sa arate ca exista "suflet". Asa ca psihologia lucreaza cu ceea ce am descoperit pana acum, nu cu chestii despre care ne dorim noi tare sa existe.

De asemenea, în psihologia umanistă, terapia este echilibrarea puterilor lăuntrice ale sufletului; pe când în teologia ortodoxă, terapia este legată de unirea omului cu Dumnezeu, de vederea lui Dumnezeu şi de ajungerea la îndumnezeire, care este tot una cu vederea lui Dumnezeu.

Si terapia asta ortodoxa, cam ce rezultate da? Inainte sa avem acces la terapie moderna, cati "nebuni" a vindecat? Treaba de la Tanacu tot "terapie" ortodoxa a fost?

Psihologia nu crede în existenţa diavolului şi neagă în cea mai mare parte lucrările harului necreat al lui Dumnezeu.

De ce ar crede in existenta Diavolului? Cum poti sa iei in considerare in tratament o ipoteza de genul asta? Ca nici macar teorie nu e...

Creştinismul [ortodox] nu e religie, în rând cu toate celelalte religii omeneşti, nicidecum, ci Creştinismul este descoperirea cerească a adevărului, Vestea de Bucurie a neamului omenesc, nu de la om sau înger, ci de la Însuşi Dumnezeu Făcătorul.

Sper ca realizezi ca orice adept al oricarei alte religii in afara de ortodoxie crede fix la fel despre propria religie. Si are argumente la fel de puternice ca si ale tale.

Pentru că adevărul este unul, iar cugetările omeneşti sânt multe.

Adevarul este acela care este sustinut de dovezi, nu propagat prin frica si indoctrinare. Faptul ca "adevarul" apare intr-o carte scrisa de nu-se-stie-cine-si-cand si e etichetat ca "adevar", nu il face adevarat.

Iar despre cugetarile omenesti, unele sunt adevarate, altele nu. Dar asta se decide pe baza de argumente si obervatie, nu pe baza de traditie, autoritate si alte chestii pe care religia se bazeaza atunci cand vorbeste despre "adevar".

Creştinismul nu e nici una dintre religii, nici una dintre filosofii, ci organismul cu totul aparte, original şi desăvârşit al adevărului dumnezeiesc viu, purtător de lumină şi purtător de mântuire.

Daca te nasteai in Arabia Saudita, ai fi zis la fel, dar despre Islam. Si ai fi fost la fel de convins.

„Filosofii sânt patriarhii ereziei.”

Sigur. Pentru ca isi permit sa gandeasca de capul lor, sa isi puna intrebari, si sa nu accepte "adevarul" pe nemestecate. Pot intelege de ce Biserica (oricare ar fi ea) ii percepe ca fiind periculosi.

Creştinismul are înţelegerea sa aparte despre viaţă şi despre lume, organică şi sistematică, însă deosebită de toate filosofiile omeneşti.

In momentul in care scrii o fraza din asta, si dai cuvantului "intelegere" un sens total nou si propriu, fix cum iti convine, poti sa scrii aproape orice.

[Corinusha]

S saracii psihologi credinciosi, chiar ortodocsi ce fac?
Nu-si mai practica meseria pentru ca cei multi au impresia ca psihologia vine de la diavol?

Poate psihologul ala nu a vrut sau nu a putut deveni preot din anumite motive, desi si-ar fi dorit, asa ca face ceva oarecum asemanator, pentru a putea ajuta oamenii sa devina mai buni, sa-si depaseasca temerile sau pur si simplu sa ii ajute sa treaca peste traume sau probleme psihice (ex. depresia).

Femeile nu pot deveni preoti, si nu pot toate sa se casatreasca cu preoti, asa ca unele aleg sa ajute oamenii prin...psihologie.

Psihologia nu anuleaza credinta; nu are cum. Cine nu crede in Dumnezeu nu o face din cauza psihologiei, dar stiu ca pot veni la psiholog sa-i ajute in anumite probleme fara a fi judecati ca nu cred in Creator, sfinti, Biserica etc.

[Mandea77]

În prealabil postat de konijiro

... Da, si asta pentru ca nu exista nici o dovada care sa arate ca exista "suflet" ... De ce ar crede in existenta Diavolului?

Konijiro, asa este, multi oameni nu au suflet, tu esti unul dintre acestia.

Din pacate pentru tine, citatele de mai sus au fost date de Mitropolit Hieroteos Vlachos si de Sf Nicolae Velimirovici, pe ei te-ai grabit sa-i contrazici ca un adevarat ateu militant ...

Esti liber sa crezi ce vrei, problema ta este ca nu te-a logat nimeni cu forta pe acest forum si se pare ca vrei sa ne demonstrezi cat de "fraieri" suntem daca credem in Dumnezeu si nu in stiinta - noua religie atee.

Konijiro, am observat ca ai pus "sufletul" intre ghilimele, iar pe Diavol l-ai pus fara, este asta o intamplare/coincidenta ?

[Mandea77]

În prealabil postat de Corinusha

... pentru a putea ajuta oamenii sa devina mai buni, sa-si depaseasca temerile sau pur si simplu sa ii ajute sa treaca peste traume sau probleme psihice (ex. depresia).

Sfinţii Părinţi învaţă că închipuirea este o energie firească a sufletului, ajunsă astfel după cădere, adică putând să fie stăpânită de imagini şi false idei care pricinuiesc probleme grave organismului psihosomatic al omului. De aceea Părinţii spun că, atunci când omul se curăţeşte şi ajunge la vederea lui Dumnezeu, a scăpat de închipuire, adică energia închipuirii este nelucrătoare, lipsită de orice chipuri. E ca un televizor care poate proiecta imagini, dar nu funcţionează. Acesta este înţelesul învăţăturii Bisericii după care Hristos a luat asupra Sa chiar şi această putere sufletească; însă, spre deosebire de ceea ce se întâmplă cu toţi oamenii după cădere, ea nu era lucrătoare în El. Inchipuirea este un fenomen de după cădere. Este urmarea căderii omului. Nici îngerii nu au închipuire. Numai oamenii şi diavolii au închipuire.

De aceea dau diavolii la iveală atâtea imagini şi urmăresc stârnirea imaginaţiei. Putem deci să susţinem că aşa-numitele probleme psihologice sunt toate rezultatul bănuielilor, gândurilor (logismoi) care sunt puse în lucrare în atmosfera prielnică a închipuirii. Cu cât omul este mai bolnav duhovniceşte, cu atât este mai copleşit de mulţimea imaginilor aduse de închipuire. Sănătatea duhovnicească cere anularea închipuirii cât mai mult cu putinţă. Intr-adevăr, când mintea este liberă şi luminată, încetează toată lucrarea închipuirii. De aceea, Sfinţii Părinţi învaţă că teologhisirea nu are legătură cu închipuirea.

Când omul, cu harul lui Dumnezeu, dar şi cu împreună-lucrarea sa, este izbăvit de toate imaginile şi formele zămislite de închipuire, devine teologhisitor şi dinlăuntrul inimii sale ţâşneşte adevărata teologie ortodoxă...

Întunecarea minţii pune în lucrare închipuirea şi, în lumea ei înşelătoare, omul poate crea feluriţi idoli ai lui Dumnezeu. Cu cât omul este mai bolnav psihic, cu atât imaginaţia sa este mai aţâţată. Cum ne dăm seama că o persoană suferă de anomalii psihologice şi se îndreaptă în mod sigur către schizofrenie ? Starea sa este dezvăluită de iluziile, dezamăgirile şi toate imaginile sale fantastice. Disfuncţia psihologică este în primul rând o boală duhovnicească, ce duce la moartea minţii. Pot spune că, atunci când văd că unul din fiii mei duhovniceşti este stăpânit de bănuieli, închipuiri şi alte gânduri, îmi dau seama îndată că mintea sa este bolnavă şi că are nevoie de ajutor. În anumite cazuri speciale, le-am dezvăluit primejdia de a rămâne izolaţi într-o lume iluzorie, năpădită de închipuiri. Cei trezvitori duhovniceşte nu ajung în acea stare. Dimpotrivă, oamenii care nu privegheză şi nu se străduiesc să se tămăduiască, pot sfârşi într-o stare înspăimântătoare, atât sufletească, cât şi trupească. Şi daţi-mi voie să spun că femeile sunt predispuse mult mai mult acestei primejdii. Tot aşa cum sunt vulnerabile şi din punct de vedere emoţional.

Părinţii spun că în sufletul femeiesc experienţele psihologice sunt legate mai mult cu cele duhovniceşti. Cu alte cuvinte, multe femei socotesc aşa-zisele stări sufleteşti ca fiind experienţe duhovniceşti. De pildă, se poate ca ele să simtă o dulceaţă emoţională în vremea rugăciunii şi să creadă că aceasta este venirea harului lui Dumnezeu. Este trebuinţă de foarte multă băgare de seamă, căci în acel moment intervin multe imagini închipuite, creând premisele unor grave anomalii sufleteşti.

Extras din Mitropolit Hieroteos Vlachos - Boala si tamaduirea sufletului in traditia ortodoxa

Corinusha, poate te straduiesti si tu sa citesti cartea de mai sus, poti sa o descarci de aici - http://tineretulortodox.md/wp-conten...a_ortodoxa.pdf

[Mandea77]

Adevarata credinta duce la credinta. Adevarata stiinta duce la stiinta.
Cum adevarata credinta nu duce la stiinta, la fel si adevarata stiinta nu duce la credinta.
Dialogul dintre credinta si stiinta, daca se respecta cultura dialogului si intaietatea celui mai varstnic, ar fi benefic.

[Karine]

În prealabil postat de Mandea77

Adevarata credinta duce la credinta. Adevarata stiinta duce la stiinta.
Cum adevarata credinta nu duce la stiinta, la fel si adevarata stiinta nu duce la credinta.
Dialogul dintre credinta si stiinta, daca se respecta cultura dialogului si intaietatea celui mai varstnic, ar fi benefic.

Eu am vazut ca multi dintre oamenii de stiinta adevarati, ajung la credinta; mai ales in domeniul biologiei..:)
Da, stiinta adevarata duce la credinta, la uimire de perfectiunea creatiei, la umilinta pt aroganta posesiunii adevarului de catre omul ce nu e inca Om, la bucuria ca esti parte , cununa si administrator al creatiei, ca ai primit darul mintii ce se poate juca de-a explorarea creatiei apeland la diferite stiinte ale caror paradigm se schimba mereu....omul de stiinta care e credincios trebuie ca zambeste mereu.mai ales daca e psiholog

[Corinusha]

În prealabil postat de Mandea77

Sfinţii Părinţi învaţă că închipuirea este o energie firească a sufletului, ajunsă astfel după cădere, adică putând să fie stăpânită de imagini şi false idei care pricinuiesc probleme grave organismului psihosomatic al omului. De aceea Părinţii spun că, atunci când omul se curăţeşte şi ajunge la vederea lui Dumnezeu, a scăpat de închipuire, adică energia închipuirii este nelucrătoare, lipsită de orice chipuri. E ca un televizor care poate proiecta imagini, dar nu funcţionează. Acesta este înţelesul învăţăturii Bisericii după care Hristos a luat asupra Sa chiar şi această putere sufletească; însă, spre deosebire de ceea ce se întâmplă cu toţi oamenii după cădere, ea nu era lucrătoare în El. Inchipuirea este un fenomen de după cădere. Este urmarea căderii omului. Nici îngerii nu au închipuire. Numai oamenii şi diavolii au închipuire.

De aceea dau diavolii la iveală atâtea imagini şi urmăresc stârnirea imaginaţiei. Putem deci să susţinem că aşa-numitele probleme psihologice sunt toate rezultatul bănuielilor, gândurilor (logismoi) care sunt puse în lucrare în atmosfera prielnică a închipuirii. Cu cât omul este mai bolnav duhovniceşte, cu atât este mai copleşit de mulţimea imaginilor aduse de închipuire. Sănătatea duhovnicească cere anularea închipuirii cât mai mult cu putinţă. Intr-adevăr, când mintea este liberă şi luminată, încetează toată lucrarea închipuirii. De aceea, Sfinţii Părinţi învaţă că teologhisirea nu are legătură cu închipuirea.

Când omul, cu harul lui Dumnezeu, dar şi cu împreună-lucrarea sa, este izbăvit de toate imaginile şi formele zămislite de închipuire, devine teologhisitor şi dinlăuntrul inimii sale ţâşneşte adevărata teologie ortodoxă...

Întunecarea minţii pune în lucrare închipuirea şi, în lumea ei înşelătoare, omul poate crea feluriţi idoli ai lui Dumnezeu. Cu cât omul este mai bolnav psihic, cu atât imaginaţia sa este mai aţâţată. Cum ne dăm seama că o persoană suferă de anomalii psihologice şi se îndreaptă în mod sigur către schizofrenie ? Starea sa este dezvăluită de iluziile, dezamăgirile şi toate imaginile sale fantastice. Disfuncţia psihologică este în primul rând o boală duhovnicească, ce duce la moartea minţii. Pot spune că, atunci când văd că unul din fiii mei duhovniceşti este stăpânit de bănuieli, închipuiri şi alte gânduri, îmi dau seama îndată că mintea sa este bolnavă şi că are nevoie de ajutor. În anumite cazuri speciale, le-am dezvăluit primejdia de a rămâne izolaţi într-o lume iluzorie, năpădită de închipuiri. Cei trezvitori duhovniceşte nu ajung în acea stare. Dimpotrivă, oamenii care nu privegheză şi nu se străduiesc să se tămăduiască, pot sfârşi într-o stare înspăimântătoare, atât sufletească, cât şi trupească. Şi daţi-mi voie să spun că femeile sunt predispuse mult mai mult acestei primejdii. Tot aşa cum sunt vulnerabile şi din punct de vedere emoţional.

Părinţii spun că în sufletul femeiesc experienţele psihologice sunt legate mai mult cu cele duhovniceşti. Cu alte cuvinte, multe femei socotesc aşa-zisele stări sufleteşti ca fiind experienţe duhovniceşti. De pildă, se poate ca ele să simtă o dulceaţă emoţională în vremea rugăciunii şi să creadă că aceasta este venirea harului lui Dumnezeu. Este trebuinţă de foarte multă băgare de seamă, căci în acel moment intervin multe imagini închipuite, creând premisele unor grave anomalii sufleteşti.

Extras din Mitropolit Hieroteos Vlachos - Boala si tamaduirea sufletului in traditia ortodoxa

Corinusha, poate te straduiesti si tu sa citesti cartea de mai sus, poti sa o descarci de aici - http://tineretulortodox.md/wp-conten...a_ortodoxa.pdf

Buuun, deci imi citezi pe altii; asta nu ajuta. De ce nu imi poti da tu, un argument, al tau, legat de asta?
Jumatate din ce scrie mai sus e aberatie... ma intreb ce studii in psihologie are cine a scris cartea;
depresia nu duce la schizofrenie, iar schizofrenia are deja nevoie si de psihiatru si de medicatie...
Si ca de obicei, femeile... prin asta imi dai de inteles ca pt ca sunt femeie am inchipuiri deja si vorbesc prostii? Altfel, nu vad de ce sa fi adus in discutie despre faptul ca femeile sunt mai vulnerbile la boli psihice si duhovnicesti, atunci cand o feieie iti da un exemplu destul de des intalnit de ce cineva se face psiholog.

[Mandea77]

În prealabil postat de Corinusha

Buuun, deci imi citezi pe altii; asta nu ajuta. De ce nu imi poti da tu, un argument, al tau, legat de asta?
Jumatate din ce scrie mai sus e aberatie... ma intreb ce studii in psihologie are cine a scris cartea;

Corinusha, din pacate pentru tine ai depasit orice limita a bunului simt ... aberatii sunt afirmatiile tale de "anonima frustrata"