Atentie parinti cu educatia crestina! - Fata disparuta in Bucuresti...

[zaharia_2009]

În prealabil postat de antiecumenism

După-amiază, rupt de oboseală, ars de soare, m-am oprit pe culmea unui deal. Deodată, am auzit ţipătul trenului. Am sărit ca ars. În vale, departe, de-a lungul Jijiei, l-am văzut gonind prin luncă. Strălucea cu o bucată de soare scursă pe pământ, o dâră vie. Am luat-o la vale, cât puteam de tare, cu picioarele sângerând prin bulgării uscaţi. Mai erau vreo trei kilometri până la calea ferată, dar mie mi se părea că voi putea ajunge dintr-o fugă, dintr-o sforţare.

Am alergat, mai mult pe vârfuri, de durere, până la haltă. Trenul nu mai era acolo demult. Ştiam că se va întoarce seara, apoi din nou pe la 3 dimineaţa. M-am ascuns sub malul Jijiei şi l-am aşteptat. Voiam să îl văd de aproape. De asta plecasem de acasă. Mâncare nu mai aveam. Cum crescusem pe coclauri, pe lângă sat, ştiam să deosebesc buruienile bune de mâncat, scoteam peştele cu mâna din culcuşul lui de mâl, scoicile. Atunci, aşteptând trenul, am prins peşti cu mâna, câţiva cărăşei, şi i-am mâncat cruzi. Am molfăit frunze de măcriş, cepuşoare de pur, cu gust de usturoi, şi mi-am potolit foamea.

Trenul! Nu l-am auzit, întâi l-am simţit în tălpi. Pământul înviase şi mă gâdila. Am alergat spre staţie. Plângeam de bucurie. L-am văzut venind spre mine, mare cât un deal, strălucind ca Făt-Frumos în armură, însângerat de lumina asfinţitului. Voiam doar să-l ating, apoi să mă ascund undeva, pe lângă haltă, aproape de oameni, iar dimineaţă s-o iau înapoi spre casă. Când a oprit, cu un scrâşnet lung de fier pe fier, m-am apropiat încet de el, pe partea opusă haltei, pe unde nu erau oameni, şi mi-am lipit obrazul ars de soare, cu băşici cleioase, de platoşa lui de tablă, rece, mirosind a smoală şi, nu ştiu cum, a depărtări. Aş fi vrut să-l pot îmbrăţişa, să-l ţin lângă mine. Venisem doar să-l văd, dar când am simţit că se smulge încet de pe şine, că nu-l pot ţine pe loc, că-l pierd, mi-am făcut vânt şi am sărit pe scară. Tremurând, am păşit în tren cu teamă şi cu bucurie, ca într-o biserică.

Ca şi în povestea fetei dispărute de acasă, pe care a cătutat-o şi guvernul, tot un controlor de tren m-a găsit şi pe mine. I-am spus, cu inocenţă, că plecasem de acasă (nu că am fugit, ci că am plecat: cum se pleacă) doar ca să văd trenul, dar că pe urmă mi-a venit să şi merg cu el, să ajung până în Iaşi, oraşul unde nu există noapte, cel mai îndepărtat oraş de pe pământ. Naşul m-a dus până la Iaşi, unde m-a dat pe mâna Miliţiei. Miliţienii mi-au dat mâncare şi m-au dus să dorm la camera Mama şi copilul. Acolo, o femeie m-a spălat într-o cădiţă şi mi-a pansat picioarele zdrelite. Am dormit buştean. N-am văzut Iaşul, dar măcar am ajuns până acolo. Dimineaţa, un miliţian m-a urcat în trenul de Dorohoi, m-a dat în primire controlorului, iar controlorul m-a pus în braţele altui miliţian, care mă aştepta în gara Zlătunoaia. De acolo m-a dus cu o şaretă până peste deal, la ferma unde lucra tata.

Nu mi-a zis nimic tata. Ştia de seara că lipseam de acasă, dar nu-şi făcuse griji. Pe atunci copiii nu erau ţinuţi în hamuri. Dormeam uneori pe unde mă apuca noaptea: la stână, la moş Ion, la herghelie, la nănuţul Drăghici, la Baloate, la iaz, în căsuţa din salcâmi. Dar niciodată nu fugisem din sat. Miliţianul se aştepta să mă ia tata la bătaie, dar el a zis râzând: “Lasă, a fost băietul până la Ieş” ‒ şi m-a mângâiat pe cap. Pracă ar fi fost mândru de mine! M-a trimis repede acasă cu un tractor de la el de la fermă, unde era un fel de şef. Am intrat în sat ca un erou. Cine mai văzuse, ca mine, trenul? Cine mia fusese, ca mine, până la Iaşi? Singur, nu de mânuţă. Eram eroul tovarăşilor mei de joacă şi chiar al meu însumi. Nu şi al mamei, care a mai rărit gardul cu o nuia ca să-mi arate cât suferise când n-am ieşit, seara, la numărătoare. Ea dădea cu sete, dar pentru prima oară nici nu simţeam bătaia. I-am zis că şi dacă îmi taie picioarele, tot nu-mi pare rău. Preţul era prea mic.

A fost cea mai frumoasă călătorie a vieţii mele. Călătoria mea iniţiatică, adevărata mea intrare în lume. Cred că mi-a schimbat viaţa. Am învăţat de la vârsta aceea, atât cât puteam eu pricepe, ceva despre pasiune, despre curaj, despre sacrificiu, despre stropul de nebunie care îţi colorează viaţa.

Cine ştie, poate că şi fata plecată la duhovnic pornise în călătoria sa iniţiatică. A fost alegerea ei. Poate destinul ei acolo s-ar fi împlinit, în mănăstire. Dar ne-am opus toţi. Copiii de astăzi cresc în incubatoare, să nu-i atingă niciun fir de praf, cu milioane de ochi aţintiţi asupra lor. Când pleacă de acasă, îi caută guvernul! Copii de plastic, copii de sticlă, într-un joc plin de precauţii, stupide de la un punct încolo, copii care n-au îmbrăţişat niciodată un tren."

Articolului din Jurnalul national i se pot gasi multe contrapuncte, cumulate mai ales din cauza faptului ca in ziua de astazi exista multi descreierati liberi prin lume (numai aseara a fost redifuzat pe Pro-tv "rapire la Paris"- un film deosebit de elocvent pt. tineret dar mai ales pt lumea in care acest tineret traieste. Slava lui Dumnezeu ca in Romania inca nu este chiar asa!) si care uneopri fara niciun motiv (nu mai socotim atunci cind isi fabrica unul) declanseaza tragedii.
Dar cu toate greselile care i se pot gasi, inafara de parfumul naratiunii ca atare, a stilului literar, idea este excelenta.
Romania nu mai are asemenea copii, maturi cu adevarat si incercati cu realitatea lumii.
Nu mai exista decit extremele, restul, prea putin !
Ori exista copii speriosi, infricosati de parinti "ca te fura Mirko si te violeaza"(este f. posibil daca mergi pe unde stau mircokii) sau iti ia singele sau iti scoate rinichii, sau te ia tiganii si te face robul lor, sau cine mai stie ce !
Sau exista gangsterii adolescenti, plini de fronda, razvratiti in permanenta si putind de dorinta de a epata: tatuati in fel si chip, cu cercei bagati pe temiri unde, cu limbaj in jargon, cu gestica si grimaserie obscena, prosti la carte si cu cultura generala searbada rau de tot, necunoscatori nici ai limbii materne, "eliberati" de scleroza parintilor si de nesimtirea profesorilor !
Prea putin din ceilalti... prea putini!

De aceea eu apreciez acest articol de ziar desi recunosc cum ca este un pic cam fortat... dar are partea lui buna incontestabil !

Cit priveste subiectul de deschidere a threadulu , modul in care se pune problema, pot spune ca este drama Romaniei : nu am intilnit pina acum nciun parinte (incepind cu fratele meu) care in momentul in care copilul sau licean de anul III sa ii spuna ca voieste sa se calugareassca si el sa fie bucuros .
Toti parintii, dar toti, parca sunt timpiti la unison, raspunzind precum fratele meu: baiiii, sa nu crezi tu ca eu nu inteleg ce este Dumnezeu, dar fi-meu are alte treburi ! Nu este asta de el !
Cu mult mai mult, de departe , parintii sunt mai bucurosi cind copii lor le spun ca vor sa se predea diavolului, atunci si primesc binecuvintarea lor si sunt si ajutati: sa devina smecheri, unsi cu toate alifiile, destepti ca sa nu-i faca nimeni, priceputi la furat orice(adica la afaceri, ca sa reformulez !)niste versati cu femeile ca sa nu poata fi prostiti de orice fufa, sa faca averi si sa colinde lumea peste tot... ca sa nu moara prosti !
Ca om din societatea contemporana daca stai in puipaturi si rinjete cu diavolul esti mult apreciat, dar daca te afiorasesti lui Dumnezeu... deja esti un paria 1
Insasi subiectul cu aceasta liceeana si , la fel, acest, thread , este dovada certa !

[antiecumenism]

În prealabil postat de Ekaterina

Daca este adevarat, imi pare nespus de rau pentru mama si in acelasi timp nedrept. Este greu sa fii parinte perfect, toti gresim. Poate si mama Iuliei a gresit, dar cu siguranta din prea multa dragoste si grija pentru ea. Nu trebuie judecata atat de aspru. A invatat si ea din aceasta experienta, asa cum a invatat si Iulia. Toate discutiile pe marginea acestui subiect ne-au aratat in ce lume am ajuns sa traim.

-nu stiu ce sa zic dar cred ca se confunda dragostea cu posesivitatea,cu controlul si manipularea
-dragostea presupune si libertate si sa-i doresti fericirea celui pe care il iubesti, ma gandesc mai mult la fericire sufleteasca,duhovniceasca

În prealabil postat de AlinB

Deci o adolescenta cu probleme in familie, a dat peste niste site -uri "antisistem"...

Ce site-uri "antisistem" sunt acestea, cand e vorba de ortodoxie? Despre ce sistem e vorba?

[DragosP]

Părerile sunt împărțite, nu știm încă.

[AlinB]

saccsiv & co date cu praf de ortodoxie home made, adica ortodoxia facuta praf in za haus, dar aroma se pare ca atrage pe multi, mult mai mult decat chestia reala.

Asa si pe fetitza in cauza, care si-a sfidat parintiii, a lepadat autoritatea duhovnicului si hopa direct la calugarie ca vine sfarsitul lumii.

Ma intreb, daca avea o familie functionala si o viata sociala, mai era asa indragostita de perspectiva (aparent) spirituala?

O sa-si mentina la maturitate optiunea pentru viata calugareasca sau o sa o gasim intr-o secta (apocaliptica?) sau mai rau, "vedeta" pe la tv?

Sunt sigur ca s-au angrenat deja fortze care ar vrea sa demonstreze prin potentialul mediatic care si l-a creat (+aspectul fizic) ca asta cu calugaria sunt prostii ale copilariei.

În prealabil postat de AlinB

saccsiv & co date cu praf de ortodoxie home made, adica ortodoxia facuta praf in za haus, dar aroma se pare ca atrage pe multi, mult mai mult decat chestia reala.

Asa si pe fetitza in cauza, care si-a sfidat parintiii, a lepadat autoritatea duhovnicului si hopa direct la calugarie ca vine sfarsitul lumii.

Ma intreb, daca avea o familie functionala si o viata sociala, mai era asa indragostita de perspectiva (aparent) spirituala?

O sa-si mentina la maturitate optiunea pentru viata calugareasca sau o sa o gasim intr-o secta (apocaliptica?) sau mai rau, "vedeta" pe la tv?

Sunt sigur ca s-au angrenat deja fortze care ar vrea sa demonstreze prin potentialul mediatic care si l-a creat (+aspectul fizic) ca asta cu calugaria sunt prostii ale copilariei.

E usor sa critici lumea ortodoxa, cand te situezi in afara ei.

[Leonid7]

În prealabil postat de sophia

Am gasit un anunt teribil pe net:

"Se numeşte Iulia Ionescu şi este elevă în clasa a IX-a la Colegiul Naţional “Sfântul Sava” din Bucureşti. Are 15 ani, ochii verzi, părul lung, şaten închis. Iulia a dispărut ieri, 12 februarie a.c., pe drumul spre şcoală. De la staţia de metrou Eroilor, fetiţa trebuia să ia o maşină până la Cişmigiu, unde este liceul în care învaţă. De fiecare dată când ajungea la şcoală, Iulia îi trimitea un SMS mamei ei, să o anunţe că e bine. Ieri, acel SMS n-a mai venit. După ce l-a aşteptat în zadar, mama a sunat-o, însă telefonul Iuliei, de atunci şi până acum, este închis. Iulia este o elevă olimpică, o fetiţă cuminte şi silitoare.

Dacă aţi văzut-o sau aveţi informaţii ce pot ajuta la găsirea ei, vă rugăm să sunaţi imediat la numărul de urgenţă 112 sau să vă adresaţi celei mai apropiate unităţi de poliţie. De cazul acestei dispariţii se ocupă Secţia 19 Poliţie Bucureşti."

de aici: http://comunitate.desprecopii.com/fo...ucure%C5%9Fti/

In presa scrie ca mama a gasit bilet scris de fata, ca a plecat la manastire.
Este anchetat si duhovnicul ei. Se pare ca vroia mai demult sa se calugareasca.

Scriu aici despre acest caz intalnit intamplator, dar care ma ingrozeste, pentru ca nu este normal cum se intampla lucrurile (in cazul in care motivul disparitiei este acesta).

Trebuie avut mare grija la educatia copiilor si trebuie si duhovnicii sa aibe grija cum procedeaza si sfatuiesc. Pana la urma poarta o mare responsabilitate.

Nu stiu, dorinta asta de calugarire la asa varste fragede si modul asta de a proceda, fugind de acasa si inebunind astfel parintii si alti apropiati nu este fireasca.

Copiii trebuie sfatuiti mai bine: sa-si termine scoala mai intai (se pare ca Iulia este o fata foarte buna, la un liceu de exceptie) asa ca de ce sa nu termine intai scoala si chiar sa studieze ceva. Sa vada intai cum este viata in lume.
Sa vada si cum este la manastire (sa stea o vacanta acolo, de proba).

Ma uitam si ieri la filmuletul din link-ul pus aici pe forum. Niste copile, care nu stiu ce le asteapta. Se jucau inca. Si mi se pare ca acolo fata care s-a calugarit (Teodora) spunea ca regreta numai ca nu se mai casatoreste. (daca nu ma insel - o intreba nasa ei de calugarire daca nu-i pare rau ca i se va taia parul frumos).

Copiii trebuie invatati ce repezinta calugaria.
Si trebuie invatati ca nu se fuge de acasa pentru asa ceva. Nu asa se procedeaza.

Cred ca se fac mari greseli cu monahismul asta. Si duhovnicii care indeamna la asa ceva. Poate ar trebui ca acestia sa vorbeasca si cu parintii copiilor care au asa ganduri.

Si si la manastire nu trebuie primiti in felul acesta si nu la varsta asta, fara o probam fara o pregatire in prealabil, fara scoala terminata.

Eu sper sa gaseasca fata. E si asa frumusica. Si sper sa nu fie altceva la mijloc.
Va rog sa ma iertati, nu sunt parinte nu sunt in masura sa dau sfaturi, dar acest caz ma ingrozeste.

Atentie parinti divortati,fetele pot pleca de acasa ! Cu sau fara educatie crestina!

[IULIAN496]

În prealabil postat de Leonid7

Atentie parinti divortati,fetele pot pleca de acasa ! Cu sau fara educatie crestina!

Si tu ii atentionezi va sa zica pe toti?

[Leonid7]

Iulian,ai auzit de musca in lapte?

[IULIAN496]

În prealabil postat de Leonid7

Iulian,ai auzit de musca in lapte?

Pai daca stiai educatia crestina ii avantajeaza pe toti parintii divortati si nu stiu de unde pana unde cu afirmatia asta(ca pot pleaca de acasa)!Pot dar de ce?N-are niciun sens!