Sfintii Zilei

[cristiboss56]

Pomenirea aflării cinstitului cap al sfântului prooroc Înaintemergător şi Botezător Ioan !



Cinstitul cap şi de îngeri mult preţuit al Înaintemergătorului s-a aflat, întâia oară după bunăvoirea şi arătarea sfântului Ioan Înaintemergătorul, de doi monahi oarecare, în casa lui Irod, mergând aceştia la Ierusalim, spre a se închina la purtătorul de viaţă mormânt al Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Iar de la aceşti monahi luându-l un oarecare olar, l-a dus în cetatea emesenilor şi cunoscând olarul cum că prin mijlocirea sfântului cap avea bună norocire, îl cinstea în chip de negrăit. Când a fost să moară, l-a lăsat surorii sale, zicându-i să nu-l mişte de la locul său, nici să-l descopere, ci numai să-l cinstească. Iar după moartea acelei femei, sfântul cap al Botezătorului a ajuns de la unii la alţii şi mai pe urmă a ajuns la un oarecare Eustaţiu monah şi preot, care era de aceeaşi credinţă cu eresul arienilor. Acesta fiind alungat de către dreptcredincioşii din peştera unde locuia, căci precupeţea tămăduirile care se făceau de sfântul cap şi le arăta ca făcute de eresul lui, din voia lui Dumnezeu cinstitul cap a rămas în peşteră şi a fost ascuns acolo, până în vremea lui Marcel care era arhimandrit pe vremea împărăţiei lui Valentin cel tânăr şi a lui Uraniu episcopul Emesiei. Atunci mulţi având descoperiri, cinstitul cap a fost găsit a doua oară, într-o oală de lut, care servea pentru apă şi a fost adus şi pus în biserică de episcopul Uraniu, făcând nenumărate tămăduiri şi minuni.
Cu ale Înaintemergătorului Tău rugăciuni, Hristoase Dumnezeul nostru, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

RUGĂCIUNE LA ÎNTÂIA ŞI A DOUA AFLARE A CAPULUI SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL !



Sfinte Proorocule Ioane, icoana îngerească a virtuţii, râul cel adânc al smeritei cugetări, corabia cea gânditoare a rugăciunii ce bine a străbătut marea vieţii pământeşti ajungând la limanul Iubirii, cortul cel sfinţit şi împodobit cu cântări îngereşti, oglinda frumuseţii Împărăţiei cerurilor, bucuria mucenicilor, întrariparea dorului pustnicilor, focul cel aprinde inimile cu dorirea dumnezeiască a celor cereşti, glasul cel limpede răsunător al pocăinţei ce stăpâneşte adâncurile sufletelor, casa cerească a gândurilor mai presus de minte, privighetoarea pustiei dăruită cu trilurile pocăinţei, deschizătorul uşii pocăinţei celor greşiţi, icoana cea prealuminată a fecioriei, canonul cel preadrept al preoţilor, hotarul binecuvântării ce pecetluieşte margininile dorului monahilor, cununa cea preafrumoasă a fecioarelor înţelepte, păzitorul desăvârşit al poruncii înfrânării, chimvalul sfinţit ce ne cheamă pe toţi la limanul pocăinţei, condeiul cel sfinţit al imnografilor, dumnezeiescule Prooroc al Domnului, astăzi întinde masă duhovnicească celor ce se nevoiesc cu înfrânarea şi ne primeşte pe toţi ca să dănţuim cu gândurile în jurul capului tău cel preasfinţit, care a purtat ca o carte gândurile lui Hristos.
Sânurile pământului s-au deschis ca să dăruiască lumii pe comoara cea tainuită, capul tău cel preacinstit, care revarsă tuturor izvoare de minuni şi întăreşte inimile credincioşilor pe piatra mărturisirii Cuvântului. Bucurându-ne noi de acest semn al milostivirii tale, te rugăm să mijloceşti către Capul Bisericii ca să ne arate pe noi, cei cu minte nepricepută, mai râvnitori spre căutarea comorilor duhovniceşti ale virtuţilor.
Cu mâna ta cea pururea întinsă la rugăciune către Cel Preaînalt te-ai atins de creştetul Celui Neajuns de heruvimi, iar acum capul tău cel sfinţit îl dăruieşti pământenilor spre atingere şi adăpare din râurile minunilor tale. Aceeaşi mână sfinţită o întinde acum Proorocule, la rugăciune şi opreşte curgerea gândurilor mele celor rele, ca întru pace să te măresc pe tine.
Cele necuprinse de minte omenească ţie ţi s-au descoperit, căci taina Treimii lămurit ai privit şi pe Cel Preacurat în Iordan ai botezat. Pe Aceasta, roagă-L să oprească valurile cugetelor mele celor necurate, ca să mă port gânditor în braţele rugăciunii de pocăinţă prin care să aflu deschise braţele părinteşti ca şi fiul cel risipitor.
Mustrat-ai nelegiuirea lui Irod şi cu sângele tău ai pecetluit adevărul, iar acum veselindu-te în ceruri nu înceta a mijloci pentru noi vreme de pocăinţă, ca şi de dreapta mânie a lui Dumnezeu să ne izbăvim şi pacea lui Hristos să o moştenim.
În vas de lut s-a purtat capul tău, cel ce prin tăiere a zdrobit capul şarpelui şi pe oameni, vasele cele de lut, le-a chemat a se umple cu apa cea curată din râul pocăinţei. Pe mine, cel ce port vas al sufletului mult întinat de gândurile deşarte, mă umple cu apa dumnezeieştii înţelepciuni ca să umplu şi adâncul inimii cu gândurile tăinuite în adâncurile tainice ale Duhului.
Ca o scară către cer ne-ai dăruit capul tău, prealăudate, cel ce petreci întru înălţimile cereşti şi de cei de pe pământ nu te depărtezi, lăsând ca în pustie paşii gânditori ai propovăduirii pocăinţei pe cărările inimilor celor pustiite de păcat. Pentru aceasta, cere Sfinte Ioane, pace lumii tulburate de multe necazuri şi fă să răsune şi în urechile inimilor noastre glasul ce cheamă la pocăinţă, ca izbăvindu-ne de toate cursele asupritorului să ajungem la limanul mântuirii aducând neîncetată slavă Tatălui Celui iubitor de oameni, Fiul Său Preaiubit şi Duhului Celui Mângâietor, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.