GANDIREA PATRISTICA sau VIATA IN HRISTOS

[tabitha]

In Duminica Iertarii - de la Sfantul Tihon de Zadonsk citire.

,,In iconografia ortodoxa traditionala, Buna Vestire apare descrisa astfel:

In partea stanga a compozitiei se afla Arhanghelul Gavriil, cu mana dreapta intinsa, binecuvantand-o pe Prea Sfanta Fecioara Maria, care se afla in partea opusa, iar in mana stanga tine un toiag, simbol al autoritatii mesagerului lui Dumnezeu. Gavriil poarta tunica si himation. Este infatisat ca si cum ar alerga, cu un picior inainte, cu genunchiul indoit sub vesminte. Expresia chipului este solemna, barbateasca, dar smerita. Uneori, o aripa se afla inca in aer, cealalta, lasata in jos.

Fecioara Maria sta in picioare in fata unui scaun inalt, alteori asezata pe el. Poarta vesminte lungi care ii lasa doar fata descoperita, gatul si mainile. Chipul si atitudinea ei exprima modestie, prudenta si smerenie. Sta cu capul inclinat in directia ingerului. Cu mana dreapta face un gest de consimtire, in timp ce cu stanga tine un fus sau o batista. Privirea, atitudinea si gestul ei exprima cuvintele reproduse mai sus din Evanghelia dupa Luca: "Iata roaba Domnului.Fie mie dupa cuvantul tau".In fundal sunt cladiri a caror forma eleganta sporeste frumuseta compozitiei. Deasupra lor, la mijlocul icoanei sau in apropiere, se afla o reprezentare a boltii ceresti sub forma de semicerc, de unde izvoraste o raza de lumina. Lumina simbolizeaza harul Prea Sfantului Duh. Ea se opreste la aureola Sfintei Fecioare sau langa aureola. Uneori se mai adauga si alte elemente, daca spatiul permite - de exemplu, o masa langa Maica Domnului, pe care se afla Vechiul Testament si o vaza cu flori. Aceasta din urma simbolizeaza fecioria ei.

In troparul care se canta pe 25 martie, semnificatia sarbatorii se rezuma elocvent: "Astazi este inceputul mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac: Fiul lui Dumnezeu, Fiul Fecioarei se face, si Gavriil darul bine-l vesteste! Pentru aceasta si noi impreuna cu dansul Nascatoarei de Dumnezeu sa-i strigam: Bucura-te cea plina de har,Domnul este cu tine." (Tropar, glas 4)"(fragment dintr-un articol, cu acelasi titlu, scris de Konstantine Kavarnos, preluat de pe crestinortodox.ro)

In completare puteti citi si acest articol,aici

[Mihailc]

Definiţii duhovniceşti ale celui între sfinţi părintelui nostru Grigorie din Nazianz

Simplitatea e o deprindere inactivă spre rău, iar duplicitatea este viclenia purtării.
Plăcerea e o moliciune a sufletului, iar întristarea e o muşcătură şi tulburare a inimii.
Grija e un vârtej, iar îngrijorarea e unul şi mai mare.
Reflecţia e contrapunerea de raţionamente faţă de cele ce trebuie făcute.
Judecata e fixarea deliberărilor minţii, iar respingerea lor ştiu că e plictiseala.
Învidia este topirea sufletului atunci când aproapelui îi merge bine. Din pricina invidiei se ivesc răutatea şi vătămarea.
Reproşul celor răi este o suferinţă lăudabilă.
Sfiala e o străngere de inimă de frica ruşinii, iar obrăznicia e dispreţuirea sfielii.
Sârguinţa e o concentrare spre cele ce ne stau înainte, iar destrămarea ei ştiu că e indolenţa.

Dacă vă sunt de folos, mai postez, dacă nu, mă opresc aici.

[Monnis]

[/i]Dacă vă sunt de folos, mai postez, dacă nu, mă opresc aici.[/quote]
Mie imi sunt de folos! Multumesc!

[tabitha]

În prealabil postat de Mihailc

Definţii duhovniceşti ale celui între sfinţi părintelui nostru Grigorie din Nazianz

Simplitatea e o deprindere inactivă spre rău, iar duplicitatea este viclenia purtării.
Plăcerea e o moliciune a sufletului, iar întristarea e o muşcătură şi tulburare a inimii.
Grija e un vârtej, iar îngrijorarea e unul şi mai mare.
Reflecţia e contrapunerea de raţionamente faţă de cele ce trebuie făcute.
Judecata e fixarea deliberărilor minţii, iar respingerea lor ştiu că e plictiseala.
Învidia este topirea sufletului atunci când aproapelui îi merge bine. Din pricina invidiei se ivesc răutatea şi vătămarea.
Reproşul celor răi este o suferinţă lăudabilă.
Sfiala e o străngere de inimă de frica ruşinii, iar obrăznicia e dispreţuirea sfielii.
Sârguinţa e o concentrare spre cele ce ne stau înainte, iar destrămarea ei ştiu că e indolenţa.

Dacă vă sunt de folos, mai postez, dacă nu, mă opresc aici.

Sigur că ne sunt de folos. Dar pe cea bolduită n-am prea înțeles-o, poate detaliezi un pic pe marginea ei.

[Mihailc]

În prealabil postat de mirela.t

Sigur că ne sunt de folos. Dar pe cea bolduită n-am prea înțeles-o, poate detaliezi un pic pe marginea ei.

Şi pe mine m-a pus pe gânduri pasajul acela, însă în cele din urmă cred că mi-am dat seama despre ce e vorba. În text, "plictiseala" traduce grecescul "akedia", care înseamnă semnificativ mai mult decât "stare sufletească apăsătoare, ușoară depresiune morală provocată de singurătate, de lipsa de ocupație sau de o ocupație neatrăgătoare, de monotonie" (dex), este o boală duhovnicească considerată mortală în literatura ascetică, ale cărei caracteristici sunt, printre altele, paralizia minţii (mai ales a discernământului) şi anularea voinţei. La acestea două cred că se referă Sfântul Grigorie.

[Mihailc]

Muţumesc Monnis şi Mirela pentru încurajări, urmează runda a doua de definţii duhovniceşti ale aceluiaşi întru sfinţi părintele nostru Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul.

Ambiţia este dorinţa moderată de cinstire, iar o ambiţie fără măsură este insolenţa.
Slava deşartă ştiu că e pofta de cele vide.
O părere este faptul de a părea într-un fel sau altul, altă părere sunt închipuirile lucrurilor.
Insulta este acţiunea şi cuvântul unui răuvoitor.
Ocărâtorul este cel ce proferează lucruri de ruşine.
Reproş fără pedeapsă e critica din partea unui prieten, iar acuza e învinuirea de cele ce trebuie pedepsite; cea care nu e adevărată e calomnie. Un reproş fără dovezi este hulă.
Gură rea e cel ce-şi înarmează vorbirea împotriva tuturor.
Politeţea e strălucirea purtării în colectivitate, iar zeflemeaua e strălucire în afara raţiunii.
Superficialitatea e neghiobia cuvântului şi a gândirii.
Râsul e scurtătura fălcii, dar şi săltarea inimii.
Ebrietate numeşte folosirea fără măsură a vinului, beţie e excesul care vine din ebrietate, iar mahmureala e durerea de cap care vine din beţie.

[CristianR]

În prealabil postat de Mihailc

iar mahmureala e durerea de cap care vine din beţie.

Cred că asta este singura definiție al cărei sens îl cunoșteam corect :)
Celelalte chiar mi-au fost de folos.

[tabitha]

În prealabil postat de Mihailc

Şi pe mine m-a pus pe gânduri pasajul acela, însă în cele din urmă cred că mi-am dat seama despre ce e vorba. În text, "plictiseala" traduce grecescul "akedia", care înseamnă semnificativ mai mult decât "stare sufletească apăsătoare, ușoară depresiune morală provocată de singurătate, de lipsa de ocupație sau de o ocupație neatrăgătoare, de monotonie" (dex), este o boală duhovnicească considerată mortală în literatura ascetică, ale cărei caracteristici sunt, printre altele, paralizia minţii (mai ales a discernământului) şi anularea voinţei. La acestea două cred că se referă Sfântul Grigorie.

Mulțumesc frumos pentru răspuns. It makes more sense now.. :)

[Monnis]

[quote=Mihailc;556527]
[i]Simplitatea e o deprindere inactivă spre rău,..]

Eu cu această definiţie am probleme, de când aţi postat-o; speram să mă lămuresc singură, dar.....nu s-a întâmplat, astfel încât, orice lămurire e binevenită!