Diavolul

[Mihailc]

În prealabil postat de AlinB

Concluzie la ce?

La o speculaţie origenistă cum că unii oameni sunt diavoli întrupaţi....

[AlinB]

Si eu care credeam ca n-am de ce sa mai mir..
Nu in halul asta, in orice caz.

[catalois]

Multumesc N. Priceputu, pentru trimiterea la Staniloae: mi-a fost ( si imi va mai fi ) de mare folos. Pana acum nu am avut tupeu sa citesc asa ceva, considerand ca voi intalni un limbaj mult prea tehnic.
Multumesc Mihailc, pentru referintele istorice date, despre ce era si cum se numea Lucifer. Ai idee cand s-a produs caderea? In ce moment al facerii? Dupa ce a fost facut Adam sau dupa?
Oricum, deduc din functia pe care o avea Satanael, ca exista o activitate in creatie in legatura cu dreptatea si ordinea, adica acestea puteau fi incalcate si trebuiau supravegheate. Asa este?
Si mai este o problema: ce este metacosmosul? Cosmosul este lumea noastra fizica, ce face parte din Metacosmos? Daca este asa, cand voi muri, voi cunoaste brusc tot ce nu cunoasteam, aducandu-mi aminte de orice secunda din viata mea (ceea ce acum nu pot), adica voi capata o metacunoastere? Si in momentul acela voi constata in plenitudine (nu ca acum, partial) cat de idiot am fost si cum mi-am ratat vesnicia in doar cativa ani?

[Mihailc]

În prealabil postat de catalois

Multumesc N. Priceputu, pentru trimiterea la Staniloae: mi-a fost ( si imi va mai fi ) de mare folos. Pana acum nu am avut tupeu sa citesc asa ceva, considerand ca voi intalni un limbaj mult prea tehnic.
Multumesc Mihailc, pentru referintele istorice date, despre ce era si cum se numea Lucifer. Ai idee cand s-a produs caderea? In ce moment al facerii? Dupa ce a fost facut Adam sau dupa?
Oricum, deduc din functia pe care o avea Satanael, ca exista o activitate in creatie in legatura cu dreptatea si ordinea, adica acestea puteau fi incalcate si trebuiau supravegheate. Asa este?
Si mai este o problema: ce este metacosmosul? Cosmosul este lumea noastra fizica, ce face parte din Metacosmos? Daca este asa, cand voi muri, voi cunoaste brusc tot ce nu cunoasteam, aducandu-mi aminte de orice secunda din viata mea (ceea ce acum nu pot), adica voi capata o metacunoastere? Si in momentul acela voi constata in plenitudine (nu ca acum, partial) cat de idiot am fost si cum mi-am ratat vesnicia in doar cativa ani?

Ca să înţelegi mai uşor, o să folosesc o expresie arhicunoscută din textul Simbolului de credinţă niceo-constantinopolitan: "...a tuturor celor văzute (cosmos) şi nevăzute (metacosmos).
Dreptate şi ordinea sunt doar cuvinte corelative împrejurărilor în jurul cărora discutăm, deoarece e foarte greu să vorbeşti despre metacosmos în termenii şi limitările limbajului cosmic, adică a lumii noastre spaţio-temporale. Aceeaşi dificultate o întâmpinăm când încercăm să datăm un eveniment metacosmic în textura căruia reperele "înainte" şi "după" nu au relevanţă fenomenologică. De aceea referirile la lumea celor nevăzute sunt întotdeauna vag-analogice şi nu trebuie să cădem în capcana echivalării sau imaginării ei în coordonatele lumii noastre.
Prin urmare, nu putem ştii dacă un eveniment metacosmic s-a petrecut înainte sau după un eveniment cosmic.

[Demetrius]

În prealabil postat de Mihailc

La o speculaţie origenistă cum că unii oameni sunt diavoli întrupaţi....

Când spui unii te excluzi pe tine, nu?

E scris în metacosmos: nu unii, ci toți.

10. După cum este scris: "Nu este drept nici unul;
11. Nu este cel ce înţelege, nu este cel ce caută pe Dumnezeu.
12. Toţi s-au abătut, împreună, netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este.(Rom2,10-12)

În prealabil postat de Mihailc

...Prin urmare, nu putem ştii dacă un eveniment metacosmic s-a petrecut înainte sau după un eveniment cosmic.

Evenimentele metacosmice sunt simultane, nu consecutive.

[Mihailc]

În prealabil postat de Demetrius

Evenimentele metacosmice sunt simultane, nu consecutive.

Uite dom'le, în sfârşit, unul care a fost acolo şi ştie când, ce şi cum!

[DragosP]

Vrei să zici "care ESTE acolo"!

[catalois]

Asadar, daca evenimentele metacosmice sunt indescriptibile succesional sau sunt simultane, noi, cei care traim si ne castigam mantuirea in lumea fenomenologica, temporala, care suntem legati structural de succesiune si temporal, ne vom pomeni dincolo, dupa moarte, intr-o lume total nenaturala in ce ne priveste. Stranie si anapoda, dupa calapoadele dupa care am evoluat in cursul vietii. Nu ne pregateste nimeni si nimic pentru "dincolo". Asadar, tind sa cred ca metacosmosul beneficiaza de un metatimp care este secvential si succesional ca si timpul cosmic, dar care difera de acesta prin modul de curgere. Poate ca nu va mai fi intim legat de viteza si distanta, acestea insele lipsind sau transformandu-se in altceva, dar va avea cu siguranta secventialitate si succesiune. Sunt convins ca "metatimpul" a inceput odata cu inceperea creatiei, in prima zi a facerii si tot ce s-a intamplat de atunci este in succesiune, nu simultan, nici indefinit.

[Mihailc]

În prealabil postat de catalois

Asadar, daca evenimentele metacosmice sunt indescriptibile succesional sau sunt simultane, noi, cei care traim si ne castigam mantuirea in lumea fenomenologica, temporala, care suntem legati structural de succesiune si temporal, ne vom pomeni dincolo, dupa moarte, intr-o lume total nenaturala in ce ne priveste. Stranie si anapoda, dupa calapoadele dupa care am evoluat in cursul vietii. Nu ne pregateste nimeni si nimic pentru "dincolo". Asadar, tind sa cred ca metacosmosul beneficiaza de un metatimp care este secvential si succesional ca si timpul cosmic, dar care difera de acesta prin modul de curgere. Poate ca nu va mai fi intim legat de viteza si distanta, acestea insele lipsind sau transformandu-se in altceva, dar va avea cu siguranta secventialitate si succesiune. Sunt convins ca "metatimpul" a inceput odata cu inceperea creatiei, in prima zi a facerii si tot ce s-a intamplat de atunci este in succesiune, nu simultan, nici indefinit.

Interesante supoziţii, însă eu unul, dacă aş fi în locul tău, nu m-aş grăbi să le transform în convingeri. Sfinţii părinţi şi scriitori bisericeşti utilizau afirmaţia ca instrument epistemologic doar până la un punct, după care treceau în domeniul certitudinilor negative, singura modalitate de a aborda, cât de cât, inefabilul.

[catalois]

În prealabil postat de Mihailc

Interesante supoziţii, însă eu unul, dacă aş fi în locul tău, nu m-aş grăbi să le transform în convingeri. Sfinţii părinţi şi scriitori bisericeşti utilizau afirmaţia ca instrument epistemologic doar până la un punct, după care treceau în domeniul certitudinilor negative, singura modalitate de a aborda, cât de cât, inefabilul.

Nu sunt convingeri. Am spus ca tind sa cred. Doresc sa ma clarific si dupa cum vedeti, nu am convingeri clare, incerc sa le obtin. Ma deranjeaza tare mult ca voi ajunge (cand voi muri) intr-o realitate care este cu totul altminteri decat cea perceputa si priceputa de mine pana acum. Ma simt ca un peste care a trait intr-o pestera, stiind ca dupa ce va muri va ajunge intr-o lume despre care nu stie decat ca este mult mai minunata, cu aer, lumina, flori, iarba etc., fara sa aiba nici macar o idee cat de vaga ce sunt acestea, ci doar stiind numele lor. Cand voi iesi din pestera, nu voi fi pregatit deloc. Mai mult, nici macar nu pricep cum de e mai bine afara din pestera decat inauntru, trebuie doar sa cred asta. Ok, ma straduiesc, rugaciune multa, duhovnic, dar tot nu pricep. Si stii de ce? Continuand comparatia pestera-afara, desi pentru noi cei ce discutam aici este evidenta superioritatea lui nafara si pentru peste nu, desi pestele va constata cat de bine este afara, acel peste nu va mai fi el insusi cand va ajunge afara si va pricepe cat de bine este acolo. Va fi o cu totul alta persoana. Pestele din pestera va fi dezindividualizat, disparut pentru totdeauna. Alta persoana va beneficia de bucuria lui afara, persoana fara nicio legatura cu pestele din pestera.