De ce se scrie iisus cu 2 i si nu cu un i

[aubergine]

În prealabil postat de annajanette

Eu am vazut o mare cearta intre ortodocsi si altii pe aceasta tema, in unele biblii este scris cu i in alte cu 2 i, pana la care e corect?
Cica cu ii in ebraica inseamna magar, asa este?

Se scrie cu 2 I pentru a se face distinctia dintre Iisus Mantuitorul si ceilalti ce poarta numele Isus in Biblie vezi Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)

[RaduAlin178]

Pot să știu și eu CE CAUTA ERETICII DE PAPISTAȘI PE UN FORUM ORTODOX?
SPUNETI PARERILE VOASTRE ERETICE ȘI PAPISTĂȘEȘTI CELOR ASEMENEA VOUA!
Nu vă convine, sunteti liber să plecați oriunde altundeva!

IISUS, NU ISUS.
Legat de Hristos/Christos(Cristos):
În istoria îndelungată a limbii române s-au concretizat forme filologice uneori paralele pentru aceeaşi noţiune. Este şi cazul formelor Hristos şi Christos pentru numele Mântuitorului.
Pentru a elucida pe temei ştiinţific această diferenţă de grafie, menţionăm de la început faptul că etimologic nu este o deosebire fundamentală. Ambele forme se trag din acelaşi etimon, dar redat diferit în limbile clasice.
Ca filiaţie, termenul Hristos (respectiv Christos) vine de la supranumele lui Iisus, acela de Unsul, în ebraică Messiah, iar în traducere grecească Hristos. Forma aceasta s-a consacrat de timpuriu în limbajul biblic din Răsăritul creştin, dat fiind că Evangheliile (şi alte cărţi ale Noului Testament) au fost scrise în greceşte. Din limba greacă termenul a ajuns în limba latină, în forma Christus.
Pe teritoriul românesc, în perioada primară creştină s-au manifestat influenţe filologice atât de factură latină, cât şi grecească. În epoca misionarilor credinţei, a avut o influenţă limba latină, care s-a introdus în Dacia prin cucerirea romană. Amintim că limba folosită în cult, în epoca misionarilor, a fost limba latină. Şi episcopul Niceta de Remesiana, din sudul Dunării (sec. IV), care a predicat şi la nordul Dunării, a scris şi a predicat aproape o jumătate de veac în limba latină. La fel episcopul Wulfila al goţilor predica în limba gotă şi latină.
Întrebuinţarea de la început şi pe o perioadă îndelungată a limbii latine a făcut ca termenii creştini de bază să fie de origine latină. Este cazul şi despre Christos, care provine din limba latină, forma Christus fiind întâlnită la toţi scriitorii bisericeşti latini din epoca patristică. Cu timpul, forma aceasta s-a consacrat definitiv în Biserica romano-catolică, unde este curentă în cult şi în toate scrierile religioase. De asemenea, se întâlneşte în limbile moderne occidentale.
La noi, forma latină nu s-a păstrat. În perioada străromână, teritoriul românesc a stat sub influenţa Bisericii bizantine. Ca urmare, a pătruns forma grecească Hristos.
O mărturie veche în acest sens (dintre multe altele) este inscripţia din cripta cu martiri a bazilicii de la Niculiţel (secolul al IV-lea), unde se menţionează "martires Hristu" â martiri ai lui Hristos).
Forma numelui Hristos provine, aşadar, din limba greacă, transcrisă în româneşte. Chiar şi slavii, a căror scriere se întemeiază la origine pe semnele alfabetice greceşti, au preluat în grafia kirilică forma XPICTOC (Hristos), cum găsim şi în cărţile de cult scrise la noi în perioada slavonă.
Ortodoxia românească fiind de factură bizantină a promovat folosirea termenului în forma grecească. În acelaşi timp, în perioada modernă s-a adoptat, prin influenţa limbilor occidentale, forma Christos, românizată în Cristos. Reproducerea numelor în grafie diferită poate fi documentată şi cu alte exemple, cum ar fi numele Sfântul Ioan Gură de Aur, care se scrie în greceşte Hrisostom, iar în limbile romanice se scrie Chrisostom.
Astăzi, întrebuinţarea celor două forme de nume referitoare la persoana Mântuitorului cunoaşte două direcţii: teologii folosesc aproape exclusiv forma Hristos, ca fiind proprie ortodoxiei, în timp ce oamenii de cultură din mediul laic folosesc forma Christos (Cristos), considerată mai "occidentală" şi mai savantă. Unii opinează că variaţiile de nume menţionate s-ar datora fluctuaţiei de pronunţie, uneori, cu tentă regională ca, de pildă, întâlnită şi la numele Cristea - Hristea ş.a. Or, aceasta nu are relevanţă în cazul celor două grafii ale numelui lui Hristos, care se justifică pe calea filiaţiilor istorice şi lingvistice prin care au ajuns până la noi.

Daca sunteti ORTODOX-CRESTIN SPUNETI IISUS HRISTOS.
Restul sunt occidentalisme si sectarisme.

ORTODOXIA E SINGURA DREAPTA CRESINTA SI ADEVARATA. N-AVEM NEVOIE DE PAPISTASI CARE SA NE INVETE EI CE SI CUM. INVATATI-VA PLOZII....NU PE NOI CARE AVEM 2000 DE ANI DE ORTODOXIE. ahtung, voi n-aveti 2000 de ani...de la 1054 pana azi nu prea sunt 2000 de ani.

[GMihai]

Dragă Radu Alin,

Am înţeles că tu ai dori ca papistaşii să plece de pe forum.

Ei bine, îmi pare rău să te dezamăgesc, dar eu nu voi pleca de pe forum. Nu îţi convine, ei bine, asta este....

[catalin2]

Legat de ortografierea numelui Iisus, asa cum mentionam si in trecut la acest subiect, singurii care scriu cu o singura vocala inainte de "s" sunt chiar cei din tarile ortodoxe care foloseau limba slavona. Si rusii au scris asa pana la sinodul din 1666, cand au facut modificarile dupa greci. Celelalte tari care foloseau limba slavona au pastrat scrierea veche, astfel ca scriu Isus bulgarii, sarbii, ucainienii, bielorusii, croatii, bosniacii, etc. Probabil si noi am schimbat ortografierea dupa rusi (daca nu o foloseam deja pe cea din limba greaca, nu stiu exact). Catolicii si protestantii de la noi au pastrat vechea ortografiere, din slavona, desi toate tarile catolice si protestante scriu cu doua vocale inainte de "s", asa cum e si in latina. Deci varianta corecta este cu doua vocale, Iisus la noi, "ie" in alte limbi.

[GMihai]

Acuma, în orice limbă, varianta corectă de a scrie ceva (ortografia) este cea stabilită de către Academia ţării respective.

Cel puţin eu aşa am aflat, în mai multe rânduri. La un moment dat Academia mi-a spus că nu mai e corect să scriu "gînd", că trebuie să scriu "gând". Ceea ce ieri era ortografic, azi nu mai era ortografic.

Cum e corect să scriem primul verset din prologul Evangheliei după Ioan: "La început a fost Cuvîntul" sau "La început a fost Cuvântul" ?

În ce priveşte ortografia numelor persoanelor divinităţii, a sfinţilor, a cuvintelor din cult în general, corect este cum stabileşte Sinodul în forma cărţilor de cult aprobate spre tipărire şi folosire în cult. Socotesc că e la latitudinea Sinodului să coopereze cu Academia sau nu.

Aşa fiind, actualmente, pentru romano-catolicii din România corect e Isus Cristos, Dumnezeu Tatăl şi Sfântul Duh, pentru ortodocşi e Iisus Hristos, Dumnezeu Tatăl şi Sfântul Duh, pentru greco-catolici e Isus Hristos, Dumnezeu Tatăl şi Sfântul Spirit etc.

Că, de pronunţat, nu am auzit niciun român (sau romîn ?) să pronunţe numele Mântuitorului cu un i scurt. Cum reprezentăm grafic fonema, e altă chestiune.

[catalin2]

În prealabil postat de GMihai

Acuma, în orice limbă, varianta corectă de a scrie ceva (ortografia) este cea stabilită de către Academia ţării respective.

În ce priveşte ortografia numelor persoanelor divinităţii, a sfinţilor, a cuvintelor din cult în general, corect este cum stabileşte Sinodul în forma cărţilor de cult aprobate spre tipărire şi folosire în cult. Socotesc că e la latitudinea Sinodului să coopereze cu Academia sau nu.

Aşa fiind, actualmente, pentru romano-catolicii din România corect e Isus Cristos, Dumnezeu Tatăl şi Sfântul Duh, pentru ortodocşi e Iisus Hristos, Dumnezeu Tatăl şi Sfântul Duh, pentru greco-catolici e Isus Hristos, Dumnezeu Tatăl şi Sfântul Spirit etc.

Nu are legatura cu ce a stabilit Academia. Academia nu stabileste sa se scrie In in loc de Ion, de exemplu, taind o vocala. Nu a avut vreo legatura cu ce au stabilit catolicii, decat ulterior.
Daca nu s-a inteles ce am spus prima data, scrierea cu un singur "'i" a avut legatura doar cum au scris slavii la inceput. Nu aveau cum sa stie mai bine slavii, care au fost convertiti cu multe secole dupa aparitia crestinismului, ca aceasta e scrierea corecta si ca cele din limbile vechi, greaca, latina, iudaica, sunt gresite. Cel mai probabil au uitat ei un i candva, de-a lungul timpului. Tocmai de aceea au modificat rusii, ca au observat ca toti ceilalti scriu cu doua vocale, in special grecii.
Totusi, nu pare o problema capitala, e vorba doar cum se scrie corect.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de RaduAlin178

NU PE NOI CARE AVEM 2000 DE ANI DE ORTODOXIE. (b]ahtung[/b], voi n-aveti 2000 de ani...de la 1054 pana azi nu prea sunt 2000 de ani.

Bine, mai hrestine, inteleg ca de 2000 de ani "ch" ajuns "h". Dar chiar si nemtalascul "achtung" sa ajunga "ahtung", mi se pare prea mult! Dar poate ca ai dreptate. Nu avem nevoie de nemti sa ne invete pe noi germana!