Au oamenii suflet? Iată care este răspunsul ştiinţei

[dobrin7m]

În prealabil postat de Dalian

Iartă-ne, dar te-a acuzat cineva, vreodată?
Noi trebuie să fim smeriți și să nu ne arogăm merite pe care nimeni nu ni le-a sugerat măcar. Aceste gânduri de mărire vin de la un duh rău de care trebuie să fugim neîncetat.
Amin.

Nu, nu, nu m-a acuzat nimeni acum, ci eu asa ma vad. Si stiu ca asa si este, nu am talent oratoric si nici nu am un limbaj teologic elevat.
A fost o vreme cand nu vedeam acestea si credeam ca ma exprim frumos si foarte corect, atunci chiar ma maream crezand acestea, si au fost oameni pe forum care mi-au si spus aceasta. Ei aveau dreptate insa eu nu vedeam bine, insa acum stiu ca oamenii aveau dreptate si le multumesc ca datorita lor am ajuns sa ma cunosc mai bine.

Stiu ca trebuie sa fim smeriti, eu recunosc ca nu sunt. Va multumesc ca imi reamintiti aceasta.
Doamne ajuta!

[Dalian]

În prealabil postat de dobrin7m

Si stiu ca asa si este, nu am talent oratoric si nici nu am un limbaj teologic elevat. A fost o vreme cand nu vedeam acestea si credeam ca ma exprim frumos si foarte corect, atunci chiar ma maream crezand acestea...

Şi acum te măreşti la fel prin faptul că aminteşti că nu le ai.
Duhul de mărire e foarte perfid. Ia aminte, ai mai căzut o dată!
Să nu devină un obicei.

În prealabil postat de dobrin7m

Stiu ca trebuie sa fim smeriti, eu recunosc ca nu sunt.

Nu-i suficient. Trebuie să te spovedești și să lepezi păcatul mândriei.
Este unul din păcatele mari.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Dalian

Şi acum te măreşti la fel prin faptul că aminteşti că nu le ai.
Duhul de mărire e foarte perfid. Ia aminte, ai mai căzut o dată!
Să nu devină un obicei.

Nu-i suficient. Trebuie să te spovedești și să lepezi păcatul mândriei.
Este unul din păcatele mari.

asa am sa fac . Cu ajutorul lui Dumnezeu si spovedanie nadajduiesc sa scap de mandrie.
Pana atunci daca mandria asta a mea va necajeste asa de tare va rog sa ma iertati si sa aveti un pic de ingaduinta si cu mine. De nu, nu-i bai , voi intelege ca asa merit daca ma tot bag in seama pe aici. Tot imi spun ca trebuie sa tac mai mult dar iata ca nu reusesc. Bine imi spunea Parintele sa am grija la vorbirea in desert.
Multumesc inca odata de sfat si va asigur ca mandria e cap de lista la spovedanie.
Doamne ajuta.

[Mandea77]

Sa nu exageram ca dam in ipocrizie ... talharul de pe cruce a fost primul om care a intrat in Rai, banuiesc ca este loc pentru toata lumea acolo (orice credinta ar avea). Cred ca ar fi mai interesant sa ne intoarcem la subiectul topicului.

Cei care considera ca stiinta este superioara religiei precum si ca cei credinciosi sunt cam inapoiati, pornesc nu doar de la negarea oricarei idei de Dumnezeu ci si de la negarea oricarei conceptii religioase sau filosofice despre suflet.
Noua teorie stiintifica cosmologica, Teoria M, desfiinteaza ideea de Dumnezeu definitiv si introduce multi-versul, un spatiu cu 11 dimensiuni in care ei presupun ca ciocnirea dintre doua uni-versuri (paralele?) ar fi cauza presupusului Big-Bang.

Este foarte important de observat faptul ca evolutionistii teisti pentru a-si explica propria credinta au introdus ideea de suflet la animale, in acest fel explicand ei cum omul ca rezultat suprem al evolutiei ar fi fost la origini o simpla maimuta, rezultata in urma unui accident chimic.

[Mandea77]

Referitor la treimea "duh, suflet si trup" din care este alcatuit Omul, dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, in Tesaloniceni 5,23 avem:

"Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos."

Viziunea dualista asupra lumii isi are izvorul in filosofia chineza a lui Lao Zi despre Tao (Dao) si este total diferita de viziunea din credinta ortodoxa in care Dumnezeu este treimea: Tatal, Fiul si Duhul Sfant.

[Mandea77]

Tesaloniceni 5,23:

"Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos."

Sper ca nu interpretati alegoric textul de mai sus, este foarte clar ce spune textul: duhul, sufletul si trupul trebuie sa fie "pazite intregi si fara prihana", fiecare in parte si toate impreuna.

[Mandea77]

Sufletul (gr. psyhi şi pnevma ; lat. anima și spiritus = duh, suflare ; ebr. ruah) este nu numai o componentă specifică a fiinţei umane (Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele (păsările cerului) ? — Matei 6, 26), ci şi principiul formator, unitar şi dinamic al personalităţii. Sufletul este "entelehia" trupului, elementul substanţial şi raţional, care dă forma individuală şi personală a fiinţei omeneşti, prin care se distinge atât de Dumnezeu cât şi de celelalte creaturi.

Sufletul în Noul Testament și la Părinții apostolici

Deşi Noul Testament foloseşte două nume pentru suflet — "psyhi" şi "pnevma" — (Luca 1, 46 şi 47 , Filipeni 1, 27), conţinutul biblic este acelaşi : sufletul este substanţa care face omul, om, ca fiinţă liberă, personală şi nemuritoare (Mt. 10, 28) : "Pentru că ce-i va folosi omului dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul îl va pierde ? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?" (Mt. 16, 26). In ce priveşte geneza sufletului, aceasta este o taină a Creatorului (Ps. 139, 13—16).

Sufletul nu are un ipostas preexistent şi nici nu e constituit dintr-o materie preexistentă ca trupul, care se alcătuieşte din trupul părinţilor. Fiinţa umană primeşte existenţă după trup ca rezultat al unei naşteri din alte trupuri. Sufletul are altă poziţie şi funcţie în raport cu trupul. El este creat din voinţa lui Dumnezeu, prin suflul divin, într-un mod cunoscut numai de Creator. Sufletul este primit de la Dumnezeu, prin suflul dumnezeiesc dătător de viaţă, odată cu trupul, în timpul zămislirii, astfel că fiinţa umană apare în lume ca unitate psiho-somatică.

De fapt, duhul divin care produce sufletul dă şi puterea de a forma trupul. Sufletul are viaţa ca fiinţă, de aceea el nu trebuie să fie confundat cu puterea vitală, imanentă, care există în animale şi în toate creaturile. El este subiectul, suportul personal al acestei energii vitale, având viaţa prin sine ca fiinţă şi pentru el însuşi.

Sufletul este principiul formator, care individualizează firea umană într-un subiect; de aceea sufletele descendenţilor lui Adam nu sunt conţinute în sufletul lui Adam. Ca prototip al neamului omenesc, Adam cuprinde în sine pe toţi, dar fiecare îşi primeşte o existenţă individuală, printr-un suflet nou creat de Dumnezeu pentru el.

După moartea fizică, sufletul se desparte de trup pentru un timp, cu speranţa vieţii veşnice şi în aşteptarea învierii trupului. Autorul "Epistolei către Diognet" compară raportul dintre creştini şi lume, cu relaţia dintre suflet şi trup, spunând : "Sufletul care este nemuritor locuieşte într-un templu pieritor ; iar creştinii, care peregrinează pentru un timp în mijlocul a ceea ce se destramă, aşteaptă nestricăciunea în ceruriť"(cap. 6).

Extrase din - http://ro.orthodoxwiki.org/Suflet