Acuzatii incredibile impotriva IPS Bartolomeu Anania

[antiecumenism]

În prealabil postat de zaharia_2009

la o saptamina dupa sinod Corneanu declara tot in Evenimentul zilei (contrazicindu-si de fap falsa fringere de inima din sinod)ca nu se considera vinovat cu nimic si ca in virtutea fratietatii va mai continua sa slujeasca !

-cum nu se considera vinovat nici a colaborat cu securitatea pe vremea comunistilor:
http://www.crestinortodox.ro/intervi...sca-70499.html

"C.L.: Dumneavoastra aveti vreun regret din perioada aceea in care v-au obligat sa denuntati pe cineva?

N.C.: Nu, nu. Singurul lucru, sa zic asa, pe care l-am putut pastra in constiinta mea, in sensul ca, in ciuda presiunii sau a obligatiilor pe care le impunea Securitatea in acea vreme, n-am denuntat pe nimeni, n-am facut rau nimanui.

A fost singurul lucru pe care mi l-am putut pastra, adica constiinta de a nu fi facut rau nimanui. Dar odata ce aveam legaturi cu ei, nu mai era vorba de verticalitate."

Preoţii care ne-au trădat şi au făcut pact cu Securitatea.

http://adevarul.ro/cultura/spiritual...002/index.html


"Rezoluţia CNSAS, dată în 2007, susţine că Nicolae Corneanu a fost colaborator al poliţiei politice comuniste şi că a furnizat, între 1950 şi 1988, informaţii despre „duşmanii poporului“. „Subsemnatul Corneanu Nicolae îmi iau următorul angajament: de a informa organele Securităţii din Timişoara despre eventualele întâmplări cu caracter subversiv îndreptate împotriva regimului de democraţie populară din RPR, atât despre cei din Mitropolie, cât şi despre organizaţii subversive legionare. La fel îmi iau angajamentul că nu voi divulga nimănui prezentul angajament dat sub semnătură organelor securităţii“, scria actualul mitropolit în contractul semnat cu Securitatea."

[CristianR]

Credeți, oare, că Mitropolitul Corneanu a fost singurul ierarh care a colaborat cu Securitatea? Oare ceilalți nu trebuiau să semneze angajamente similare pentru a putea fi numiți? Contează, însă, faptele care au urmat, răul pe care, eventual, l-au făcut cuiva. Îl cred pe părintele Corneanu atunci când afirmă că nu a făcut rău, că nu a denunțat.
Și mai cred că este dintre puținii (ca și regretatul Al. Paleologu) care au avut curajul și sinceritatea de a recunoaște acest fapt. Lumea, însă, tocmai pe ei s-a grăbit să-i judece, în timp ce cei care n-au recunoscut, dintre care unii au fost securiști în sutană, cu rol activ în compromiterea sau surparea Bisericii, se bucură în continuare de respect.

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de CristianR

Credeți, oare, că Mitropolitul Corneanu a fost singurul ierarh care a colaborat cu Securitatea? Oare ceilalți nu trebuiau să semneze angajamente similare pentru a putea fi numiți? Contează, însă, faptele care au urmat, răul pe care, eventual, l-au făcut cuiva. Îl cred pe părintele Corneanu atunci când afirmă că nu a făcut rău, că nu a denunțat.
Și mai cred că este dintre puținii (ca și regretatul Al. Paleologu) care au avut curajul și sinceritatea de a recunoaște acest fapt. Lumea, însă, tocmai pe ei s-a grăbit să-i judece, în timp ce cei care n-au recunoscut, dintre care unii au fost securiști în sutană, cu rol activ în compromiterea sau surparea Bisericii, se bucură în continuare de respect.

Dar noi nu trebuie sa-i judecam.Judecata o face Dumnezeu.Fiecare este
responsabil de faptele sale.

[Lucian008]

În prealabil postat de CristianR

Credeți, oare, că Mitropolitul Corneanu a fost singurul ierarh care a colaborat cu Securitatea? Oare ceilalți nu trebuiau să semneze angajamente similare pentru a putea fi numiți? Contează, însă, faptele care au urmat, răul pe care, eventual, l-au făcut cuiva. Îl cred pe părintele Corneanu atunci când afirmă că nu a făcut rău, că nu a denunțat.
Și mai cred că este dintre puținii (ca și regretatul Al. Paleologu) care au avut curajul și sinceritatea de a recunoaște acest fapt. Lumea, însă, tocmai pe ei s-a grăbit să-i judece, în timp ce cei care n-au recunoscut, dintre care unii au fost securiști în sutană, cu rol activ în compromiterea sau surparea Bisericii, se bucură în continuare de respect.

Poti sa il crezi linistit. Asta este departe de a fi cea mai mare problema a unui ierarh al BO care s-a "impartasit" cu catolicii si nu am vazut vreo declaratie prin care sa se caiasca pentru ca a facut asa ceva. Potrivit canoanelor trebuia caterisit.
Nu noi il judecam, Dumnezeu este cel care judeca, dar canoanele sunt canoane. Daca ne abatem de la dreapta credinta pe aspecte atat de sensibile si de importante este foarte grav.

[Dalian]

În prealabil postat de Lucian008

Potrivit canoanelor trebuia caterisit.

Chiar dacă a fost vinovat de panerezia secolului, nu suntem noi mai sfinți decât Sfântul Sinod.
Puțin respect!

[antiecumenism]

sinodul trebuie sa tina cont de hotararile sfintilor parinti,de cele 7 sinoade ecumenice,de canoane...:

CANONUL 10 al Sfinţilor Apostoli - „Dacă cineva s-ar ruga, chiar şi în casă cu cel afurisit (scos din comuniune) acela să se afurisească.”

2. Canonul 45 al Sfinţilor Apostoli - „Episcopul, presbiterul sau diaconul, dacă numai s-ar ruga împreună cu ereticii, să se afurisească, iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva ca şi clerici (să săvîrşească cele sfinte), să se caterisească.”

3. Canonul 46 al Sfinţilor Apostoli - „Episcopul sau presbiterul care primesc botezul sau jertfa ereticilor, poruncim să se caterisească. Căci ce înţelegere poate să fie între Hristos şi Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?”

4. Canonul 64 al Sfinţilor Apostoli - „Dacă vreun cleric sau laic intră în sinagoga iudeilor sau a ereticilor ca să se roage, să se caterisească şi să se afurisească.”

5. Canonul 6 al Sinodului V local de la Laodiceea (343) - „Nu este îngăduit ereticilor a intra în casa lui Dumnezeu dacă stăruie în eres.”

6. Canonul 32 al Sinodului V local de la Laodiceea -
„Nu se cuvine a primi binecuvântările ereticilor, care sunt mai mult absurdităţi decât binecuvântări.”

7. Canonul 15 al Sinodului al Nouălea din
Constantinopol (861) „Cei ce propovăduiesc public eresul sau îl învaţă în Biserici, să fie îndepărtaţi de comuniunea cu credincioşii şi afurisiţi, ca unii ce fac schismă şi sfărâmă unitatea Bisericii.”


Sfântul Efrem Sirul (+379) „Vai acelora care se întinează cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjoco- resc Dumnezeieştile Scripturi! Vai de cei câţi murdăresc sfân- ta credinţă cu eresuri sau încheie vreo înţelegere cu ereticii!
Atunci, la a doua venire a Domnului, se va cere de la fiecare din noi mărturisirea credinţei şi unirea Botezului. Şi dacă am păstrat credinţa curată de orice eres şi pecetea ne- ştearsă şi haina neîntinată… Se cuvine ca toţi cei ce se apropie de Dumnezeu şi vor să se învrednicească vieţii celei veşnice, să păzească mai înainte de toate Credinţa Ortodoxă neîntinată.

Sfântul Ioan Gură de Aur (+ 407) „Dacă cineva contraface măcar o mică parte a chipului regelui pe moneda regală, în felul acesta o falsifică; la fel şi în credinţa cea adevărată, acel care va schimba chiar cât de puţin în ea, o vatămă pe toată. Căci dacă, pe de o parte, dogma este răstălmăcită, şi înger de ar fi, să nu-l credeţi. Nimic nu foloseşte viaţa virtuoasă, dacă credinţa nu este sănătoasă.”
„Dacă episcopul sau clericul este viclean în chestiunile credinţei, atunci fugi şi leapădă-te de el, nu numai ca de un om, ci chiar şi înger din cer de-ar fi. Cel care doreşte mântuire personală, cel care vrea să fie un adevărat fiu al Bisericii Ortodoxe, acela caută la corabia lui Noe scăpare de potop. Cel care are teamă de trăsnetul straşnic al anatemei, care omoară sufletul şi trupul, acela să ia asupra-i dulcele jug al dogmelor Bisericii lui Hristos, să-şi îmblânzească îndărătnicia cugetului său, cu ajutorul legilor bisericeşti şi să se supună în toate maicii sale – Biserica… După mine, pacea nu este aceea care se ţine pe saluturile şi mesele comune fără rost, ci pacea întru Dumnezeu este cea care vine de la unirea duhovnicească."

[antiecumenism]

Sfântul Teodor Studitul (+826) „Atunci când Credinţa e primejduită, porunca Domnului este de a nu păstra tăcere. Dacă e vorba de Credinţă, nimeni nu are dreptul să zică: „Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cârmuitor? Nici acesta nu doreşte să aibă vreun amestec. Sau un sărac care de-abia îşi câştigă existenţa?

… Nu am nici cădere, nici vreun interes în chestiunea asta. Dacă voi veţi tăcea şi veţi rămâne nepăsători, atunci pietrele vor striga, iar tu rămâi tăcut şi dezinteresat?”

„Sinodul nu este aceasta: sa se întrunească simplu ierarhi şi preoţi, chiar dacă ar fi mulţi; ci să se întrunească în numele Domnului, spre pace şi spre păzirea canoanelor… şi nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stăpînirea de a încălca canoanele, fără numai să le aplice şi să se alăture celor predanisite, şi să urmeze pe Sfinţii Părinţi cei dinaintea noastră… Sf. Ioan Gură de Aur a spus deschis că duşmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci şi cei aflaţi în comuniune cu ei.”

„Avem poruncă de la însuşi Apostolul Pavel că, atunci cînd cineva învaţă ori ne sileşte să facem orice alt lucru decât am primit şi decât este scris de canoanele Sinoadelor ecumenice şi locale, acela urmează a fi osândit, ca nefăcând parte din clerul sfinţit. Nici un sfânt nu a încălcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfânt, dacă ar fi călcat-o.”

„Nici nu este ortodox desăvârşit, ci pe jumătate, cel care crede că are dreapta credinţă, dar nu se alătură dumnezeieştilor Canoane.”

[Parascheva16]

a) În anul 879 a avut loc un Sinod la Constantinopol, care a condamnat erezia latină „filioque” şi orice modificare a Simbolului de Credinţă. Acest Sinod a avut toate caracteristicile unui Sinod Ecumenic(!) şi mult timp a fost numit în Răsărit „al VIII-lea Sinod Ecumenic”. Bineînţeles, Occidentul niciodată n-a recunoscut acest Sinod şi nu-l menţionează în manualele de istorie, iar plagiatorii noştri de manuale occidentale de asemenea nu spun mare lucru despre acest Sinod. Dar Teodor Balsamon (sec. XII), Nil al Tesalonicului (sec. XIV), Nil de Rhodos (sec. XIV), Simeon al Tesalonicului (sec. XV), Marcu al Efesului (sec. XV), Dositei al Ierusalimului (sec. XVII) ş.a., au considerat Sinodul de la Constantinopol din anul 879 drept al VIII-lea Sinod Ecumenic. Reiterând acest lucru, devine foarte clar că nici o unire cu romano-catolicii nu poate avea loc până nu va exista o condamnare oficială din partea lor a adaosului „filioque”. Iată de ce, şi teologilor ortodocşi ecumenişti nu le convine să spună adevărul despre al VIII-lea Sinod Ecumenic din anul 879, ţinut în timpul Sf. Fotie, patriarhul Constantinopolului.


b) În anul 1351, tot la Constantinopol, a avut loc un Sinod care a formulat învăţătura despre har şi energiile necreate, propusă de Sf. Grigore Palama. Din motive obiective(!), la Sinod n-au putut participa decât ierarhi ai Patriarhiei Constantinopolului şi un delegat al patriarhiei Antiohiei. Însă, la un Sinod precedent (1347), cu aceeaşi tematică, participase şi patriarhul Lazăr al Ierusalimului, care ulterior a semnat şi hotărârile Sinodului din 1351 alături de patriarhul Ignatie al II-lea al Antiohiei. La scurt timp, decizia Sinodului a fost „ratificată” şi de Sinoadele Bisericilor din Bulgaria, Serbia şi Rusia, şi receptate fără obiecţii de toate Bisericile Ortodoxe. Acest lucru l-a făcut pe Nil de Rhodos (sec. XIV), mare canonist şi ierarh, să considere Sinodul din 1351 drept „al IX-lea Sinod Ecumenic”. Această idee era larg răspândită în sec. XIV-XV, dar nu existau condiţii pentru convocarea unui Sinod mai mare, care să confirme ecumenicitatea Sinodului din 1351, iar mai târziu, situaţia politică s-a înrăutăţit şi mai mult, încât problema a fost definitiv abandonată, mai ales că nimeni nu avea rezerve faţă de dogmele proclamate la Constantinopol în timpul disputelor palamite.

Prin urmare, a spune că Biserica Ortodoxă are doar şapte Sinoade Ecumenice şi nu poate avea mai multe, înseamnă o limitare a vieţii Bisericii la sec. VIII – idee foarte convenabilă romano-catolicilor, care ne-au şi băgat în cap că Sf. Ioan Damaschin ar fi „ultimul Sfânt Părinte din Răsărit”, ceilalţi fiind doar „teologi ai epocii post-patristice”. Viaţa Bisericii este însă dinamică, iar harul Duhului Sfânt este lucrător în Biserică până astăzi şi „ne va călăuzi la tot adevărul” (Ioan 16:13) ori de câte ori va fi nevoie, şi anume prin glasul sobornicesc al Bisericii, nu prin persoane particulare, indiferent cât de înduhovnicite ar fi sau ar părea că sunt.

http://www.teologie.net/2014/03/15/m...odox-probleme/

[Lucian008]

În prealabil postat de Dalian

Chiar dacă a fost vinovat de panerezia secolului, nu suntem noi mai sfinți decât Sfântul Sinod.
Puțin respect!

Sa nu exageram totusi cu privire la sfintenia multor componenti ai Sf Sinod. Una este sa respectam hotararile si regulamentele Sf Sinod atat timp cat sunt conforme cu invataturile Bisericii si alta este sa fim naivi. Faptul ca sfintenia nu este chiar principalul criteriu in alegerea iererhilor este o realitate, ca se vand posturi de preoti, de preoti parohi, de episcopi este iar o realitate.
Eu nu am instigat la revolta sau la schisma, dar este bine sa avem discernamat. Atat timp cat canoanele spun ceva, iar cel care le incalca nici macar nu se caieste cam am toate motivele sa ma indoiesc de intentiile cu care s-a luat decizia de membrii Sf Sinod. La fel si in cazul IPS Theodosie care este filmat cum vinde posturi de preoti. Hai sa nu simulam prostia mai mult decat este cazul.

[Dalian]

În prealabil postat de Lucian008

Sa nu exageram totusi cu privire la sfintenia multor componenti ai Sf Sinod.

Să nu perseverăm în bârfă și judecată.
Mai ales în judecata preoților.

În prealabil postat de Lucian008

Faptul ca sfintenia nu este chiar principalul criteriu in alegerea iererhilor este o realitate, ca se vand posturi de preoti, de preoti parohi, de episcopi este iar o realitate. Atat timp cat canoanele spun ceva, iar cel care le incalca nici macar nu se caieste cam am toate motivele sa ma indoiesc de intentiile cu care s-a luat decizia de membrii Sf Sinod.
La fel si in cazul IPS Theodosie care este filmat cum vinde posturi de preoti.

Cred că un arhicon sectar își bate joc de mintea ta

În prealabil postat de Lucian008

Eu nu am instigat la revolta sau la schisma, dar este bine sa avem discernamat.

Asta e poezia tuturor răzvrătiților. De la Core, Datan şi cu Abiron până la tine.