Pomana mortului demna de luat in seama?

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de fallen

Oare la ce s-o fi referit? Ca ne-am putea pierde sufletul chiar dupa adormirea trupului ???

Ca ne-am putea pierde calea(drumul) spre Rai.

[fallen]

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Ca ne-am putea pierde calea(drumul) spre Rai.

Odata ce am murit, mai ne putem rataci? Sau mai putem schimba ceva, prin fortele proprii, intr-un sens sau altul, adica sa ne pocaim sau din contra sa cadem in pacat, sa ratacim calea, dupa ce murim? In alta parte am auzit ca mortii nu mai pot face nimic pt mantuirea lor, afara de ce au facut in viata (pocainta, spovedanie, etc) , si de aceea suntem datori noi sa ne rugam pt ei, pt ca sa li se ierte pacatele. Asa ca nadejde la mantuire pt cineva ratacit, ar mai putea fii, dar sa se piarda cineva care a murit pocait si impacat cu Dumnezeu, nu ar trebui... Dar poate ca asta a si vrut sa arate Mantuitorul, ca numai prin El, prin interventia Lui ne putem salva sufletele de la pierzanie...

[tabitha]

Cuvânt despre folosul pomenirii morţilor.

Un oarecare om din Cipru a fost robit şi, ducându-l pe el în Persia, acolo l-au închis pe el în temniţă. Iar, scăpând unii de acolo şi venind în Cipru, părinţii lui i-au întrebat dacă nu cumva acolo l-au văzut pe dânsul. Şi, răspunzând, le-au spus lor că a murit. Şi încă noi, au zis ei, cu mâinile noastre l-am îngropat pe el. Dar nu fusese acela de care l-au întrebat ei, ci altul care semăna cu el; încă le spusese lor ziua şi luna în care murise el.

Deci, părinţii îi făceau lui, ca pentru un mort, pomeniri, trei Liturghii pe an. Iar, după ce au trecut patru ani, omul acela robit, fugind de la perşi, a venit în Cipru. Şi i-au zis lui părinţii săi: „Noi auzisem că ai murit şi îţi făceam pomenire de trei ori pe an". Şi, auzindu-i pe ei spunând aceasta, i-a întrebat pe ei, în care lună şi în care zi făceau aceasta. Iar ei i-au spus: „La Sfânta Naştere a lui Hristos, la Sfintele Paşti și în Sfânta zi a Cincizecimii". Deci, el le-a zis lor: „Întru aceste trei zile ale anului, venea la mine cineva în haine albe ca soarele şi mă slobozea pe mine din lanț și din temniţă și umblam toată ziua și nimeni nu mă cunoştea pe mine. Iar a doua zi, iarăşi mă aflam purtând lanţuri".

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, p. 232)

preluat de pe doxologia.ro

PS: bineînțeles, cele de mai sus înseamnă mai mult decât pomana mortului !!