Budism - Ce este Vacuitatea

[florin.oltean75]

Ce nu este inteles de exegetii crestini:

Ca vacuitatea nu este o "absenta absoluta" (nimic) ci absenta existentei autonome, intrinseci, a tuturor fenomenelor si proceselor.

Ca niciun fenomen nu exista prin el insusi, ci depinde de cauze si conditii.

Cand este surprinsa "absenta" existentei prin sine a unui fenomen/proces, este realizata in mod corect "vacuitatea" fenomenului/procesului analizat. Se percepe corect modul de existenta al acestuia.

Vacuitatea insasi nu este un fenomen separat, independent de baza de imputare. Ea insasi este un fenomen dependent, deci fara o existenta absoluta - aspect cunoscut sub sintagma "vacuitatea vacuitatii".


Intelegand vacuitatea, realizam ca "aparitia sau incetarea" fenomenelor nu sunt procese intrinsec existente, ca "venirea si plecarea" nu sunt deplasari existente in sine, ca "urcarea si coborarea" nu sunt miscari absolute.

Ca desi fiind urcat la Cer, pe Pamant este, cu fiecare dintre noi, pana la sfarsitul veacului.

[florin.oltean75]

PAMANT NOU

Vacuitatea este “pamantul nou”, “taramul fagaduintei” pe care trebuie sa paseasca mintea ca sa se innoiasca, sa se curete desavarsit, sa intre in pantecele existentei si sa renasca din nou.

Pana cand nu este realizata vacuitatea in mod direct, non-conceptual, mintea nu este sloboda: este legata de forme si se loveste continuu de ele.

Cel ce a gustat vacuitatea realizeaza ca orice in afara de aceasta este necunostinta, care genereaza coliziune si frecare cu fenomenele implicate in cognitie.

“Energia/caldura” degajata din orice interactiune a mintii intunecata de necunoastere este in natura suferintei.


Vacuitatea colectiilor de singularitati

Padure!

Padurea este o colectie de singularitati. Singularitatea in acest caz este “copacul”.

Sa analizam, sa vedem daca “Padurea” exista intrinsec, la modul ultim.

Poate fi “Padurea” indicata precis cu degetul? Nu!
Pentru ca orice directie a degetului va arata catre un anume copac.

Poate fi “Padurea” atinsa? Nu!
Pentru ca orice am atinge, atingem de fapt un copac.

Poate fi “Padurea” privita? Nu!
Pentru ca ochii vor vedea doar copaci.

Atunci ce este de fapt “Padurea”? .

“Padurea” este un fenomen conceput de minte, imputat pe o colectie de singularitati (copaci).

“Padurea” exista, dar nu la modul ultim, autonom, prin sine.

Ci sub forma unei conventii imputata mental pe o colectie de singularitati.

Este un concept operational. Dar dincolo de acesta nu are nicio realitate intrinseca, proprie siesi.

-----------------------------

Cand ne dam seama ca degetul nostru nu poate indica precis “Padurea”, ca avem senzatia cautarii unei himere si simtim un “nimic” in locul “Padurii” care ar fi trebuit sa fie acolo, avem prima experienta corecta a vacuitatii.

In minte se deschide prima portita spre adevarul ultim, prima fanta de lumina spre ceea ce este esential.

--------------------------

Aceasta nu este o "vacuitate absoluta" ci este "vacuitatea padurii".

Vacuitatea nu este un fenomen absolut, ci un fenomen care depinde de o baza de imputare.

Vacuitatea este un fenomen negativ. Este o negatie a ceea ce pare sa fie existent prin sine. Este o cunoastere prin negatie: apofatica.

Dupa ce vacuitatea apare limpede in fata ochilor mintii, poate fi cunoscut in mod corect si adevarul conventional, ceea ce pare a fi: cunoasterea catafatica.

------------------------

Un sens mai profund al zicalei:

Nu vedem padurea, nu din cauza copacilor, ci pentru ca pur si simplu este de negasit.

Nu gasim “Padurea esenta” pentru ca este pur si simplu o imputatie mentala pe o colectie de singularitati.

--------------------------

Prin inductie, toate fenomenele compuse sunt colectii de singularitati.

Deci nu au o existenta in sine, prin sine, esentiala.

Cand mintea realizeaza aceast adevar in mod direct, fara ajutorul rationamentului, pe intreg palierul experientelor, paseste in tara fagaduintei.

Vacuitatea este un fenomen simplu, necompus.

Mintea care se uneste cu ea devine, de asemenea, simpla si necompusa, complet libera.

[IvanTurbinca]

Și dracul tot așa face: e de acord cu tine dar vrea totuși să vorbească... să te lămurească ca să nu rămâi ”prost”. Creștinii ăștia sunt tari de cap, nu știu decât de Hristos și pace! N-au... orizont... o deschidere. Sunt medievali...

Sună iehovistele la tine și le spui că ești botezat de când erai bebe și tot nu pricep. ”Hai să mai schimbăm o vorbă, așa, ca între creștini.” Ptiu, drace de la ușa mea! Le arăt ușa de alături a vecinului și le încurajez să vorbească cu el. Nu? De ce? Nu e pe listă? Aa... ok, el nu merge la biserică. Măi, dracul trage de creștini, nu are treabă cu restul!

[florin.oltean75]

În prealabil postat de IvanTurbinca

Și dracul tot așa face: e de acord cu tine dar vrea totuși să vorbească... să te lămurească ca să nu rămâi ”prost”. Creștinii ăștia sunt tari de cap, nu știu decât de Hristos și pace! N-au... orizont... o deschidere. Sunt medievali...

Sună iehovistele la tine și le spui că ești botezat de când erai bebe și tot nu pricep. ”Hai să mai schimbăm o vorbă, așa, ca între creștini.” Ptiu, drace de la ușa mea! Le arăt ușa de alături a vecinului și le încurajez să vorbească cu el. Nu? De ce? Nu e pe listă? Aa... ok, el nu merge la biserică.
Măi, dracul trage de creștini, nu are treabă cu restul!

Are treaba cu toata lumea.

Dar ne place sa credem ca suntem mai speciali decat altii si ca are treaba numai cu noi.

[florin.oltean75]

Vacuitatea Scolii de Mijloc

Nu orice gol este vacuitatea Scolii de Mijloc.

De exemplu, un spatiu gol nu este aceasta vacuitate. Un nimic conceput astfel nu este aceasta vacuitate.

“Un spatiu gol” poate fi conceput in doua moduri:

(1) prin raportare la obiecte externe spatiului insusi - lipsa unor obiecte care sa-l populeze;

(2) prin intelegerea naturii spatiului insusi - lipsa oricarei forme de obstructie sau contact in fiecare punct al spatiului.


Al doilea mod de intelegere este mai subtil, pentru ca neaga o caracteristica subtila: contactul.

Spatiul care apare mintii prin intelegerea “lipsei obstructiei” in orice punct, este mai profund decat un spatiu gol inteles prin absenta entitatilor.

Pentru ca este mai profund, acest spatiu gol mai este denumit si “sub-spatiu”.

Insa, nici “sub-spatiul” nu este vacuitatea Scolii de Mijloc.

Vacuitatea Scolii de Mijloc nu neaga existenta obiectelor si fiintelor, ci existenta lor intrinseca.

Obiectul negatiei este foarte subtil, dificil de surprins.

Dar intelegerea acestuia este un efort care trebuie angajat in mod necesar daca dorim sa cunoastem modul in care realitatea exista cu adevarat.

====================================

Una din aplicatiile de baza ale vacuitatii Scolii de Mijloc este demascarea “eului intrinsec” in toate aspectele in care prolifereaza. In ambele clase de pronume (cu forme personale si fara forme personale).

Cand "eul intrinsec" este invins prin identificarea naturii sale adevarate, iubirea nu mai cunoaste nicio opreliste, patrunde in toate si peste tot.

Eu, tu, el/ea, noi, voi, ei - devin Unul.

[florin.oltean75]

Vacuitatea Eului Intrinsec

Scripturile budiste spun ca Eul Intrinsec este creatorul karmei, miscarii (Timpului).

Schimbarea, pentru fiintele obisnuite, este suferinta, patimire. Nimic nu este statornic. Trupurile se asambleaza [ prin asimilari de substanta] si se dezagrega necontenit.

Eul Intrinsec este forta negativa care pune in miscare roata karmei, agentul patogen care declanseaza o sumedenie de boli, de la cele mai usoare forme, la unele foarte grave – de mare intensitate (iaduri pe pamant, taramuri asemanatoare iadurilor, iaduri propriu-zise).

Eul Intrinsec este Domnul acestei lumi, Domnul samsarei.

De fapt, la acest Domn se inchina fiecare fiinta, cu stiinta si fara stiinta. La Eul Intrinsec pe care il percepe automat in propriul continuum existential.

Eul Intrinsec este contracarat frontal de lucrarea smereniei. Smerenia amelioreaza dogoarea bolilor pe care le provoaca Eul Intrinsec, si aduce inlauntru racoarea pacii. Desi smerenia loveste cu mare putere in Faraon, nu-l poate elimina complet. Desi ii taie fructele, ramurile si trunchiul, nu poate usca complet radacina acestuia.

Eradicarea, invingerea lui definitiva poate fi facuta doar prin intelegerea deplina a naturii acestuia, si lepadarea lui cu totul [“Lepadarea de Sine”].

Un inamic ca sa poata fi invins, trebuie mai intai inteles ce este el cu adevarat si cum actioneaza.

Iar acesta este un inamic foarte puternic. Cel mai puternic.
Si ascuns. Cel mai greu de identificat dintre toti inamicii.

****************************

[florin.oltean75]

În prealabil postat de florin.oltean75

Vacuitatea Eului Intrinsec

Scripturile budiste spun ca Eul Intrinsec este creatorul karmei, miscarii (Timpului).

Schimbarea, pentru fiintele obisnuite, este suferinta, patimire. Nimic nu este statornic. Trupurile se asambleaza [ prin asimilari de substanta] si se dezagrega necontenit.

Eul Intrinsec este forta negativa care pune in miscare roata karmei, agentul patogen care declanseaza o sumedenie de boli, de la cele mai usoare forme, la unele foarte grave – de mare intensitate (iaduri pe pamant, taramuri asemanatoare iadurilor, iaduri propriu-zise).

Eul Intrinsec este Domnul acestei lumi, Domnul samsarei.

De fapt, la acest Domn se inchina fiecare fiinta, cu stiinta si fara stiinta. La Eul Intrinsec pe care il percepe automat in propriul continuum existential.

Eul Intrinsec este contracarat frontal de lucrarea smereniei. Smerenia amelioreaza dogoarea bolilor pe care le provoaca Eul Intrinsec, si aduce inlauntru racoarea pacii. Desi smerenia loveste cu mare putere in Faraon, nu-l poate elimina complet. Desi ii taie fructele, ramurile si trunchiul, nu poate usca complet radacina acestuia.

Eradicarea, invingerea lui definitiva poate fi facuta doar prin intelegerea deplina a naturii acestuia, si lepadarea lui cu totul [“Lepadarea de Sine”].

Un inamic ca sa poata fi invins, trebuie mai intai inteles ce este el cu adevarat si cum actioneaza.

Iar acesta este un inamic foarte puternic. Cel mai puternic.
Si ascuns. Cel mai greu de identificat dintre toti inamicii.

****************************

Ce este Eul Intrinsec sau Posesorul ?

Toate fiintele samsarice simt, concep un “eu intrinsec”, care le apartine - care le defineste in mod esential existenta. Un “eu” pe care il poseda si care este posesor in acelasi timp.

O gaza simte ca are/poseda un “eu intrinsec”, intr-un mod similar fiintei umane.

Si una si alta se tem in fata unui pericol iminent, care pare sa le ameninte existenta acestui “eu independent”.

Gaza zboara, omul fuge. Reactia este instinctiva si intr-un caz si in celalalt.

Perceptia “eului intrinsec” este innascuta. La nastere se afla deja in fibra gandirii. Este mostenirea cu care fiecare fiinta samsarica vine in lume.

In cazul omului, perceptia “eului independent” este mai sofisticata. “Eul intrinsec” este amplificat de procesele asociate gandirii conceptuale.

Este un efect inevitabil al utilizarii limbajului, care apeleaza la pronumele personal, atat in procesele de gandire interne (monolog) cat si in formele de comunicare cu semenii (dialog).

Eul intrinsec este un fals care se infiltreaza in toate miscarile mintii.

Este un fals pentru ca acest eu care apare mintii atat de viu nu exista intr-un mod intrinsec, desi il concepem in mod instinctiv astfel.

Aceasta nu inseamna ca eul nu exista. Eul exista dar nu intr-un mod autonom, intrinsec, independent.

Cu o observatie meticuloasa, cu staruitoare luare aminte la sine putem sesiza mecanismele prin care acest eu apare mintii in experientele de zi cu zi, fie prin interactiunea cu mediul ambiant, fie in dinamica gandirii interne.

Cu trezvie la sine, vom incepe sa realizam progresiv ca acest “eu autonom” nu este atat de “autonom” pe cat pare a fi. Ca in fapt este un fenomen ca toate celelalte, care depinde de procese si interactiuni.

Metaforic putem afirma ca acest “eu semet” este smerit prin cunoastere directa, neinselatoare.

Insa pentru a incepe sa detectam/sa cunoastem in mod intim acest “eu autonom” care ne populeaza constiinta in fiecare moment, este necesara o instruire psihologica speciala.

Instructiuni care sa ne permita sa sesizam automatismele gandirii, sa discernem din ce in ce mai fin modul cum apare “eul independent”, cum este amplificat sau estompat - sa analizam si sa evaluam corect natura acestei experiente.

=============

“Incarcat cu duhul” in sensul cel mai profund al expresiei inseamna purtarea acestui eu fals in minte, clipa de clipa, un fals care reprezinta combustibilul tuturor actelor nevirtuoase, tuturor pacatelor.

“Sarac cu duhul”, in sensul cel mai profund, inseamna recunoasterea acestui eu fals si lepadarea lui. Inseamna cunoasterea Adevarului despre Eu. Cel ce face asta gusta cu adevarat libertatea. Pana atunci este rob.