Vi se par normale intrebarile astea?

În prealabil postat de CristianR

La origine, evident că acesta era motivul. Acum, însă, cei mai mulți nu ne împărtășim la fiecare liturghie, mulțumindu-ne doar cu anafura care se dă la sfârșit și care se ia tot pe nemâncate. Iar dacă am mâncat, totuși, ne mai rămâne miruitul. Și dacă nu rămânem până la sfârșitul slujbei, ne mulțumim cu rugăciunea comună și cu predica... Și tot așa...
Binecuvântările Liturghiei sunt multe (vițelul este mare), însă noi nu vrem să ne hrănim bine, ci doar să gustăm.

La noi lumea ia anafura si acasa, deci pot lua anafura, pe nemâncate, dimineața, acasă.
Nu am probleme cu nemâncatul dimineața, ci cu apa. Dacă nu beau apă, mă doare capul, am senzație de leșin... chestii de-astea... Chiar nu am de gând să mă văd nevrednică, lacomă, lumească sau mai știu eu cum pentru că doar merg la Liturghie, fără să mă împărtășesc mereu etc. Liturghia îmi e de mare folos și așa cum mă prezint eu acolo. Important e că nu mă dă nimeni afară.

La noi predica e chiar la sfârșit, adică apoi mai e doar miruitul. Și de obicei stau până la sfârșit.

Partea cu hrănitul și gustatul e o tristă ironie, sau doar o constatare...?

Vă rog să mă iertați dacă e oarecare iritare în tonul mesajului meu. Nu aș vrea... dar se mai întâmplă...